Eroi au fost, erori sînt încă

După eşuarea ultimei moţiuni de cenzură din Parlament a sporit numărul vocilor care pun sub semnul îndoielii existenţa unei conştiinţe naţionale a românilor.

Faptul că moţiunea nu a fost susţinută din stradă de proteste populare care să implice zeci, poate sute de mii de oameni, i-a făcut pe şi mai mulţi politicieni din opoziţie, lideri de sindicat dar şi oameni din mass media să se plîngă sus şi tare de lipsa de reacţie a conaţionalilor lor. Astfel, s-au accentuat punctele de vedere care îi acuză pe români de laşitate, de ignoranţă şi superficialitate, de incapacitatea de a se ridica pentru propriile drepturi. Ba, mai mult, s-au ridicat şi voci care să spună că românii nici nu mai formează o naţie, un popor, ci doar o populaţie eterogenă, fără năzuinţe şi idealuri comune.

Şi nu fără temei au venit aceste acuze, se poate spune.

Problema este însă că cei care ridică piatra conştiinţei naţionale nu ar trebui să îndrăznească să o şi arunce, eventual ar putea foarte bine să îşi dea cu ea în cap. Cam multe strîmbături superioare din nas la adresa acestui popor venite chiar din partea celor care poate ar fi trebuit să contribuie la educarea lui, la crearea unei noi conştiinţe naţionale.

  

Este chiar de prost gust ca poporul român să fie acuzat de lipsa de mîndrie şi personalitate de către nişte lideri ai opoziţiei care au ieşit să anunţe, plini de veselie şi de voie bună, eşecul moţiunii de cenzură încă înainte de a fi depusă. Este jenant ca românilor să li se facă procese de intenţie de către nişte parlamentari care scăpau pe jos bilele pe care ar fi trebuit să le pună în urnele de vot, pentru succesul moţiunii de cenzură. Mai mult decît atît, doar tupeul nesimţit îi poate face pe unii lideri sindicali, cu averi măricele şi cunoscuţi pentru compromisurile pe care le-au făcut de-a lungul timpului cu Puterea, să ridice voci nemulţumite la adresa sindicaliştilor de rînd, care refuză să îi poarte pe braţe spre dobîndirea gloriei eterne a unuia sau a altuia, dar fără nici o legătură cu interesul comun. În fine, e nevoie să dai dovadă de o grosime considerabilă a obrazului pentru a acuza românii de rînd că nu ies în stradă să protesteze în timp ce tu, om de televiziune coleg de trust cu Daniela Crudu, Andreea Tonciu & comp., te baţi cu audienţa în piept şi te lauzi deşănţat cum zdrobeşti concurenţa, invitînd în acelaşi timp telespectatorii să îţi urmărească programele care nu sînt centrate pe evenimentele zilei ci pe "vedetele" postului.

Dacă aruncarea cu piatra conştiinţei naţionale ar fi fost un sport, probabil că românii ar fi pus monopolul pe medalia de aur. Nici pe vremea lui Nenea Iancu "poporul, ţara, naţiunea" nu au fost mai des invocate decît în ultimii douăzeci de ani. Toţi politicienii, toţi afaceriştii, oamenii din mass media, toţi bandiţii de mare anvergură sau escrocii mărunţi şi-au justificat acţiunile în numele interesului naţional. Şi au acţionat strict în interes propriu. Aşa că nu este absolut nimic de mirare în lipsa de reacţie din ultima vreme a poporului român. Nişte oameni spoliaţi, înjosiţi şi manipulaţi din toate părţile, pînă la limita suportabilului în ultimii douăzeci de ani, asta ca să vorbim numai de perioada de după decembrie ’89, nu mai pot avea un reflex foarte viu al conştiinţei naţionale. Cînd văd că toţi cei din jurul lor, inclusiv cei puşi în funcţii publice pentru a apăra interesul comun, nu fac altceva decît să se zbată pentru propria înavuţire, este greu să mai ceri unor oameni să se jertfească pentru interesul naţional. Sau măcar să ia vreo atitudine pentru a susţine acest interes. Aşa că politicienii şi mass media, cei care ar fi trebuit să contribuie la formarea unei conştiinţe a binelui comun şi nu au făcut acest lucru, ba din contră, putem spune, să o lase mai uşor cu aerele de fete mari.

Cei gata oricînd să judece pe alţii, dar niciodată dispuşi să îşi corijeze propriile defecte şi neajunsuri, ies foarte uşor în evidenţă şi sînt văzuţi nu altfel decît aşa cum sînt de către românii de rînd, care poate nu sînt chiar atît de proşti pe cît îi cred unii.

Singurul indreptăţit să protesteze la adresa lipsei de reacţie a românilor, care nu fac nimic pentru a-şi apăra propriile drepturi în faţa guvernării portocalii criminale, ar fi fost poate Adrian Sobaru. Pentru că doar un erou se poate plînge de calitatea îndoielnică a semenilor săi. Ceilalţi, care nu au făcut nimic ca să arate că sînt mai buni decît cei pe care îi acuză, să facă bine şi să tacă din gură.

Şi dacă România a ieşit în evidenţă după 1990 cu un fenomen straniu, cel al miliardarilor de carton, iată că nici acum nu se lasă mai prejos, furnizînd pe bandă rulantă patrioţi de mucava.

Articol preluat de pe Invectiva.ro