Treceți la conținutul principal

Conform statisticilor oficiale, nivelul de trai din România este în prima jumătate a Uniunii Europene

Pe hârtie, stăm bine
Conform statisticilor oficiale, nivelul de trai din România este în prima jumătate a Uniunii Europene
La şomaj şi inflaţie suntem între fruntaşii pe ramură
Românii au un nivel de trai mai bun decât populaţia din multe ţări europene, dar nu sunt conştienţi de acest lucru. Mai mult decât atât, calitatea vieţii lor se îmbunătăţeşte, văzând cu ochii, de la o zi la alta.  Cel puţin aşa reiese din statisticile oficiale, în condiţiile în care rata şomajului înregistrată în România a fost şi este mult sub media europeană, iar în ultimele luni inflaţia a scăzut, la rândul ei, sub această medie. Cel puţin pe hârtie. 
Indicele sărăciei (al mizeriei sociale) este un indicator economic creat de economistul american Arthur Okun, care pur şi simplu a adunat rata şomajului cu cea a inflaţiei pentru a stabili măsura în care o ţară se confruntă cu probleme economice şi sociale. Indicatorul este folosit mai ales în Statele Unite ale Americii, dar şi în Europa, iar unii economişti afirmă chiar că indicele mizeriei sociale reflectă atât de bine starea de spirit din cadrul unei populaţii, încât există o strânsă corelaţie între acest indicator şi rata criminalităţii înregistrată în societatea respectivă. 
Conform datelor publicate de Eurostat, serviciul statistic al Uniunii Europene (UE), la sfârşitul anului trecut România avea un index al sărăciei (obţinut din însumarea celor două valori amintite, rata anuală a şomajului, respectiv, a inflaţiei) de 10,7. Dacă ar fi să dăm crezare acestor date, populaţia din ţara noastră ar avea un standard de viaţă superior celor din Spania, Grecia, Portugalia, Polonia, Ungaria, Slovacia, ţările baltice, precum şi din Marea Britanie, Italia, Franţa, Croaţia şi Slovenia. În cadrul Uniunii Europene, o calitate a vieţii superioară nouă ar avea doar cei care trăiesc în Olanda, Austria, Suedia, Gemania, Malta, Luxemburg, Cehia, Finlanda, Danemarca şi Belgia. Oricum, nivelul de trai al populaţiei din ţara noastră s-ar afla peste media europeană, atât a tuturor celor 27 de state din UE, cât şi a celor 17 care fac parte din zona euro. Asta în condiţiile în care România împarte, împreună cu vecinii bulgari, încă de la aderarea din 2007, ultimele două poziţii din clasamentul ţărilor UE, atât în ceea ce priveşte nivelul veniturilor medii ale populaţiei, cât şi în privinţa altor indicatori care fac referire la nivelul de trai: produsul intern brut pe cap de locuitor, rata de investiţie, gradul de consum.  
 "Indicatorii - o fotografie trucată"
"Aceşti indicatori, luaţi ca atare, nu spun nimic. Aruncă doar o imagine, care este doar o fotografie, nu un film, iar fotografiile pot fi trucate", ne-a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu. Iar şomajul prezentat în datele oficiale nu are nicio legătură cu realitatea, este de părere fostul ministru de Finanţe, pentru că nu ţine cont de cele trei milioane de români care îşi încearcă norocul pe alte meleaguri. Aceştia reprezintă jumătate din populaţia activă a ţării şi se află în prezent în bejenie, mai spune Ilie Şerbănescu, care susţine că în aceste condiţii şomajul real ar trebui raportat undeva în jurul procentului de 50%. Mai mult decât atât, indicatorul de inflaţie este alterat de politica Băncii Naţionale a României, mai spune fostul ministru de Finanţe, care trage inflaţia în jos pentru a susţine în mod artificial cursul actual al monedei naţionale. În acest fel, este evident că nu există o concordanţă între indicatorii de convergenţă nominală cu cei de convergenţă reală, la care suntem codaşi. Altfel spus, stăm bine doar la cifre, care nu au însă nicio legătură cu realitatea, cu viaţa de zi cu zi a oamenilor.
"Segregare socială, societate de tip sud-american"
La rândul său, Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, spune că nu poate exista o comparaţie între nivelul de trai din România şi cel din ţările dezvoltate. În primul rând, nivelul şomajului prezentat în datele oficiale nu are nicio legătură cu cel real, este de părere şi liderul BNS, pentru că "oficialităţile refuză să îi raporteze pe cei care ies din indemnizaţie, iar toţi cei aflaţi în perioada post-şomaj nu sunt înregistraţi nicăieri, ceea ce face ca rata reală a şomajului să fie undeva în jurul lui 20%, iar în cazul tinerilor absolvenţi să urce până la 55 %". În al doilea rând, există o discrepanţă majoră faţă de ţările dezvoltate în modul în care este făcută distribuţia veniturilor în societate, susţine Dumitru Costin. Distribuţia inegală a valorii adăugate din economie a condus la segregare socială, la o societate de tip sud-american, în care nu există practic clasa de mijloc, iar populaţia este împărţită fie în oameni foarte săraci, fie în extrem de bogaţi. Nivelul foarte mic al salariilor, precum şi lipsa unei impozitări a marilor averi în concordanţă cu ceea ce se practică în Uniunea Europeană, făcut ca unii să acumuleze foarte mult, în detrimentul majorităţii, care este departe de a visa la un nivel de trai comparabil cu cel din statele dezvoltate ale Uniunii Europene.
O problemă de metodologie
"Este evident că aceste cifre nu reflectă în mod real situaţia", ne-a declarat şi analistul economic Matei Păun, care spune că nu pot fi luate de bune datele raportate de oficialităţi în ceea ce priveşte şomajul. În primul rând, pentru că există probleme la nivel de metodologie, ceea ce face ca rata şomajului raportată în mod oficial de România să nu poată fi comparată cu datele din celelalte ţări. În plus, având în vedere numărul mare de români plecaţi să muncească în afara graniţelor ţării, spune şi Matei Păun, rata şomajului oricum nu prea reflectă realitatea înregistrată pe piaţa autohtonă a forţei de muncă.
Pentru exemplificare, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru februarie 2012, doar Austria, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Cehia şi Malta sunt ţările din Uniunea Europeană în care rata anuală a şomajului a fost mai mică decât în România. În rest, cu o rată a şomajului de 7,1%, ţara noastră stă mai bine decât ţări precum Belgia (7,2%), Finlanda (7,4%), Danemarca (7,9%), Marea Britanie (8,3%,), Italia (9,3%), Franţa (10%) sau Polonia, cu 10,2%. Asta fără se menţionăm Grecia, cu o rată a şomajului de 21% sau Spania, ţara în care ajung majoritatea românilor care îşi caută un loc de muncă peste hotare, dar care se confruntă, conform datelor Eurostat, cu o rată a şomajului de 23,6%, cea mai mare din U.E. În orice caz, în scriptele oficiale UE stăm mai bine decât media europeană, care este de 10,8% în cazul celor 17 ţări care au adoptat moneda unică europeană (EA17), respectiv, 10,2% pentru toate cele 27 de state ale Uniunii (EU27). Mai mult decât atât, în timp ce tendinţa în cazul ratei şomajului la nivel european este de creştere, în comparaţie cu luna februarie a anului trecut, când înregistra 10% în EA17 şi 9,5% în EU27, România apare în statisticile europene cu fix aceeaşi rată a şomajului ca şi cu un an în urmă. Deci, în condiţiile unei crize economice prelungite cu care se confruntă ţara, oficial ne merge bine.
Încredere şi optimism
Există şi voci în rândul specialiştilor care susţin veridicitatea indicatorilor statistici oficiali. Astfel, analistul financiar Dragoş Cabat spune că inflaţia este un indicator real, în care se poate avea încredere, iar problemele despre care se vorbeşte în cazul ratei şomajului pot fi regăsite şi în celelalte ţări. Ca atare, nu există o discrepanţă între imaginea prezentată de datele oficiale şi realitatea de zi cu zi a populaţiei. Mai mult decât atât, Dragoş Cabat susţine ideea conform căreia "condiţiile de viaţă ale românilor sunt mai bune decât ale englezilor şi decât ale multor dintre americani", ceea ce conferă veridicitate inclusiv statisticilor oficiale la nivel european, legate de nivelul de trai din România. În ciuda unei disparităţi între condiţiile de viaţă ale populaţiei din mediile urban şi rural, "comparativ cu Uniunea Europeană suntem în prima parte a nivelului real de trai", iar nivelul salariilor nu poate fi considerat un indicator al sărăciei, pentru că şi cheltuielile sunt mai mici în România, mai spune Dragoş Cabat.
Deşi inflaţia este acum la un nivel redus, nu cu mult timp în urmă a fost cea mai mare la nivel european, deci populaţia nu se poate îmbogăţi peste noapte, este nevoie de timp ca lucrurile să se acumuleze, adaugă Dragoş Cabat. În cinci, zece, ani de zile, nivelul de trai din România va creşte, iar cel din ţările dezvoltate europene va scădea, ceea ce va conduce la o diminuare a diferenţelor înregistrate între condiţiile de viaţă de la noi şi ei. 
Alecsandru Ion,
toate drepturile rezervate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic