Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2016

The Thrill Is Gone si nu poti sa faci nimic in legatura cu asta

Moare Michael Jackson. Moare Luciano Pavarotti. Moare B.B.King. Moare Lemmy Kilmister. Moare Prince. Mor  unul cite unul. Mor si nu poti sa faci nimic in legatura cu asta. Mor si iti dai seama ca lumea ta se duce, ca ramii cu Beyonce, Lady GaGa si Rhianna. Mor si realizezi ca nici tu nu mai ai 20 de ani. Mor si stii ca toti murim. Mor si ai vrea sa mai stea o clipa.


Ce au in comun Death DTA si Michael Jackson?

M-am tot gindit ce as putea sa scriu, legat de concertul Death DTA, de pe 4 aprilie, de la Arene. Imi e greu sa scriu ceva destept, pentru ca experienta a fost pentru mine una eminamente emotionala, deci orice relatare va fi subiectiva.

Atit pot sa spun: am fost la multe concerte in viata mea, in tara si afara, la trupe mari sau mai putin cunoscute, in cluburi cu citeva sute de spectatori sau la open-air-uri cu audiente de mii de oameni.

Niciodata nu mi s-a intimplat insa ce am patit la Death DTA: cind a inceput piesa The Philosopher, prima dupa introul Out of Touch, mi s-au taiat picioarele, am simtit ca ma podideste un plins isteric si ca lesin.


Eram ca pustoaicele alea isterice, la concertele lui Michael Jackson. Eu, barbat de 40 de ani, cu ceva experienta de viata la activ, zic eu.
Steve, Bobby si Gene au aratat si s-au auzit senzational, a fost o experienta cu adevarat suprarealista, demna de memoria lui Chuck Schuldiner. 
 Pentru mine, a fost, fara indoiala, concertul vietii!