Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2013

O similaritate izbitoare. Coincidență?

"Planul convertibilității" a fost măsura impusă de F.M.I. Argentinei care a condus la consfințirea aducerii țării sud-americane la sapă de lemn în anii '90. Altfel spus, Argentina a fost "sfătuită" de binevoitori să adopte dolarul american pentru a-și salva economia. Urmarea? Țara a intrat în faliment, iar argentinienii de rînd au spart, într-un haos generalizat, magazinele cu alimente, pentru a se putea hrăni. România, de cealaltă parte, este împinsă de la spate să adopte moneda euro. Rezultatele integrării economice se văd deja pentru capitalul autohton și pentru populație. Și totuși, zona euro este prezentată de clasa politică și nu numai ca fiind Tărîmul Făgăduinței. Unul din principalii arhitecți ai trecerii țării noastre la moneda unică europeană, poate cel mai important, este Sfinxul. Nu cel din Bucegi, ci persoana pe care tot mai multe voci o propun pentru funcția de președinte al României. Eheeeiiii...

Insolvențele mă chinuiesc, insolvențele mă răscolesc...

Conform Coface, cele mai afectate sectoare din punct de vedere al insolvențelor au fost anul trecut comerțul, serviciile și construcțiile. Astfel, dintr-un număr de aproximativ 25 de mii de insolvențe nou-deschise în 2012, peste 1500 au fost în sectorul construcțiilor, iar în comerț și servicii aproape șase mii, adică aproape un sfert din total. Dacă dezumflarea sectorului construcții este normala și nu constituie neapărat o surpriză, venind după bula imobiliară de dinainte de 2009, prăpădul din servicii și comerț nu poate să însemne decît un singur lucru: economia este încă blocată, criza de lichidități este în continuare o mare problemă pentru agenții comerciali care, inclusiv pe fondul reducerii consumului și a puterii de cumpărare, abia mai răsuflă. Cît privește măsurile de remediere a situației, ele sînt minunate, dar lipsesc cu desăvîrșire. Ba, mai mult, impozitul forfetar nășit și anunțat cu pompă de onor guvernul Ponta nu va face decît să agraveze problema. Ar fi ma

Măi fetelor, scoateți, măi, degetele din priză!

Foarte în vogă sînt la noi revistele colorate pentru femei. Ca tot ce e la modă și a fost înghițit de români pe nemestecate, feminismul face furori în noua noastră societate de consum. De exemplu, am văzut deunăzi că a fost intens promovat un eveniment numit, sugestiv, ”women in power”. Ce observ însă este că se stă foarte prost la capitolul împămîntare. Adică, the women in power nu prea au picioarele pe pămînt. 

Și pisicile sînt oameni, nu-i așa?

Azi noapte s-au iubit sub balconul meu două pisici. Dar dragoste pasională, nu așa, oricum, de conveniență. Ce strigăte, ce vaiete, ce climax! Tot tacîmul, inclusiv țigara de după. Am ieșit în balcon și am strigat către ele, dar nu foarte tare, că nu am vrut să le deranjez: iubiți-vă, scumpelor, acum cît sînteți tinere, că după aia nu o să mai aveți timp, vor veni pisoii, grijile, apăsările responsabilităților sociale... P.S.: Deși m-a încercat gîndul, refuz să cred că erau doi motani. Păi să o ardă așa, neconstituțional?

Mr. DiGiorgio

Ceva mai tare de atit ati vazut?

Se pupă contentul cu responsabilitatea socială?

Responsabilitatea socială este o prinţesă pretenţioasă căreia prea puţini cavaleri nevolnici au putut să îi intre în graţii. Însă, aşa mofturoasă şi plină de ifose cum este, responsabilitatea socială este o prinţesă bună. Asta pentru că acţiunile ei au, până la urmă, un caracter pozitiv, sunt în folosul societăţii în care trăim cu toţii, vrând-nevrând. Iar urmările gesturilor ei pline de pilde responsabile lasă, întocmai ca în poveste, o rază de lumină ce atinge şi înnobilează pe toată lumea. Publicitatea este o altă nobilă prinţesă, mai capricioasă şi mai greu de mulţumit chiar decât prima. Probabil că aşa sunt ele, prinţesele: cu cât mai bune şi mai frumoase sunt, cu atât mai greu este să le intri în graţii. Totuşi, în ciuda caracterului lor nestatornic, Responsabilitate Socială şi Publicitatea sunt bune prietene între ele. Deşi cea de-a doua, fire sprinţară şi, de multe ori, pusă pe şotii, îi mai joacă feste primeia, relaţia dintre ele intră, până la urmă, în normal,