Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

Măcelarul, tata’ nostru

Am fost foarte ultragiat de recenta declaraţie făcută de cea mai lăptoasă şi devreme-acasă femee politician din România, cum că am fi cu toţii urmaşii unuia, Traian. Şi sînt convins că şi foştii mei vecini de bloc şi prieteni de joacă din copilărie au fost la fel. Păi noi nu sîntem urmaşii lui Traian, nici măcar ai lui Traian şi Decebal. Eu, personal, sînt urmşul lui Vasile, că aşa îl chema pe unul din mulţii măcelari care s-au perindat de-a lungul timpului prin magazinul de la colţul străzii. Pe vremea aia, cînd eram eu copil şi mă entuziasmam la hituri de largă respiraţie naţională, cum ar fi „Trenul galben fără cai”, „Magistrala albastră” şi „Copacul”, ca să pui mîna pe nişte carne trebuia să ai un cîrlig la măcelar. Nu, nu un cîrlig de carne, nici unul din ăla în loc de mînă. Dar aşa ziceau vecinii invidioşi că eu veneam mereu cu trofeul acasă, frumos împacehtat în hîrtie albă (de împachetat, cum altfel?):,,are cîrlig la măcelar”. Chestia asta cu cîrligul la măcelar nu e aşa de fa…