Ion Alecsandru-the saga continues

Băsescu = Ceauşescu

2012-01-17T17:30:00.000+02:00

Ziua de ieri, 15 ianuarie 2012, a arătat, dacă mai era nevoie, că Revoluţia din 1989 a eşuat. Am putut vedea aceleaşi dezinformări, aceleaşi diversiuni securistice ca în Decembrie 1989 sau ca la mineriadele din iunie 1990 sau septembrie 1991.

Am putut vedea, fără putinţă de tăgadă, că frîiele acestei ţări se află în mîna aceloraşi securişti nenorociţi pe care nimic nu îi opreşte în lupta lor nebună pentru putere şi care nu se vor da duşi aşa de uşor cum poate ar crede unii.

Am fost cu toţii martorii punerii în scenă a unei contra-manifestaţii diversioniste organizată şi executată ca la carte, susţinută din plin de manipularile şi agenţii de dezinformare din mass media.

http://www.invectiva.ro/

Atenţia de la manifestanţii contra regimului securist Băsescu a fost repede şi eficient mutată către haosul şi distrugerile orchestrate chiar de securiştii lui Băsescu, prin intermediul unei bande de descreieraţi uşor de manipulat.

Totul făcut cu complicitatea criminală a Jandarmeriei, care nu s-a putut ridica peste statutul de organ de represiune fără minte, de pulan aflat în mîna decidenţilor politici, concentrîndu-şi toate eforturile împotriva manifestanţilor paşnici, pe care i-a brutalizat, amendat şi ridicat cu duba absolut fără nici un temei legal. Asta în timp ce împotriva diversioniştilor violenţi a avut doar un rol decorativ.

Aşa că Revoluţia trebuie să continue. Ne-a mai fost furată o dată. Să nu îi lăsăm să o facă şi a doua oară.

Jos Băsescu !

Ten years

2011-12-13T10:02:00.000+02:00

Ten whole fucking years...

RIP CHUCK SCHULDINER - MAY 13, 1967 - DECEMBER 13, 2001 -

VOIAJORI ALBI DE VINZARE

2011-10-17T14:14:00.001+03:00

VOIAJORI ALBI DE VINZARE :

http://cavalecsi.sunphoto.ro/0_VOIAJORI_ALBI_DE_VINZARE

Napalm Death sînt ca vinul bun: cu cît mai vechi, cu atît mai buni

2011-09-26T17:17:00.006+03:00

Trebuie să recunosc că iniţial am fost un pic nehotărît cu privire la al treilea concert susţinut de Napalm Death în România. Îi mai văzusem de două ori, în 2007 şi 2009, cu ocazia cîntărilor date în Preoteasa, respectiv, Becker Brau Bucureşti şi nu mă aşteptam la cine ştie ce noutăţi, mai ales că trupa britanică nu a scos nici un material discografic nou de la ultimul show susţinut în România. Am luat totuşi hotărîrea să merg şi să îi văd pentru a treia oară pentru că, în cele din urmă, nu ai ocazia să vezi prea des în acţiune pe viu clasici ai metalului extrem de talia celor de la Napalm Death.

Pot să afirm cu mîna pe inimă că a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua. Concertul susţinut de englezi în Wings Club a fost de departe cel mai reuşit dintre cele trei cîntări date de ei în Bucureşti. Nu doar că de data asta sunetul a fost mult mai bun şi muzica lor a putut fi savurată de cunoscători pînă la ultima notă, dar membrii trupei s-au prezentat şi într-o formă fizică mult mai bună decît în precedentele două dăţi. Iar dacă în trecut Napalm Death au venit în Bucureşti cu mîinile în buzunare, aducînd doar chitările cu ei, de data şi-au adus şi sculele proprii, iar Danny a bătut pe toblele lui Pearl, ceea ce a contribuit fără doar şi poate la calitatea bună a sunetului.

Că tot a venit vorba de Danny Herrera, omul este de-a dreptul fabulos. Pe toată durata concertului a mitraliat tobele în continuu, fără nici o chiflă sau scăpare, dînd dovadă de o seriozitate ce lipseşte multor instrumentişti care nu au nici pe departe gradul său de notorietate. Şi care nici măcar nu îndrăznesc să încerce să facă ce reuşeşte el pe tobe. De altfel, îl ştiam, din înregistrările live şi din celelalte două concerte în care am putut să îl văd, doar că de data asta am avut privilegiul să îl şi pot auzi aşa cum trebuie.

Barney, la rîndul său, a fost în mare formă, ţinînd publicul în priză pe toată durata concerului. Şi Mitch mi s-a părut mult mai activ decît în precedentele cîntări, ceea ce a adus fără doar şi poate un plus de spectaculozitate. Shane a fost în nota obişnuită, adică de o constanţă dezarmantă. Mă văd nevoit să repet ce am spus şi după ce i-am văzut data trecută: nu ştiu cum reuşesc nişte oameni care nu mai sînt de ceva vreme prea tinerei să păstreze un asemenea ritm pe toată durata unui concert, adică mai mult de o oră. Pentru că noi, cei din primele rînduri ale audienţei, eram deja ameţiţi după a treia piesă şi am lăsat-o ceva mai moale cu headbangingul. Cel puţin eu.

În ceea ce priveşte publicul, a fost, la rîndul lui, la înălţime, ceea ce a contribuit, fără doar şi poate, la succesul serii. Interacţiunea cu membrii trupei a fost foarte reuşită şi ar fi fost şi mai reuşită dacă organizatorii nu ar fi luat decizia neinspirată, zic eu, de a plasa un rînd de bodyguarzi cu muşchi pe ceafă în faţa scenei. Pînă la urmă, însă, cei însărcinaţi cu securitatea au fost destul de rezonabili şi, după şocul iniţial de a fi în mijlocul unei mulţimi dezlănţuite de metalişti fanatici, au înţeles că nu avea nimeni nimic personal cu ei şi nu au apelat la violenţe inutile. Aşa că s-a zbierat în linişte, dacă pot spune aşa, s-a dat din cap în voie, ba s-a făcut şi slamdancing la greu.

Englezii au abordat un setlist ceva mai actual decît la precedentele concerte din Bucureşti, îmbinînd piesele lor clasice cu destule titluri ce pot fi regăsite pe ultimele trei albume, repsectiv, The Code Is Red...Long Live the Code, Smear Campaign şi Time Waits for No Slave. Recunosc că mie mi-ar fi plăcut să aud mai mult material de pe Enemy of the Music Business, cel mai bun produs discografic al lor în opinia mea, dar, asta e, nu le poţi avea pe toate. O selecţie trebuia făcută, altfel am fi stat acolo toată noaptea. Şi, oricît de mult ne-am fi dorit noi, cei prezenţi în public, să se întîmple asta, ştim că aşa ceva nu se poate.

RMGC ne dă otravă, noi îi dăm aur pe tavă

2011-09-17T10:37:00.000+03:00

România, o ţară prea mică pentru conducătorii ei atît de mari

2011-09-02T15:17:00.003+03:00

Tare greu trebuie să îi fie unei personaltăţi prodigioase să se nască într-o ţară mică şi săracă, în care îţi sînt recunoscute calităţile de excepţie abia după moarte şi poate nici atunci. Enescu, Brîncuşi, Cioran, sînt doar cîteva exemple de mari români care nu şi-au putut găsi împlinirea decît după ce s-au exprimat pe alte meleaguri, mai culte şi mai cu minte decît plaiurile mioritice.

Să îi privim, de exemplu, pe actualii conducători ai României. Cum poţi tu să fii un lider providenţial, să te lupţi eroic cu criza venită de afară, cînd supuşii tăi nu te înţeleg şi nu te suţin? Cum poţi tu să rămîi în istorie ca Preşedintele luminat care a venit de hac balaurului numit deficitul bugetar, cînd proştii ăia pe care îi conduci sînt cu capul doar la chestii insignifiante, se gîndesc doar la ce să mănînce şi la cu ce să se încălzească la iarnă?

Cum poţi tu să fii un ministru al Dezvoltării vizionar, sau un Premier de mare anvergură istorică, atunci cînd cei ce ar trebui să îţi susţină destinul au ca unice preocupări în viaţă lucruri mărunte şi degradante pentru condiţia umană precum pensiile nesimţite, preţul gigacaloriei sau traiul pe spinarea statului sufocat de paraziţii ăia care cer într-una ajutoare sociale?

De exemplu, preşedintele Traian Băsescu. Ce lider de succes ar fi fost dacă ar fi avut norocul să îi încapă pe mînă o ţară precum Japonia, unde oamenii muncesc din proprie iniţiativă mai mult decît e cazul şi nici salarii pe măsura efortului depus nu se înjosesc să ceară. Ce realizări demne să fie consemnate în istoria universală ar fi avut, pe măsura carismei sale de lider internaţional!

Dar aşa, să conduci o ţară de oameni puturoşi, obraznici şi bolşevici pe deasupra, care au tupeul inimaginabil de a refuza să îşi părăsească gospodăriile de bună voie pentru a răspunde...

Citeşte tot articolul pe Invectiva.ro

Aurul, ochiul Dracului

2011-08-10T17:11:00.002+03:00

Controversa asupra proiectului Roşia Montană, reaprinsă o dată cu campania de imagine furibundă dusă în ultima vreme în mass media de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), arată, dacă mai era nevoie, dimensiunile crizei morale în care se zbate societatea românească.

Susţinerea primită de RMGC din partea foştilor sau actualilor oficiali ai statului, precum Adriean Videanu sau Kelemen Hunor, nu a stîrnit nici un fel de surprize. Este un lucru ştiut că România nu se confruntă de ieri, de azi, cu o corupţie instituţionalizată şi că cei plătiţi din banii noştri ai tuturori să ne apere interesele sînt primii care trădează cauza binelui comun în favoarea propriei bunăstări.

Cu totul altfel stau însă lucurrile în cazul sprijinului mai mult sau mai puţin făţiş primit de RMGC din parte altor centri de influenţă şi, ca atare, de putere ai societăţii.

Organe media, jurnalişti ce se bat cu deontologia în piept, diverşi alţi formatori de opinie, independenţi şi mîndri ca şi cei mai dinainte, profesori universitari şi alţi intelectuali cu ifose, precum şi politicieni pe care nu îi mai doare gura tot spunînd că vor schimbarea politică, socială şi de mentalităţi, iau parte cu nonşalanţă la crima pe cale să se petreacă la Roşia Montană.

Unii tac mîrşav, în speranţa că se vor alimenta cît mai curînd de la şuvoiul gros de bani corporatişti mînjiţi cu otravă ai RMGC, în timp ce alţii au fost deja cumpăraţi şi nu au absolut nici un fel de jenă să clameze beneficiile nemaivăzute ale exploatării aurului pe bază de cianuri ce se vrea a se...

Citeşte tot articolul pe Invectiva.ro

Răspunsul lui Andrei Pleşu către Traian Băsescu

2011-08-08T19:31:00.002+03:00

Dragă Domnule Preşedinte, Excelenţă,

Serenissimă Maiestate,

Lumină a Luminilor, Conducător al Conducătorilor, Inspiraţiunea noastră, a tuturor.

Vă scriu aceste rînduri pentru a vă transmite că sînt de-a dreptul deconcertat, sînt adînc rănit pînă în fundul fundului sufletului meu.

Deşi nu ştiu nici acum cu ce v-am greşit, răceala dumneavoastră mă doare, aşa cum orice muritor netrebnic, aşa, ca mine, nu poate fi decît aspru pedepsit de indiferenţa Luceafărului său.

Aşa că l-am rugat pe amicul Gabriel L. să vă transmită scuzele mele cele mai sincere atunci cînd a venit să vă remită crema aia binefăcătoare adusă de el din Franţa. Cu toate acestea, aflu plin de amărăciune că supărarea dumneavoastră la adresa mea persistă deşi, aşa cum am spus, mă declar absolut nevinovat şi doar o tragică neînţelegere a făcut din mine ţinta augustului dumneavoastră oprobiu...

Citeşte tot articolul pe Invectiva.ro

Taliban la ban trage

2011-06-14T19:08:00.001+03:00

Termenul de "taliban" a fost introdus în politica autohtonă în perioada 1996-2000, cînd membri şi adepţii Partidului Naţional Ţărănesc, Creştin-Democrat (PNŢ-CD) au fost văzuţi de unii ca fiind atît de fanatici cauzei pe care o susţineau încît au fost comparaţi cu luptătorii islamişti extremişti din Afganistan.

Dar ardoarea "talibanilor" ţărănişti nu a însemnat nimic în comparaţie cu obtuzitatea, ochelarii de cal, abuzurile ideologice şi agresiunile la adresa bunului simţ pe care le-au adus ulterior membri unei secte politice foarte în vogă în prezent, şi anume talibanii portocalii.

Talibanii portocalii îşi au originea în defuncta societate civilă de dinainte de 2004, care ulterior s-a dovedit a fi una mai degrabă de sorginte militară. Asta pentru că toţi apărătorii fervenţi ai drepturilor omului din perioada regimului de trista amintire al lui Adrian Năstase, toţi cei ce protestau la adresa abuzurilor clasei politice conducătoare de la acea vreme, au dispărut fără urmă. O dată cu înscăunarea lui Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte, toţi aprigii apărători ai democraţiei ce alcătuiau foarte vocala (aşa-zisă) societate civilă de dinainte de 2004, aproape ca la un semn, ca să nu spunem ca la un ordin, s-au evaporat instantaneu.

Ba, mai mult, unii dintre ei au devenit militanţi extrem de agresivi, susţinători fanatici ai lui Traian Băsescu. Atît de agresivi încît au fost numiţi "talibanii portocalii". Şi atît de fanatici încît au fost marginalizaţi chiar în interiorul PD-L, partidul de slugi credincioase ale nePreşedintelui, dar care de-a lungul timpului s-au delimitat mai mult sau mai puţin făţiş de falanga pedelistă nou înfiinţată, aceea a talibanilor.

Asta poate şi datorită privilegiilor deosebite de care s-au bucurat şi se mai bucură încă talibanii portocalii în timpul stăpînirii lui Traian Băsescu. Căci una ar fi fost dacă ei erau talibani pe banii lor, militanţi doar de dragul de a susţine o idee, sau chiar o persoană. Atunci poate ar fi putut fi credibili în rolul de intelectuali desăvîrşiţi pe care cu obstinaţie şi-l arogă. Dar cu totul alta este situaţia, avînd în vedere că cei ce au manipulat populaţia şi o bună parte a clasei politice însăşi prezentîndu-se ca nişte arhangheli ai valorilor de dreapta nu sînt altceva decît noua clasă de menstreli ai regimului aflat la conducere. Menestreli ce au ocupat şi ocupă încă numeroase funcţii la cel mai înalt nivel: miniştri, consilieri prezidenţiali, ambasadori, parlamentari, europarlamentari, alte poziţii în ierarhia superioară a diferite instituţii de stat.

Monica Macovei, Traian Radu Ungureanu, Sever Voinescu-Cotoi, Cristian Preda, Cătălin Avramescu, Horia Roman Patapievici, sînt doar exemple privind cele mai agresive personaje, sînt cele mai cunoscute nume dintre cele ce au fost incluse de presa anti-guvernamentală pe lista talibanilor portocalii. Dar enumerarea poate continua, secta talibanilor fiind mult mai extinsă de atît.

Iar exemplele privind modul extremist de gîndire, declaraţiile belicoase, precum şi dispreţul cu care tratează cei amintiţi mai sus opinia publică, deşi nu sînt altceva decît nişte...

Citeşte toată invectiva pe Invectiva.ro.

Povestea Presei

2011-06-05T16:02:00.003+03:00

A fost odată ca niciodată. Ca dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. În vremea cînd se potcoveau foştii securişti cu o mie de dosare şi săreau pînă la cer şi strigau în gura mare că tot le sînt prea uşoare, exista o ţară minunată, de poveste, numită România.

Din păcate, de o bună bucată de vreme, pe această ţară pusese stăpînire un zmeu rău, slut şi chior, care se hrănea cu mămici, copilaşi şi pensionari deopotrivă şi care avea o grămadă de slugi şi trebăluitori pe la palatul său ce grijeau ca toate să îi meargă bine Zmeului.

În ţara despre care vă povestim mai trăiau şi doi Feţi-Frumoşi, cam aschilambici şi neconvingători, care mări se întîlniră şi aşa hotărîră că, pentru a-i putea face faţă Zmeului cel rău, slut la inimă şi la chip, trebuie să facă o alianţă între ei. Şi i-au zis alianţei Uniunea Social-Liberală.

Tot în acea ţară de poveste mai trăia şi o prinţesă. Prinţesa era din cale afară de deontoloagă, independentă şi echidistantă şi, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a zis Presa.

Într-o bună zi, cei doi Feţi-Frumoşi, ce se gîndiră ei, ca să îi vină de hac Zmeului cel chior, aruncară înainte un buzdugan încropit cam pe grabă, pe care îl botezară "strategia economică a USL".

Imediat Presa, care, din nu se ştie ce motive, îşi mai spunea şi "cîinele de pază al democraţiei", sări ca arsă şi începu să care pumni şi picioare în capul lui Făt-Frumos 1 şi Făt-Frumos 2, să îi acuze că ce buzdugan urît au, că nici nu se compară cu buzduganul de aur propagandistic al Zmeului. Aşa de tare i-a lovit presa cea deontoloagă pe cei doi Feţi-Frumoşi că aceştia, din prăpădiţi şi aschilambici ce erau, s-au cocoşat de tot şi nu au mai zis nici pîs.

Au apucat doar să îngaime, nedumeriţi, că ei nu vor decît să scape ţara de sub cizma grea a Zmeului cel slut, că aşa ar fi bine pentru toată lumea, pentru poporul cel năpăstuit, pentru Feţii cei frumoşi şi pentru Presă însăşi.

Dar nu şi nu, în deontologia şi echidistanţa ei, mîndră şi aprigă ca o fată mare, Presa continua să ţipe la ei şi să îi acuze că nu sînt destul de viteji, de capabili şi de frumoşi ca să o scape din ghearele Zmeului. Că, decît să fie salvată de nişte nevolnici, care s-au mai şi aliat cu nişte zmei mai mici pentru a-i putea face faţă Zmeului cel slut , dar puternic, preferă să facă mai departe pe independentă, că oricum ea se află la cheremul Chiorului şi preferă să nu îl supere prea tare, pentru a nu suporta consecinţele după.

Tot articolul poate fi citit pe Invectiva.ro

Happy 25th to me !

2011-05-30T14:49:00.000+03:00

Hai să-mi trăieşti, frumosule !

Capcana portocalie este "capcana portugheză"

2011-03-28T16:52:00.000+03:00

"Viziunea" nePreşedintelui Traian Băsescu privind modul de dezvoltare a României a fost devoalată, dacă mai era cazul, atunci cînd ne-a sfătuit pe toţi să ne facem ospătari sau mecanici auto, că de filosofi scrupuloşi e plină lumea. Şi astfel de pilde înţelepte au tot venit dinspre Băsescu, căci unul care a făcut un titlu de glorie din faptul că fuma în timpul orelor în veceul şcolii nu putea decît să aibă depre sistemul românesc de învăţămînt decît o părere foarte proastă. Şi să şi-o exprime ca atare, fără nici o jenă, prin deja infama zicere că şcoala românească scoate tîmpiţi pe bandă rulantă.

Băsescu nu a simţit dealtfel nici o reţinere în a-şi exprima profundul dispreţ pe care îl nutreşte faţă de toţi indivizii care, conform tuturor standardelor unanim acceptate şi a bunului simţ, ar trebui să se constituie într-un capital uman de valoare, indispensabil pentru o naţiune: profesori, medici, funcţionari, jurnalişti, actori şi alte categorii de intelectuali. Faţă de oameni care se presupune că au un nivel ridicat al studiilor şi o pregătire profesională pe măsură.

Prin atitudinea ostilă manifestă la adresa oamenilor cu o bună pregătire profesională şi prin măsurile economice dezastruoase şi criminale pe care le-a adoptat, culminînd cu noul Cod al Muncii, care instituie o nouă formă de robie a mileniului trei, puterea mafiotă portocalie a împins definitiv România în ceea ce se cheamă "capcana portugheză."

Portugalia este oferită de specialişti ca exemplu negativ de politici sociale şi economice. După mai mulţi ani de convergenţă economică rapidă (recuperarea decalajului de dezvoltare faţă de ţările dezvoltate), avînd creşteri importante ale nivelului creditării, salariilor şi veniturilor, a intervenit, în 2001, o perioadă de stagnare economică ce s-a prelungit pînă azi. Această evoluţie a fost botezată de economişti "capcana portugheză". Problemele majore ale Portugaliei au început odată cu trecerea la moneda unică, în 1999. Fiind una dintre cele mai sărace ţări ale zonei euro, Portugalia se confrunta cu deficite structurale, atît comercial cît şi al bugetului general consolidat, întocmai ca România ultimilor ani. Exporturile Portugaliei se îndreptau în 2005 în proporţie de 80% către Uniunea Europeană (UE), ceea ce a făcut ca ţara să fie vulnerabilă în faţa importurilor ieftine, fapt ce a condus la adîncirea deficitului comercial şi la explozia ratei şomajului, lucru care s-a întîmplat şi în România. Avînd ca principal motiv de atractivitate pentru investitorii străini faptul că este o sursă de forţă de muncă ieftină şi prost pregatită, Portugalia a început să simtă tot mai acut concurenţa noilor membre ale UE, provenite din Est, care au devenit mai atrăgătoare pentru investiţiile străine. Guvernul portughez s-a văzut nevoit să ia măsuri drastice de reducere a cheltuielilor sectorului public, pentru a mai reduce din deficitul bugetar şi, întocmai ca şi România, se confruntă, pe fondul capitalului uman slab pregătit profesional, cu un nivel redus al competitivităţii în sectorul bunurilor şi al serviciilor.

Izgonirea cu bună ştiinţă a capitalului uman valoros petrecută în ultimii ani în ţara noastră ne aruncă într-o situaţie economică şi socială similară cu Portugalia, cu diferenţa că acolo nivelul de trai este totuşi mai ridicat decît în România. Mizarea pe prezentarea ţării ca o sursă de forţă de muncă ieftină nu a fost şi nu reprezintă o soluţie, în condiţiile în care investitorii străini pot să plece din România la fel de bine cum au venit. Ceea ce se întîmplă deja, pe fondul mediului economic ostil şi a guvernării dezastruoase pe care trebuie să o suporte ţara. Iar ţări precum Moldova, Ucraina, Serbia sau chiar state din Orientul Îndepărtat se pot constitui oricînd în alternative investiţionale mai atrăgătoare pentru posesorii de capital bănesc, la fel cum s-a întîmplat cu Estul Europei, deci inclusiv cu România, în detrimentul Portugaliei. Soluţia socială evidentă pentru evitarea "capcanei portugheze" ar fi fost menţinerea învăţămîntului ca domeniu prioritar, aşa cum s-a întîmplat pînă la accederea lui Emil Boc în funcţia de Prim Ministru, precum şi încurajarea programelor de dezvoltare a resurselor umane. Altfel spus, crearea şi menţinerea unui capital uman valoros, care să se constituie în baza unei dezvoltări de durată.

Întreg articolul poate fi găsit pe Invectiva.ro

Eroi au fost, erori sînt încă

2011-03-21T12:17:00.001+02:00

După eşuarea ultimei moţiuni de cenzură din Parlament a sporit numărul vocilor care pun sub semnul îndoielii existenţa unei conştiinţe naţionale a românilor.

Faptul că moţiunea nu a fost susţinută din stradă de proteste populare care să implice zeci, poate sute de mii de oameni, i-a făcut pe şi mai mulţi politicieni din opoziţie, lideri de sindicat dar şi oameni din mass media să se plîngă sus şi tare de lipsa de reacţie a conaţionalilor lor. Astfel, s-au accentuat punctele de vedere care îi acuză pe români de laşitate, de ignoranţă şi superficialitate, de incapacitatea de a se ridica pentru propriile drepturi. Ba, mai mult, s-au ridicat şi voci care să spună că românii nici nu mai formează o naţie, un popor, ci doar o populaţie eterogenă, fără năzuinţe şi idealuri comune.

Şi nu fără temei au venit aceste acuze, se poate spune.

Problema este însă că cei care ridică piatra conştiinţei naţionale nu ar trebui să îndrăznească să o şi arunce, eventual ar putea foarte bine să îşi dea cu ea în cap. Cam multe strîmbături superioare din nas la adresa acestui popor venite chiar din partea celor care poate ar fi trebuit să contribuie la educarea lui, la crearea unei noi conştiinţe naţionale.

Este chiar de prost gust ca poporul român să fie acuzat de lipsa de mîndrie şi personalitate de către nişte lideri ai opoziţiei care au ieşit să anunţe, plini de veselie şi de voie bună, eşecul moţiunii de cenzură încă înainte de a fi depusă. Este jenant ca românilor să li se facă procese de intenţie de către nişte parlamentari care scăpau pe jos bilele pe care ar fi trebuit să le pună în urnele de vot, pentru succesul moţiunii de cenzură. Mai mult decît atît, doar tupeul nesimţit îi poate face pe unii lideri sindicali, cu averi măricele şi cunoscuţi pentru compromisurile pe care le-au făcut de-a lungul timpului cu Puterea, să ridice voci nemulţumite la adresa sindicaliştilor de rînd, care refuză să îi poarte pe braţe spre dobîndirea gloriei eterne a unuia sau a altuia, dar fără nici o legătură cu interesul comun. În fine, e nevoie să dai dovadă de o grosime considerabilă a obrazului pentru a acuza românii de rînd că nu ies în stradă să protesteze în timp ce tu, om de televiziune coleg de trust cu Daniela Crudu, Andreea Tonciu & comp., te baţi cu audienţa în piept şi te lauzi deşănţat cum zdrobeşti concurenţa, invitînd în acelaşi timp telespectatorii să îţi urmărească programele care nu sînt centrate pe evenimentele zilei ci pe "vedetele" postului.

Dacă aruncarea cu piatra conştiinţei naţionale ar fi fost un sport, probabil că românii ar fi pus monopolul pe medalia de aur. Nici pe vremea lui Nenea Iancu "poporul, ţara, naţiunea" nu au fost mai des invocate decît în ultimii douăzeci de ani. Toţi politicienii, toţi afaceriştii, oamenii din mass media, toţi bandiţii de mare anvergură sau escrocii mărunţi şi-au justificat acţiunile în numele interesului naţional. Şi au acţionat strict în interes propriu. Aşa că nu este absolut nimic de mirare în lipsa de reacţie din ultima vreme a poporului român. Nişte oameni spoliaţi, înjosiţi şi manipulaţi din toate părţile, pînă la limita suportabilului în ultimii douăzeci de ani, asta ca să vorbim numai de perioada de după decembrie ’89, nu mai pot avea un reflex foarte viu al conştiinţei naţionale. Cînd văd că toţi cei din jurul lor, inclusiv cei puşi în funcţii publice pentru a apăra interesul comun, nu fac altceva decît să se zbată pentru propria înavuţire, este greu să mai ceri unor oameni să se jertfească pentru interesul naţional. Sau măcar să ia vreo atitudine pentru a susţine acest interes. Aşa că politicienii şi mass media, cei care ar fi trebuit să contribuie la formarea unei conştiinţe a binelui comun şi nu au făcut acest lucru, ba din contră, putem spune, să o lase mai uşor cu aerele de fete mari.

Cei gata oricînd să judece pe alţii, dar niciodată dispuşi să îşi corijeze propriile defecte şi neajunsuri, ies foarte uşor în evidenţă şi sînt văzuţi nu altfel decît aşa cum sînt de către românii de rînd, care poate nu sînt chiar atît de proşti pe cît îi cred unii.

Singurul indreptăţit să protesteze la adresa lipsei de reacţie a românilor, care nu fac nimic pentru a-şi apăra propriile drepturi în faţa guvernării portocalii criminale, ar fi fost poate Adrian Sobaru. Pentru că doar un erou se poate plînge de calitatea îndoielnică a semenilor săi. Ceilalţi, care nu au făcut nimic ca să arate că sînt mai buni decît cei pe care îi acuză, să facă bine şi să tacă din gură.

Şi dacă România a ieşit în evidenţă după 1990 cu un fenomen straniu, cel al miliardarilor de carton, iată că nici acum nu se lasă mai prejos, furnizînd pe bandă rulantă patrioţi de mucava.

Articol preluat de pe Invectiva.ro

Stagflaţie…nu, Boc, calmează-te, nu e o înjurătură

2011-03-07T21:56:00.001+02:00

Tema preferată de discuţie în România se învîrte de ceva vreme în jurul argumentelor pro şi contra ieşirii sau nu din criza economică. nePreşedintele, nePremierul, în general, puterea portocalie, se jură că am ieşit din recesiune, sau că sîntem foarte aproape de un trai plin de huzur şi lipsit de griji, în timp ce toţi ceilalţi ce vieţuiesc sau măcar încearcă să o facă prin România, începînd cu Opoziţia, trecînd pe la sindicate, patronate, mass media şi terminînd oamenii de rînd ţipă ca din gură de şarpe că mai rău ca acum nu a fost niciodată.

Se scapă însă un lucru din vedere şi anume că, mai gravă decît recesiunea economică însăşi, este o criză economică pe termen lung. Parafrazînd vorba poetului, "nu de criza economică se cutremură românii, ci de veşnicia ei". Pentru că economia naţională a intrat de un an de zile într-o stare de bălteală, iar Guvernul este incapabil să o readucă pe un trend crescător, de unde riscul ca ea să stagneze de acum încolo mult şi bine.

"Stagflaţie" este termenul ce defineşte o economie caracterizată de un ritm redus de creştere (stagnare), concomitent cu o rată mare a inflaţiei. Prin incapacitatea sa de a adopta măsuri macroeconomice coerente, puterea portocalie a aruncat economia naţională într-o stare asimilată stagflaţiei. În asemena cazuri, pîrghiile clasice de redresare a economiei încetează să mai funcţioneze, pentru că măsurile destinate să aducă creşterea economică aduc şi o sporire a inflaţiei. Respectiv, măsurile dezinflaţioniste împiedică o evoluţie economică ascendentă convingătoare. Ce este însă mai rău este că istoria ne prezintă cazuri de economii care au băltit şi o decadă într-o asemenea situaţie, iar în cazul nostru nici nu se pune problema să sperăm în politici guvernamentale adoptate în cunoştinţă de cauză. Mai pe româneşte, guvernanţii noştri habar nu au de capul lor, darmite să conducă o economie aşa cum se cuvine.

Orice definiţie a recesiunii se încheie cu măsurile pe care trebuie să le adopte un guvern pentru a readuce economia pe o tendinţă crescătoare: măsuri macroeconomice expansioniste, cum ar fi sporirea masei monetare, creşterea cheltuielilor guvernamentale şi reducerea impozitării. Or, de cînd este în funcţie, nePremierul Boc a luat (el sau i-au fost impuse, nu vorbim despre asta aici) măsuri exact contrare: tăierea drastică a salariilor şi pensiilor, precum şi numărul foarte mare de concedieri, atît în sectorul public, cît şi în cel privat, au condus la reducerea masei monetare, lucru evidenţiat prin consumul aproape îngheţat în ultimul an. Cheltuielile guvernamentale, traduse cu precădere în investiţii de interes public, dar nu numai, au fost minunate, dar au lipsit cu desăvîrşire, cu excepţia contractelor cu dedicaţie care au avut ca unic scop sporirea masei monetare în buzunarele clientelei de partid. Iar creşterea cu cinci procente a TVA-ului, umflarea accizelor şi, în general, sporirea numărului de biruri şi a volumului acestora au condus la presiuni inflaţioniste fără precedent în ultimii ani, ce au împiedicat Banca Naţională să ia măsuri tocmai în sensul celor enumerate mai sus ca făcînd parte dintre cele menite să stimuleze revigorarea economică. Respectiv, creşterea masei monetare prin dezgheţarea creditării, aflată acum în moarte clinică.

Dealtfel, economiştii enumeră ca două fiind cauzele intrării unei economii într-o stare asimilată stagflaţiei: reducerea capacităţii de producţie, la care guvernele Boc au contribuit de asemenea prin măsurile dezastruoase pe care le-au adoptat, şi aici poate fi inclusă şi lipsa a orice fel de politici guvernamentale care să îi încurajeze pe agenţii economici autohtoni, ba din contră, se poate spune. Iar a doua cauză îşi are determinarea chiar în...politicile macroeconomice inadecvate puse în practică de către guvernanţi, pentru că, nu-i aşa, economia unui stat nu este o jucărie aflată la bunul plac al oricărui politruc aflat vremelnic la butoane. Unitatea de măsură caracteristică unei economii aflată în stagflaţie este indicele sărăciei (misery index), calculat prin adunarea efectivă a ratei şomajului cu cea a inflaţiei. Iar creşterea vertiginoasă din ultimul an atît a şomajului, cît şi a ratei inflaţiei, arată fără tăgadă că tot ce au reuşit guvernele Boc să "realizeze" a fost să arunce populaţia în sărăcie şi să tragă economia pe linie moartă pe termen nedeterminat. Iar despre ieşirea din criză anul acesta nici nu se poate pune problema. Din nefericire, dacă nu intervine o schimbare la nivel politic, s-ar putea ca despre repunerea economiei româneşti pe o tendinţă de creştere să nu se poată vorbi pentru mult timp de acum încolo.

O simplă privire aruncată graficului din figura 1 evidenţiază cît se poate de clar evoluţia în formă de W a economiei autohtone de la declanşarea crizei şi pînă în prezent. După iluzoria revenire de plus 0,9% din trimestrul 3 al lui 2009 şi căderea de minus 1,4% de la sfîrşitul aceluiaşi an (cădere în timpul căreia Traian Băsescu, aflat în plină campanie electorală pentru preşedinţie, ne anunţa ritos că ieşim din criză), a urmat o evoluţie liniară, stagnantă, în limitele intevalului minus 0,7% - plus 0,2%, care, asociată cu cea mai mare rată a inflaţiei din Uniunea Europeană, nu poate însemna decît un singur lucru: stagflaţie. De menţionat că specialiştii în economie descriu atît evoluţia economică în formă de W, cît şi stagflaţia, ca pe fenomene de lungă durată, mai periculoase chiar decît recesiunea economică. Pentru că după o cădere trebuie să urmeze inevitabil o creştere, după o vale un deal, pe cînd o evoluţie economică liniară în preajma lui 0% se poate prelungi pe termen foarte lung, cu efecte negative drastice asupra agenţilor economici şi a populaţiei. Pentru comparaţie, se poate vedea în aceeaşi figură 1 evoluţia economică în formă de V şi criza pe termen scurt cu care s-au confruntat ţarile din zona euro, ţari a căror economie a şi revenit dealtfel la nivelul de dinaintea crizei, semn că greul a trecut. Trebuie remarcat că economiile dezvoltate au un ritm de creştere normal de 1%-2%, pe cînd economiile emergente din ţările în curs de dezvoltare, cum este şi cazul României, ar trebui să aibă un ritm de creştere anuală de minim 5%, (aşa cum a avut dealtfel ţara noastră pînă la finele lui 2008, înainte de catastrofala guvernare Băsescu-Boc), pentru a putea ajunge din urmă Vestul cel bogat.

Iar o creştere trimestrială de 0,1%, aşa cum este cea cu care se laudă nePremierul Boc, nu este decît o realizare mică şi penibilă a unui om mic şi penibil. Este un nimic. Dacă românii vor mai mult decît nimic, nu trebuie decît să îl schimbe din funcţie pe cel ce se lauda cu aşa ceva, dimpreună cu cel (cei) ce îl susţin.

Articol preluat de pe Invectiva.ro

Mic eseu despre inerţia fascinaţiei la români

2011-02-06T15:29:00.004+02:00

Specialiştii de renume mondial ai Invectiva au stabilit, în urma unor minuţioase şi îndelungate observaţii asupra unui eşantion numeros de concetăţeni, care nici habar nu aveau că sînt subiect de cercetare empiric-ştiinţifică, că românilor le vine foarte greu să gîndească cu propriul cap.

Nu se ştie încă din ce motive, majoritatea celor ce locuiesc aceste plaiuri de poveste găsesc că este mult mai simplu să preia ideile, opiniile şi părerile pe care le receptează din mass media, cu precădere de la televizor, decît să îşi formuleze puncte de vedere proprii.

Mai mult decît atît, o dată ce o idee formulată de altcineva este însuşită, cel ce o preia ar fi în stare să îşi dea şi viaţa pentru ea. Adică o adoptă, o îngijeşte şi o creşte mai ceva ca pe un copil. Fără să aibă măcar habar despre ceea ce vorbeşte. Dar ce mai contează asta? Să îţi dai cu părerea fără să te pricepi se pare că este de fapt sportul naţional al românilor.

Dar asta încă nu este nimic. O dată ce telespectatorul a decis că un anume personaj public, un formator de opinie sau un simplu dătător cu părerea pe la televizor este demn de luat în seamă, tot ce spune respectivul devine literă de lege.

"Cutare e un tip foarte deştept."

Asta este una din cele mai frecvent întîlnite replici rostite de românul de rînd, mîncător de seminţe prăjite sau nu, după ce a căscat ceva timp ochii la televizor şi nu a înţeles nimic din ceea ce spunea "cutare." Dar de ce să mai fie nevoie să şi înţelegi ceva din ceea ce se spune la televizor, atîta timp cît e de ajuns să simţi mîndria fără margini de a te situa şi tu în aceeaşi tabără în care se află şi "cutare" care, nu e aşa, e un tip foarte deştept? Mîndria prostului...

Aşa se face că tot felul de "cutare", fie că sînt ei filosofi, scriitori, actori, prezentatori tv, bloggeri, jurnalişti, politicieni şi, în genreral, tot felul de "băieţi foarte deştepţi" care se preumblă toată ziua prin studiourile televiziunilor, ajung să reprezinte pentru cei mai mulţi din telespectatorii de rînd deţinători ai adevărului absolut. De aici e doar un pas ca mulţi dintre concetăţenii noştri, după ce adoptă un astfel de "deţinător al adevărului absolut", să fie cuprinşi de o fascinaţie fără seamăn la adresa celui care le permite ca, prin repetarea mecanică a spuselor sale, să poată părea că au şi ei păreri. Iar această fascinaţie este de obicei soră cu fanatismul şi se păstreză pentru perioade foarte lungi de timp, indiferent dacă liderul de opinie spune o prostie, o ticăloşie sau un neadevăr. Nici nu se pune problema ca aceste posibilităţi să fie luate în considerare de către admiratorii fanatici ai liderului de opinie, din moment ce fascinaţia lor este autoimpusă şi declarată, chiar strigată în gura mare. Nu mai stă nimeni să se gîndească cine este acel lider de opinie, ce interese reprezintă el de fapt, pe cine are în spate ş.a.m.d.

Inerţia fascinaţiei nu mai lasă loc şi pentru îndoilei care, în general, sînt apanajul celor cărora le place să îşi utilizeze capul şi în alt scop decît acela de pavăză ca să nu le plouă în gît.

Articol preluat de pe Invectiva.ro

Lume!Lume!

2011-01-15T21:42:00.000+02:00

Anunţ de o deosebită importanţă pentru omenire.

La cererea expresă, aproape violentă, a fanaticilor săi cititori, Invectiva.ro, prima prima publicaţie on-line de atitudine, opinie şi pamflet, şi-a lansat, începînd de ieri, o versiune demonstrativă de website. Astfel Invectiva şi cititorii săi se vor putea exprima liber pe propria platformă on-line.

Pentru că noi spunem lucrurilor pe nume şi prenume.

Vă aşteptăm aşadar la www.invectiva.ro pentru a vă bucura de un mediu virtual surprinzător, în care calitatea conţinutului primează.

De ce Invectiva ?

2011-01-11T00:49:00.001+02:00

Pentru că trebuia să existe un răspuns pe măsură la hiperinflaţia de prost gust ce ne inundă viaţa de ceva vreme încoace. Pentru că mîrlaniei şi obscenităţii în formă pură nu li se poate răspunde doar cu o uşoară atingere a obrazului cu degetul index, din moment ce este evident că nu are nici un efect. Pentru că toţi cei care se simt sufocaţi, agresaţi în mod constant de tristele figuri publice care poluează, care otrăvesc societatea românească, trebuie să aibă la un moment dat posibilitatea unui debuşeu, trebuie să se poată bucura de oportunitatea de a adresa un sincer şi din inimă "ba p-a-mamelor dumneavoastră" atît celor ce provin dinspre mediul politic, cît şi "vedetelor" din cloaca mondenă.

"Invectiva" se doreşte a deveni prima publicaţie on-line de atitudine, opinie şi pamflet, un spaţiu virtual în care să nu existe nici un fel de îngrădire, cu excepţia cenzurii dată de bunul-simţ, în a spune lucrurilor pe nume.

Şi prenume.

Altfel spus, lucrurile şi persoanele vor fi privite în profunzimea lor şi descrise ca atare. Fără superficialitate, fără ipocrizie. Fără flasă pudibonderie. Şi mai presus de orice, fără nici un fel de teamă. Poate doar cu teama de a greşi.

Acolo unde nu are nici un rost, apărem noi în peisaj.

"Invectiva" speră să devină o platformă de exprimare pentru toţi oamenii liberi la minte şi la suflet. Cei ce nu se simt în felul ăsta, sînt rugaţi să nu se supere dacă prezenţa noastră în spaţiul virtual îi va deranja în vreun fel, dacă din întîmplare ajung pe paginile cu invective. În ciuda tuturor celor ce încearcă să schimbe asta, trăim încă într-o lume liberă. În schimb, toţi cei care cred că nu e încă prea tîrziu să se constituie o masă critică pentru schimbarea în bine a societăţii româneşti, mai devreme sau mai tîrziu, sînt poftiţi să se exprime liber, exuberant chiar, flamboaint, în spaţiul virtual numit "Invectiva". Să facă cinste limbii române pentru că, nu-i aşa, mult a avut de pătimit săraca în ultimii ani.

P.S.: Site-ul se prezintă deocamdată într-o formă simplificată, demonstrativă. Şi în viitor "Invectiva" va insista pe calitate, nu pe cantitate.

Invectiva - "expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcţie stilistică sau în scop polemic ori satiric."

Anunţ important

2011-01-09T22:14:00.000+02:00

Invectiva, prima publicaţie on-line de atitudine, opinie şi pamflet, îşi va lansa, foarte probabil în cursul săptămînii viitoare, prima versiune a site-ului propriu.

Fiţi pe fază, în cîteva zile va urma anunţul oficial.

Invectiva.ro

Adrian Sobaru, ultimul erou român

2011-01-07T09:58:00.000+02:00

"Fiecare avem dreptul să gîndim. Fiecare avem dreptul să ne revoltăm."

Adrian Sobaru, 6 ianuarie 2011

Duşmanii le poartă pică, ei nu are audienţa lor...

2011-01-02T17:49:00.001+02:00

Nici nu am trecut bine cumpăna dintre ani şi Antena 1 ne-a umplut de respect. Astfel, între orele 12 şi 2, televiziunea ai cărei diriguitori se laudă deşănţat cu campanii care de care mai bombastice şi mai pline de românism, nu am mai pus ghilimelele, ne-a aruncat în faţă două ore de ţigăneală de cea mai joasă speţă, de manelism ordinar, de mîrlănie grotească ambalată sclipitor şi denumită popos "program de Anul Nou".

Aşa cum face de cîţiva ani buni, dealtfel. Şi aşa cum fac toate televiziunile comerciale, a căror goană după audienţă, însoţită de o lipsă de idei vecină cu ticăloşia, face ca cel ce vrea să se uite pe canalele romîneşti de televiziune în noaptea de Revelion, şi care nu e neapărat un manelist de cea mai joasă speţă, să regerete o dată în plus halul în care a ajuns societatea românească.

Deşi, pînă la urmă, nu am avut nici o surpriză în legătură cu programul televiziunilor în noaptea de Revelion, pentru că, nu-i aşa, asta ni se serveşte de ani buni încoace, rămîn totuşi cu o întrebare la care nu găsesc răspuns.

Cum se împacă ideile şi declaraţiile măreţe ale anteniştilor cu ceea ce dau în final pe sticlă? Cum pot convieţui idealurile umaniste ale şefului antenelor, precum şi ale celor mai importanţi directori-realizatori din trust, care se bat cu românismul şi cu bunul simţ în piept în acelaşi timp ce difuzează, aproape fără excepţie, emisiuni ce cea mai joasă speţă pe tot timpul anului şi, iată, chiar şi atunci cînd anii se îngemănează ? Cum se înţeleg reality-showurile, ţiganismele şi manelismul violent cu responsabilitatea corporativă atît de mult invocată?

Să fie vorba de ipocrizie?

Marcel Derivă e în Iureş

2010-12-27T23:49:00.003+02:00

Cine vrea să îl vadă pe Marcel Derivă, sau Iureş, nici nu mai contează, pînă la urmă, asemenea mici amănunte, cum stă pe o canapea şi conversează plictisit cu diverşi cetăţeni şi cetăţene, nu are decît să se uite pe HBO la anumite ore din zi, dar şi din noapte. Ceea ce înseamnă că repectivele conversaţii sînt luuuungi, zi de vară pînă seară, sau, dacă vă e mai la îndemînă, zi şi noapte de iarnă pînă la dimineaţă.

Asta dacă nu cumva cele difuzate noaptea sînt reluări, ceea ce este oricum imposibil de aflat, din moment ce se pare că nimeni nu are răbdarea să stea şi să asculte ce se vorbeşte acolo. Aşa că se poate ajunge inclusiv la concluzia că Marcel Derivă (Iureş? ) poartă nişte conversaţii private cu respectivii cetăţeni şi cetăţene, conversaţii asupra cărora HBO, din nu se ştie ce motive, a luat decizia să le dea pe post.

Oricum, foarte tare Marcel Iureş (Derivă? ). După ce a interpretat magistral rolul legendar în care este pălmuit drastic de un ilustru necunoscut actor american într-un film atît de bun pe care nu şi-l aminteşte nimeni, acum a ajuns să îşi publice conversaţiile private pe HBO.

Din ianuarie, pe http://www.invectiva.ro/

Şi totuşi, pluteşte...

2010-12-20T11:18:00.000+02:00

Sub egida "Lucian Mândruţă este intelectual, dar mai bea şi apă", surse de cea mai mare neîcredere şi absolut lipsite de orice deferenţă au declarat pentru Invectiva.ro că starea de intelecual în afara căzii este extrem de solicitantă pentru cel mai celebru prompterist pe care l-a zămislit patria noastră.

Şi cum este chinuitor de greu să fii prompt fără prompter, iar o emisiune care nu îţi solicită în fişa postului să fii penibil, ba mai mult, îţi cere să te dai tot timpul 'telectual, poate avea efecte devastatoare pe termen lung asupra unui psihic neantrenat, se pare că Mândruţă ar dori o revenire la vechiul format al emisiunii. Cel puţin aşa declară sursele noastre că ar fi normal.

Mândruţă, ţara te vrea în cadă !

Mai ales că se pot introduce noi rubrici care ar asigura un succes absolut garantat, cum ar fi citirea prompterului cu capul sub apă. Lucru spectaculos şi anevoios deopotrivă pentru că, după cum să ştie, rahatul are tendinţa de a sta la suprafaţa apei...

Invectiva.ro

Au trecut nouă ani...

2010-12-14T12:48:00.001+02:00

Ieri, 13 decembrie 2010, s-au împlinit 9 ani de la tragica dispariţie a celui supranumit "naşul death-metalului", "tatăl death-metalului" sau, după caz, "părintele death-metalului". Este vorba, desigur, despre Chuck Schuldiner (1967 - 2001), şi cînd spun dispariţie mă refer la imensa pierdere de a nu mai putea asculta noi materiale artistice compuse şi/sau cîntate de Chuck.

Pentru că altfel Chuck rămîne viu în inimile adepţilor muzicii sale şi va rămîne printre noi atît timp cît opera lui va dăinui.

Eu, unul, mă declar recunoscător că am avut ocazia să fiu expus muzicii lui Chuck Schuldiner şi voi aprecia întotdeauna calitatea deosebită a creaţiei sale. Păcat însă că totul s-a oprit aici.

Mare, mare păcat....

I HATE E.U.

2010-12-07T14:16:00.003+02:00

Jurnalul Naţional anunţă că Elena Udrea a înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) mai multe sloganuri ce s-ar putea constitui în puncte centrale pentru viitoarele campanii electorale ce vor fi desfăşurate în numele său. Pe principiul "dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau", sloganurile sună astfel: "EU iubesc Bucureşti", "EU iubesc B" sau "EU iubesc România".

Invectiva.ro, prima revistă on-line de opinie, atitudine şi pamflet, lansează, cu această ocazie, o campanie prin care îi sfătuieşte pe toţi românii, şi pe bucureşteni în special, să îşi facă publice adevăratele sentimente faţă de numita E.U. Cei care nu mai pot duce atîta amar de iubire pe care E.U. o revarsă asupra lor pot arăta acest lucru, trebuie să arate acest lucru în viaţa de zi cu zi.

E simplu. Trebuie doar să purtaţi o insignă precum cea de mai jos. Iar dacă activaţi în mediul virtual e cu atît mai uşor, în condiţiile în care o poză sau un banner similare imaginii prezentate aici pot fi foarte simplu obţinute, respectiv, afişate.

Aşadar, nu ezitaţi şi faceţi-vă cunoscute adevăratele sentimente faţă de Elena Udrea şi tot ceea ce reprezintă ea. Doar luptînd şi fiind vocali putem spera că ne vom mai putea ţine capetele la suprafaţă în viitorul apropiat.

Invectiva.ro

Moș Traian e mai tare decît Moș Nicolae

2010-12-06T16:45:00.003+02:00

Se dau următoarele premise pentru starea deplorabilă în care se află România:

1. Traian Băsescu, a.k.a. Chiorul Ticălos și Corupt (CTC) vrea astăzi, de Moș Nicolae, să impună:

a) introducerea unei cote de taxare de 5,5% pe toate veniturile mai mari de 740 de lei,
inclusiv pensiile, reprezentînd un supliment pentru bugetul asigurărilor sociale de sănătate (sic!);

b) reducerea duratei concediului maternal la un an de zile, precum și diminuarea indemnizației
pe care o primesc mamele aflate în concediu de maternitate;

c) desființarea spitalelor ”nerentabile” și transformarea lor în creșe.

2. Răstimp, românii fac cozi interminabile pentru a se ruga la moaștele Sfântului NIcolae.

Soluția:

Pai nu mai bine îi pun ei pielea în băț lui CTC și se roaga după aia la moaștele lui Moș Traian?
Măcar să știm și noi o treabă...

http://www.invectiva.ro/

Mi-am luat pisic

2010-12-03T15:18:00.002+02:00

"Vax populi"

2010-12-03T11:09:00.000+02:00

Via Marius Popeangă:

Mămăligă? Nu, muci. Mucii nu au cum să explodeze...

Capra!Capra!Capra!

2010-11-22T18:41:00.001+02:00

Elena Udrea a propus duminică reîntoarcerea la modelul de politică impus de Traian Băsescu. Cu această ocazie, Soarele Portocaliu a înaintat și o propunere cu privire la modul în care va arăta viitorul steag PDL. În urma desfășurării de activități specifice și a utilizării instrumentelor din dotare, specialiștii Invectiva.ro au aflat, în exclusivitate, cum va arăta steagul PDL după ce KillBalls va prelua conducerea portocaliilor. Mai multe, în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Fiecare pe limburiţa lui piere

2010-11-17T13:20:00.003+02:00

O ştire ne anunţa cu ceva vreme în urmă că Puggy a fost desemnat căţelul cu cea mai lungă limba din lume. Să fie oare Puggy, pechinezul cu limba de 12 cm, publicul ţintă vizat de realizatorii clipului ,,Yoplait - Gustă distracţia!”? Puţin probabil, având în vedere că iaurtul, fie el şi cu fructe, nu se numără printre deliciile căţeilor. Iar Puggy, oricât de simpatic ar fi, nu se poate sub nicio formă constitui într-un public pofticios, gata să dea năvală şi să guste din distracţia Yoplait. Aşa că ,,Yoplait - Gustă distracţia!” rămâne, în cele din urmă, doar un alt mesaj trimis în eter, fără un receptor gata să vibreze de încântare de fiecare dată când vede reclama. Mai ales că spotul nu aduce niciun beneficiu telespectatorului distrat, dornic să îşi petreacă pauza de publicitate într-un mod cât mai constructiv, adică să fie amuzat de poante bune, vrăjit de fete frumoase, atins la sentiment de cine ştie ce idee nobilă. Mai mult decât atât, senzaţia de coolness pe care au vrut să o creeze autorii clipului nu poate transcede sub nici un chip penibilul, poate chiar dezgustul provocat de un grup de cetăţeni care nu văd altă cale de a fi cool decât preumblându-se pe stradă cu limba scoasă de un cot. Şi nici nu au fost (cel puţin, nu încă) semnalate cazuri de liceeni, pompieri şi alţi oameni ai muncii care, precum nişte căţei şturlubatici, să alerge pe stradă cu limbile pe post de cravate.

Lapte, nu vorbe

2010-11-17T13:19:00.000+02:00

În cazul clipului ,,Oreo - Ritual” apelul la instinctul matern (sau, cu voia dumneavostră, patern) a avut rezultate foarte spectaculoase. Astfel, vrăjite de gângurerile pline de farmec ale micului consumator de biscuiţi din reclamă, ambele categorii de public ţintă au reacţionat cât se poate de prompt. De o parte părinţii, care pot fi auziţi peste tot, în case, la cinema, în mijloacele de transport în comun şamd vorbind despre cât de drăgălaş este cel mic, mai ales că ,,sigur este băiatul actorului din reclamă, că seamănă cu el” şi fiind gata oricând să cumpere biscuiţi Oreo odraslelor lor doar pentru a repeta scena tandră din clip. De cealaltă parte, copiii, care recită în continuu, aproape ritualic, formula magică din reclamă: ,,răsuceşti, lingi crema, bagi în lapte şi mân’nci”. În urma unui asemenea succes la public, aproape că este în plus USP-ul ,,biscuiţii preferaţi ai laptelui”, care trece mai degrabă neobservat, la finalul spotului publicitar. Mai ales că succesul este asigurat şi în rândul responsabililor de la micile magazine de cartier care, aproape fără excepţie, au plasat biscuiţii „Oreuro” în cele mai avantajose poziţii de vânzare. ,,Oreo - Ritual” se dovedeşte astfel un clip care, deşi realizat cu buget mic, de criză, are efecte benefice evidente asupra produsului pe care îl reprezintă. Punct ochit, punct lovit.

Fuck Romania

2010-11-17T13:07:00.000+02:00

Fuck Romania. O ţară care te obligă să trăieşti ca un şoarece în cursă. O ţară care nu îţi dă şansa unei vieţi normale, civilizate. O ţară în care venituri de 2-300 de euro pe lună, oferite la angajare, sînt privite ca cel mai firesc lucru din lume. Poate în Africa. O ţară în care indivizii cu personalitate sînt ostracizaţi de marea masă a oilor bătute în cap. Oi, oi, dar de cît venin dau dovada. O ţară care nu oferă nimic altceva decît moartea pasiunii. O moarte lentă şi chinuitoare.

Aţi murit deja, înfrînţilor !!!

Băsescu şi Băşinescu

2010-11-15T13:13:00.000+02:00

De ce Premierul Bok (cu apă rece) nu va mînca niciodata un Activia? Păi, se teme că nu ar mai putea să dea băşini în public.
În curînd, cît de curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Exclusiv pentru cunoscători

2010-11-11T23:41:00.000+02:00

Întrebare:

De ce umblă Lucian Mândruță la 23 de grade Celsius cu cauciucuri de iarnă?

Răspuns tendențios:
Ca să își îmbunătățească statura socială.

Mai multe detalii, în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Trăiască România, trăiască Tricolorul! Anunț oficial

2010-11-05T20:37:00.002+02:00

Invectiva.ro susține în mod oficial mitingul de protest la adresa Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), pe care domnii Mircea Badea și Victor Ciutacu au anunțat că îl vor susține marțea viitoare.

Invectiva.ro protestează în mod public față de încercările grosolane de cenzurare a vocilor publice neprietenoase cu puterea. Dacă ne vor lua și cuvîntul, atunci ne vor lăsa cu adevărat săraci.

Iar Traian Băsescu, dimpreună cu tot regimul portocaliu și slugile lor nu au decît să își pună pumnul în gură între ei. Să se cenzureze și să tiranizeze pe ei și pe mamele lor, laolaltă cu tot neamul lor de maimuțoi avizi de putere.

Nu îi lăsați să vă subjuge !!!

R.I.P. Pitzu

2010-11-05T10:11:00.000+02:00

R.I.P. Pitzu
2001 - 2 noiembrie 2010

Singura soluție

2010-10-27T18:16:00.000+03:00

A doua moțiune de cenzură de anul ăsta la adresa neguvernului BOK (cu apă rece) a picat. Așa cum am mai spus, încă din mai, singura soluție pentru a scăpa țara din robie este GREVA GENERALĂ.

Grevă japoneză şi chiflă a foamei

2010-10-21T11:55:00.000+03:00

Ca urmare a stării deplorabile în care se află societatea românească, întreg colectivul de excepţie al Invectiva.ro, în urma unor dezbateri prelungite şi după un vot absolut democratic, a hotărît ca, începînd de acum şase zile, să intre în grevă japoneză. Adică să se lege la cap, deşi nu este cazul şi să scrie invective doar cînd va avea el chef (el, colectivul).

Gigi, colegul nostru de la adinistrativ, care a împlinit săptămîna trecută frumoasa greutate de 110 kg, a hotărît sa intre în greva foamei pe termen limitat, pînă revine la 90.

În felul acesta, Invectiva.ro îşi arată preţuirea şi solidaritatea faţă de profesorii care s-au hotărît să iasă în stradă împotriva regimului portocaliu abia cînd li s-au lipit burţile de şira spinării, în condiţiile în care anul trecut pe vremea asta se buluceau să voteze cu Băsescu, faţă de foncţionarii (sic!) de la Finanţe, care fac scandal doar cînd nu îşi mai primesc stimulentele, precum şi faţă de jurnalişti şi alţi formatori de opinie şi deontologi şi dătători cu părerea de bine care au mîrîit ceva doar cînd le-au fost tăiate drepturile de autor şi faţă de toate celelalte clase sociale, mai ales aparţinînd 'telectualităţii, pe care se vede treaba că nu le deranjează în nici un chip ţigăneala şi manelismul pe care am ajuns să le trăim.

Redacţia http://www.invectiva.ro/

Declaraţia anului

2010-10-12T14:08:00.000+03:00

Răzvan Lucescu: “Chiar dacă nu ne calificăm, nu plec. Cu ce sînt eu vinovat pentru cele întîmplate?”

Da, e de vină poporul, sau poate Federaţia, Dumnezeu şi Maica Domnului, că turneul de pregătire al Naţionalei nu a cuprins şi un antrenament la moaştele sfintei Parraskyeva Ot Couture.

Cît de nesimţiţi pot fi unii. Nemernic de nesimţiţi. Specific românesc...

Va urma: http://www.invectiva.ro/

Fondurile FMI, asociate cu tuberculoza

2010-10-07T22:41:00.000+03:00

Programele de reforma ale Fondului Monetar International (FMI) sunt asociate cu cresterea ratei de mortalitate la populatia afectata de tuberculoza in 21 de state fost comuniste din Europa de Est si fosta URSS, arata un studiu publicat de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Efectul reformelor economice impuse prin programele FMI are si implicatii negative pentru starea de sanatate a populatiei si infrastructura sistemului de sanatate din tarile ce primesc finantare de la Fond. Astfel, tarile care au beneficiat de fonduri FMI au fost uneori silite sa isi reduca cheltuielile din sectorul public de sanatate pentru a indeplini obiectivele economice cu care Fondul si-a conditionat imprumuturile.

Articol publicat de mine inca din iulie 2008.

R.I.P - - - Gus Chambers (Grip Inc.)

2010-10-07T14:15:00.000+03:00

Solidar, dar...

2010-10-01T17:21:00.001+03:00

Mai nou, văd că se fac apeluri disperate la solidaritate, din partea sindicatelor şi a PSD-ului, pentru ieşirea în stradă a poporului în număr cît mai mare, pentru a putea fi, chipurile, răsturnat regimul portocaliu.

Să avem pardon, dar eu nu mi-aş risca nici un fir de păr, nu m-aş deranja nici pînă la colţul străzii ca să particip la un asemenea miting. De ce să o fac? Pentru cine? Ca să fac eu şi treaba sindicatelor şi a opoziţiei? Îi mai ţine cineva minte pe tinerii care au murit eroic în decembrie 1989, care s-au jertfit ca nişte adevăraţi martiri, pentru ca apoi un popor de manelişti imbecili să le întineze memoria zi de zi, chiar prin modul cocălăresc de a fi, prin prezentarea încolonată la vot, în fum de mici şi pe fundal sonor manelistic?

Să iasă în stradă să îl răstoarne pe Băsescu toţi dobitocii care l-au votat, nu eu. Acum, că mor de foame, proştii dracului, să dea drumul la casetofoane, să îşi pună maneaua favorită şi să iasă în stradă, să ia pulane de la jandarmi pe spate. Toţi maneliştii, cocalarii, ţărănoii , infractorii şi dobitocii ca l-au pus în funcţie. Să fie ei solidari.

Nu eu.

Romania pe maini bune
ÎncÄ�rcat de contrasens. - Up-to-the minute news videos.

Vacanţă în Cambogia

2010-10-01T13:36:00.002+03:00

Vacanţă în Cambogia, pentru toţi dorobanţierii - cu dedicaţie specială pentru EBA.
De la Igor, Andreas şi Jello Biafra.

"Holiday In Cambodia"

So you been to school
For a year or two
And you know you've seen it all
In daddy's car
Thinkin' you'll go far
Back east your type don't crawl

Play ethnicky jazz
To parade your snazz
On your five grand stereo
Braggin' that you know
How the niggers feel cold
And the slums got so much soul

It's time to taste what you most fear
Right Guard will not help you here
Brace yourself, my dear:

It's a holiday in Cambodia
It's tough, kid, but it's life
It's a holiday in Cambodia
Don't forget to pack a wife

You're a star-belly sneech
You suck like a leach
You want everyone to act like you
Kiss ass while you bitch
So you can get rich
But your boss gets richer off you

Well you'll work harder
With a gun in your back
For a bowl of rice a day
Slave for soldiers
Till you starve
Then your head is skewered on a stake

Now you can go where people are one
Now you can go where they get things done
What you need, my son:.

Is a holiday in Cambodia
Where people dress in black
A holiday in Cambodia
Where you'll kiss ass or crack

Pol Pot, Pol Pot, Pol Pot, Pol Pot, [etc]

And it's a holiday in Cambodia
Where you'll do what you're told
A holiday in Cambodia
Where the slums got so much soul

Songwriters: Slesinger, Bruce;Biafra, Jello;Ray, East Bay;Flouride, Klaus.

Şi beţivanii fac BANKING

2010-09-29T12:09:00.000+03:00

http://www.invectiva.ro/

Premierul, moţul pe boc

2010-09-27T14:11:00.001+03:00

De cum s-a întors în ţara sa natală, ai cărei locuitori nu contenesc să găsească noi mijloace de a-l înjura, jigni, batjocori, justificat dealtfel, pentru că nu este altceva decît un slugoi mîncător de căcat, un obedient de cea mai joasă speţă şi un utecist retardat, care nu a reuşit să evolueze încă la stadiul de vertebrată (pentru că, evident, nu-i aşa, a dat dovadă de o lipsă de coloană vertebrală demnă de o cauză mai bună), Premierul Boc s-a grăbit să ţină isonul stăpînului său şi să declare că renunţă la serviciile Poliţiei şi Jandarmeriei.

În toată această devălmăşeală, Premierul a dovedit încă o dată că nu este altceva decît, pardon, moţul de pe rahatul cald. Mai ales că are un nume predestinat:

http://translate.google.ro/translate_t?hl=&ie=UTF-8&text=bok&sl=tr&tl=ro#

Mai multe, în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Metamorfoză cu fofează

2010-09-26T13:34:00.001+03:00

Cine s-a uitat în ultima săptămînă pe TVR 1 a putut fi martorul unei groteşti metamorfoze. Încetul cu încetul, cel puţin pe partea de ştiri/informaţii/talk show politic, TVR 1 a devenit B1 TV. Schimbarea radicală a feţelor care apar acum la TVR să expliciteze vulgului neştiutor cum vine cu politica, economia şi, în general, cum trebuie poporul să se manifeste în relaţia cu iubiţii conducători, a atras după sine şi o firească reorientare a ideilor exprimate.

Dacă pînă acum TVR-ul avea o poziţie "deontologică", chipurile neutră, de adoratori băsescieni nerefulaţi, lucrurile au intrat pe făgaşul normal. Odată cu invazia feţelor patetice de la B1 TV în platourile televiziunii naţionale, un curent absolut scîrbos de pupinbăsism răzbate din emisiunile TVR.

Că nu era CTC (Chiorul Ticălos şi Corupt) să stea tot timpul doar în sprijinul necondiţionat al televiziunii liliputane de budoar numită şi B1 TV. Mult mai simplu, eficient propagandistic şi ieftin este să îţi pui televiziunea naţională, aservită politic, la rever. Trai neneacă, pe banii babachii, pe banii fraierilor care oricum sînt obligaţi să plătească un abonament pentru un serviciu care nu îi interesează. Pe banii noştri, căci, nu-i aşa, sîntem toţi solidari în faţa crizei.

Acum, că Băsescu, pardon, CTC, şi-a tras mega-televiziune pe banii noştri, e una. Da' să ni se bage pe gît şi tot alaiul tragic-comic de la B1 TV, începînd cu Monica Columbeanu, Monica Bîrlădeanu şi terminînd cu alte money-ici, precum nasul, pora şi mirceamarean, parcă este totuşi prea mult...

Mai multe, în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Băsel te scapă de colesterol

2010-09-22T12:19:00.000+03:00

Anastase la pîrnaie !

2010-09-21T10:23:00.001+03:00

Mai multe, în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Visul unei nopți de toamnă

2010-09-16T15:32:00.002+03:00

Pe Vasile Marica îl cuprinse un somn adânc, însoțit de un vis foarte tulburător. Se făcea că domnul Marica era lider sindical în Franța și conducea un miting popular la care participau cel puțin două milioane de persoane. Iar domnia sa era în fruntea participanților la miting, călare pe un cal alb, proprietatea sindicatului, din spatele căruia răcnea cît îl țineau plămănii: „Jos Tiranul ! Jos Dictatorul ! Corupții să plătească !” În același timp, agita deasupra capului un topor cu lama de argint, a cărei coada era frumos împodobită cu tricolorul României. De ce tricolorul românesc, cînd de fapt manifestația sindicală se desfășura în Franța? Nu contează, doar vorbim de un vis și visele, după cum știm, sînt absurde...Iar poporul, cuprins de frenezie, scotea arbaletele din dotare, pe care tot sindicatul le procurase, destul de ușor dealtfel, căci sindicatul din visul domnului Marica era unul adevărat, nu o închipuire ca cele din România zilelor noastre. Așadar, participanții la miting duseră mîinile drepte la tolbele cu săgeți, scoaseră cîte o săgeată, le puseră în arbalete și așteptară încordați, gata să primească ordinul să tragă. Doar un bătrînel costeliv, apărut nu se știe de unde în visul liderului sindical, a încărcat arbaleta cu mîna stîngă. „Bășinosul dracului, gîndi Marica, uite-l cum strică unitatea de monolit a sindicatului. Și noi, care ne dăm de ceasul morții să le apărăm interesele...”

„Foc!” Se auzi ordinul răspicat dat de pe spatele calului cel alb și frumos, extraordinar de frumos. O minunăție de cal. În clădirea asediată, Sarkozy, Papandreu și Băsescu se ascundeau panicați pe după draperiile groase de catifea. „Ce bine e să ai putere, se gîndi Vasile Marica, să conduci atîția oameni.” Deodată, de după un fotoliu, ieși Elena Undrea, alergînd disperată cu o săgeată înfiptă în spate. Ținta a fost atinsă ! Udrea este îmbrăcată în haine de domniță de la curtea Regelui Soare. „Ce ciudat”, gîndi Vasile Marica, apoi se trezi din somn lac de apă.

Se frecă la ochi, își scutură capul, apoi realiză că este în patul propriu și că a visat. Apoi își zise, cu o ură neîmpăcată, în barbă: „Ehhh, și în România e bine, pînă la urmă. Uite ce vilișoară cochetă am.”

Sfîrșit

În curînd, http://www.invectiva.ro/

De ce e România o ţară de doi lei?

2010-09-08T11:35:00.000+03:00

Păi, în primul rînd, nu numai că nu se ridică la înaltele standarde ale Preşedintelui său, ale Premierului (sic!) şi, în general, ale întregii clase politice, care în nenumărate rînduri şi-a maniestat dezamăgirea pentru faptul că este nevoită să activeze într-o ţară departe de a-i putea îndeplini alesele năzuinţe de propăşire spirituală, dar mai ales materială.

Dar iată că mai nou şi măreţul căpitan al echipei naţionale de fotbal, o echipă aflată într-o stare deplorabilă (de căcat, cum ar veni), care a făcut 1-1 acasă cu Albania şi 0-0 în Belarus, şi-a manifestat public lehamitea că trebuie să reprezinte culorile naţionale ale unor neisprăviţi, aşa, ca noi.

Îţi mulţumim cu dragoste, Căpitane, că nu ţi-ai băgat picioarele. Iartă-ne că te-am făcut de ruşine ! Aşteptăm spăşiţi, plini de recunoştinţă, viitoarele meciuri dezastruoase ale Naţionalei şi egalul de pe teren propriu cu Luxemburg, pentru a vă putea face pe tine şi pe selecţioner mîndri de noi.

Huo...

Mai multe în curînd, pe http://www.invectiva.ro/

Fear Factory fucks the carpathian garden

2010-09-01T12:23:00.001+03:00

L - am văzut pe Hoglan de la cîţiva metri. Punct.

(with Dino - two latin badasses)

And here is "Fear Campaign", recorded by my friend, Tibi, from Hungary, also at the Sziget Festival, on August, the 15th, 2010.

Asta cam vine dupa facultati...

2010-08-02T23:17:00.002+03:00

Dupa foarte multa vreme, in sfirsit, totul se leaga...prietenia si trecutul comun al PD-L si PSD dateaza nu de azi, de ieri, ci din vremuri imemoriale, putem spune. Pentru ca, iata, nu-i asa, atit Ion Iliescu, cit si Elena Udrea, se pare ca au facut facultatea la Frunze.

Mai multe, in curind, pe http://www.invectiva.ro/

Perennial Quest

2010-07-29T18:11:00.004+03:00

Death - Perennial Quest
Symbolic album, 1995
Music and lyrics by Chuck Sculdiner, R.I.P. 2001

The journey begins with curiosity
And envolves into soul-felt questions
On the stones that we walk
And choose to make our path
Sometimes never knowing
Other times knowing too much

Filtering out the bad that holds us back...
Take hold of what is true to your hunger
A hunger that will not go away
Plans for tomorrow, they will remain

[Chorus:]

Won't you join me on the perennial quest
Reaching into the dark, retrieving light
Search for answers on the perennial quest
Where dreams are followed, and time is a test

No time for mental crutches
The maker has moved on
I will take it raw and be on my way

Those that stood beside me
I'm glad you understand
Behind these written words
I share the simple plan
To hang on to the way that we feel

[Solo: Koelble / Solo: Schuldiner]

From rivers of sorrow
To oceans deep with hope
I have travelled them
Now, there is no turning back
The limit, the sky
I ask my questions Why? What today?
When tomorrow?

Filtering out the bad that holds us back...
Take hold of what is true to your hunger
A hunger that will not go away
Plans for tomorrow, they will remain

[Repeat chorus]

Angajatii ANAF nu cer bon fiscal

2010-07-25T15:36:00.001+03:00

Desi nu pierde nicio ocazie sa se lege de paiul din ochiul contribuabililor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) nu vede barna din ochiul propriu. Astfel, evaziunea fiscala infloreste la nici 20 de metri de intrarea in sediul institutiei din strada Apolodor numarul 17, acolo unde un chiosc improvizat, plasat pe spatiul verde din apropiere, desfasoara nestingherit de nimeni activitati comerciale fara sa respecte cerintele minime impuse de ANAF in cazul unor astfel de activitati. Desi majoritatea clientilor buticului de tabla albastra este formata din angajati ai ANAF si ai Ministerului Finantelor Publice, vanzatoarea elibereaza bon fiscal pentru produsele achizitionate doar in urma cererii exprese formulate de catre client. Si, cum angajatii ministerului si ai Agentiei sunt aproape de fiecare data mult prea grabiti sa se intoarca la locul de munca, de cele mai multe ori ei uita sa ceara bonul fiscal, ceea ce ii face sa devina participanti directi la economia subterana, respectiv sa alimenteze evaziunea fiscala ce face ca veniturile incasate la Bugetul statului sa fie atat de mici. Mentionam ca Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede ca „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate”, precum si „nepredarea bonului fiscal clientului de catre operatorul aparatului de marcat electronic fiscal” constituie contraventii si sunt sanctionate cu amenda.

Articol publicat de mine in "Financiarul" in data de 12 mai 2009:
http://www.financiarul.com/articol_26177/angajatii-anaf-nu-cer-bon-fiscal.html

"Choice control, behind propaganda, poor information, to manage your anger..."

2010-07-08T17:07:00.001+03:00

Și totuși...

2010-07-07T00:38:00.005+03:00

Statul roman nu are bani pentru sinistrati. Si totusi...este aderarea la moneda europeana mai importanta decat populatia tarii?

Romania are cel mai ridicat grad de acoperire a importurilor prin rezerve din regiune

Din rezervele valutare au iesit 200 de milioane de euro in ianuarie
3 Februarie 2010

Scaderea drastica a importurilor in 2009 a facut ca la sfarsitul anului Romania sa aiba cel mai favorabil raport din regiune intre rezervele internationale ale bancii centrale si debitul contului curent al datoriei externe. Tara noastra a realizat, in primele 10 luni ale anului trecut, importuri de aproape trei ori mai mici decat Polonia si aproape la jumatatea celor din Cehia, fapt ce a crescut gradul de acoperire al rezervelor BNR.

Gradul ridicat de acoperire prin intermediul rezervelor internationale detinute de BNR se datoreaza cu precadere reducerii importurilor in 2009. Potrivit datelor Fondului Monetar International (FMI), rezervele internationale ale Romaniei se situau, la sfarsitul anului trecut, la un nivel apropiat de cele din Ungaria si Cehia. Totusi, in urma raportarii rezervelor internationale ale bancilor centrale de la sfarsitul lunii decembrie 2009 la importurile totale medii, realizate de tarile din Europa Centrala si de Est (ECE) in primele 10 luni ale anului trecut, a reiesit o proportie de 10,08 luni pentru Romania, comparata cu 9,24 luni importuri medii in cazul Bulgariei, 6,96 luni pentru Ungaria, 6,64 luni in cazul Poloniei, respective 4,81 luni pentru Cehia. Gradul de acoperire raportat de Banca Nationala a Romaniei (BNR) pentru noiembrie 2009 a fost de 8,8 luni de importuri de bunuri si servicii, fata de 5,6 luni la 31 decembrie 2008. Iar nivelul gradului de acoperire a fost de 5,7 luni pentru 2008, respectiv 6,1 luni in 2007. Gradul de acoperire se calculeaza ca raport intre rezerva oficiala a BNR (valuta plus aur) la sfarsitul perioadei si importul mediu lunar de bunuri si servicii din perioada respectiva.

Rezervele valutare ale BNR tind sa scada

FMI apreciaza ca Romania a avut la sfarsitul lui decembrie 2009 rezerve internationale in valoare de 44,45 miliarde de dolari. Pentru comparatie, rezerva oficiala a fost de 79,59 miliarde dolari in Polonia, 44,19 miliarde dolari in Ungaria, 41,48 miliarde dolari in Cehia, respectiv 18,61 miliarde dolari in Bulgaria.

Potrivit datelor BNR, rezervele internationale ale Romaniei, constituite din valute si aur, au atins la 31 decembrie 2009 valoarea de 30,86 miliarde euro, in comparatie cu 28,27 miliarde euro la finele lui 2008, ceea ce reprezinta o crestere de 9,16%. Din acestea, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei se situau la nivelul de 28,3 miliarde euro la 31 decembrie 2009, respectiv 26,22 miliarde euro la sfarsitul lui 2008. Iar rezerva de 103,7 tone de aur a valorat 2,56 miliarde euro la finele lui decembrie 2009, comparativ cu 2,05 miliarde euro in decembrie 2008. Insa, pentru comparatie, rezervele internationale ale Romaniei au fost de 31,33 miliarde euro la 30 noiembrie 2009, din care 28,74 miliarde euro rezerve valutare.

Iar prima luna din 2010 a continuat tendinta descrescatoare. Astfel, din datele publicate luni de BNR, rezulta ca rezervele internationale pe care le detine Banca Nationala au fost de 30,62 miliarde euro la 31 ianuarie 2010. Din acestea, rezervele valutare se situau la nivelul de 28,03 miliarde euro, iar valoarea rezervei de aur a fost de 2,59 miliarde euro.

Prabusirea comertului exterior

In intervalul ianuarie-octombrie 2009, valoarea importurilor totale realizate de Romania s-a ridicat la aproximativ 31,75 miliarde euro. Pentru comparatie, valoarea importurilor totale realizate de Polonia in aceeasi perioada a fost de 86,29 miliarde euro, de aproape trei ori mai mult. Iar in Cehia si Ungaria totalul importurilor realizate in acelasi interval de timp a fost de 62,12 miliarde euro, respectiv 45,72 miliarde euro. Doar bulgarii au importat mai putin decat noi in primele zece luni ale anului trecut, ajungand la 14,5 miliarde euro.

Gradul de acoperire raportat de BNR pentru noiembrie 2009 a fost de 8,8 luni de importuri de bunuri si servicii.

http://www.financiarul.com/articol_39310/romania-are-cel-mai-ridicat-grad-de-acoperire-a-importurilor-prin-rezerve-din-regiune.html

De ce suntem unde suntem III

2010-07-07T00:20:00.003+03:00

Avansul cheltuielilor publice din Romania, cel mai mare din regiune

Romania are cel mai crescut deficit bugetar din Europa Centrala si de Est

12 Ianuarie 2010

In pofida promisiunilor facute de guvernanti, care s-au angajat sa diminueze cheltuielile publice in 2009, Romania a inregistrat anul trecut cel mai mare avans anual printre statele din regiune in privinta costurilor sectorului public. Astfel, tara noastra a avut un volum al cheltuielilor publice cu 14,87% mai mare in 2009, comparativ cu 2008, ceea ce a determinat un deficit de 7,3% din PIB, de asemenea cel mai mare din Europa Centrala si de Est.

Executia preliminata a Bugetului de stat pentru 2009 releva un volum al cheltuielilor totale de 92,78 miliarde de lei, ceea ce reprezinta un avans de aproape 15%, in comparatie cu cheltuielile realizate in 2008. Asta, desi reprezentantii Guvernului de la Bucuresti s-au angajat cu tarie la inceputul anului trecut ca vor reduce cheltuielile publice si vor reforma aparatul de stat, mai ales pe fondul situatiei proaste a economiei ce se anunta pentru 2009. Mai mult decat atat, Romania a inregistrat anul trecut cea mai mare crestere anuala a volumului cheltuielilor publice, in comparatie cu celelalte state cu economii emergente din Europa Centrala si de Est (ECE).

Cheltuielile publice au scazut anul trecut in Bulgaria si Ungaria, comparativ cu 2008, potrivit declaratiilor ministrilor de Finante. In Cehia au inregistrat un avans de numai 7,7%. In Polonia, de asemenea, cheltuielile publice au crescut pana la 44,5% din Produsul Intern Brut (PIB), fata de 42% in 2008, insa nivelul deficitului bugetar a fost mai mic decat estimasera initial autoritatile poloneze la inceputul anului, pe fondul unor venituri publice mai mari decat cele prognozate. Astfel, ponderea veniturilor publice a crescut in Polonia de la 40,4% din PIB in 2008 la 41,2% din PIB anul trecut.

Polonia a fost, de altfel, singura tara din blocul ex-comunist care a inregistrat in 2009 crestere economica, fapt ce a sustinut majorarea veniturilor incasate la Bugetul de stat.

Consum mai mare, venituri in scadere

Pentru comparatie, avansul de 14,87% inregistrat in dreptul cheltuielilor bugetare in Romania in 2009 a survenit concomitent cu o reducere de 7,77% a veniturilor incasate anul trecut la Bugetul de stat. Astfel, veniturile totale preliminate pentru 2009 se ridica la suma de 56,4 miliarde de lei, in timp ce veniturile realizate la Bugetul statului in 2008 au fost de 61,15 miliarde de lei. Iar accentuarea discrepantei intre veniturile bugetare in scadere, respectiv, cheltuielile la Bugetul statului mai mari decat in 2008 a facut ca tinta pentru deficitul bugetului consolidat de stat sa fie majorata de la 2% din PIB, cat a fost estimata la inceputul anului trecut, la 4,6% din PIB si, ulterior, ca varianta finala, la 7,3% din PIB. De altfel, autoritatile romane au anuntat recent ca deficitul Bugetului de stat se incadreaza, in urma calculelor preliminare, in intervalul 7,2%-7,3% din PIB, ceea ce inseamna ca tinta stabilita de Fondul Monetar International (FMI) a fost atinsa.

Modelul bulgar

Bulgaria a incheiat anul 2009 cu un deficit minimal de 0,75% din PIB si este lider intre celelalte state din Uniunea Europeana (UE) in privinta reducerii cheltuielilor la Bugetul de stat. Mai mult decat atat, bulgarii au reusit sa obtina anul trecut cel mai mic deficit al sectorului public, raportat la PIB, din intreaga Uniune. Astfel, Bugetul de stat al Bulgariei era echilibrat in octombrie 2009, in conditiile in care cheltuielile bugetare au fost cu 9% mai mici decat in octombrie 2008, ceea ce le-a plasat sub nivelul veniturilor incasate dupa primele 10 luni ale anului trecut. Iar faptul ca au incheiat 2009 cu un Buget de stat echilibrat indreptateste autoritatile bulgare sa stabileasca pentru 2010 premisele unor politici fiscale mai relaxate, care sa permita sustinerea financiara a economiei, in lupta cu criza financiara internationala care a afectat toate tarile din regiune. De altfel, Guvernul bulgar a anuntat deja ca nu vor avea loc majorari de taxe in 2010, cu exceptia accizei pe tigari. In plus, absenta unei datorii publice exacerbate permite Guvernului de la Sofia sa ia in calcul pentru anul in curs finantarea prin titluri de stat, ceea ce indeparteaza Bulgaria de spectrul unui posibil sprijin financiar acordat de FMI, similar cu cel oferit Romaniei. Iar stabilirea conditiilor pentru evolutia economiei bulgare in 2010 departe de strictetea impusa de Fond face, de asemenea, ca autoritatile de la Sofia sa aiba o perspectiva mai optimista, in comparatie cu situatia din Romania.

Incasari peste asteptari la altii

Atat Ungaria, cat si Polonia au incheiat 2009 cu incasari la Bugetele de stat peste estimarile initiale. In conditiile in care cheltuielile inregistrate la Bugetul de stat in Ungaria au fost inferioare in 2009 celor din 2008, o evolutie peste asteptari a veniturilor a condus la un deficit bugetar al administratiei centrale sub tinta stabilita, de 3,8% din PIB. Astfel, deficitul bugetar rezultat in urma calculelor preliminare ale autoritatilor maghiare este de 3,6% din PIB pentru administratia centrala, respectiv, 4,1% din PIB, daca sunt incluse si rezultatele financiare ale consiliilor locale. Si in Polonia deficitul bugetar inregistrat la sfarsitul lui 2009 a fost mai mic decat tinta initial stabilita. Astfel, deficitul bugetului consolidat de stat a fost de 6,3% din PIB la sfarsitul lunii decembrie, sub tinta initial stabilita. Mai mult decat atat, diferenta dintre cheltuieli si venituri a fost cu mai mult de 10% mai mica decat se estimase initial, in conditiile in care Polonia a inregistrat anul trecut o crestere economica de 1,5%. Cehia este singura tara din regiunea ECE care a avut anul trecut o executie bugetara asemanatoare celei din Romania. In conditiile in care cheltuielile bugetare au fost in 2009 cu 7,7% mai mari decat in 2008, iar veniturile incasate la Bugetul de stat au scazut cu 8,4% in acelasi interval de timp, Cehia a inregistrat anul trecut cel mai mare deficit bugetar din istoria sa. Chiar si in aceste conditii, deficitul bugetar inregistrat in Cehia, raportat la PIB, este sub cel din Romania, fiind estimat ca se situeaza in intervalul 6,6%-6,9%.

Cheltuielile publice au scazut anul trecut in Bulgaria si Ungaria, comparativ cu 2008, potrivit declaratiilor ministrilor de Finante.In Cehia au inregistrat un avans de numai 7,7%.

http://www.financiarul.com/articol_38159/avansul-cheltuielilor-publice-din-romania-cel-mai-mare-din-regiune.html

România a aderat la America Latină

2010-06-22T14:53:00.004+03:00

"În primul rând, ar trebui să menționăm un element de importanță capitală: eșecul, în ansamblul Americii Latine, al experiențelor neoliberale, uneori foarte radicale, din anii nouăzeci. În numeroase țări, aceste politici au făcut loc multiplelor privatizări care au însemnat vânzarea la prețuri de lichidare de stoc a patrimoniului național, au dus la o corupție ieșită din comun, la un jaf generalizat, lipsit de rușine, la sărăcirea masivă a claselor medii și populare, la distrugerea unor întregi sectoare ale industriilor naționale și, în cele din urmă, la revolta cetățenilor. În Venezuela, în Bolivia, în Ecuador, în Peru și în Argentina, veritabile insurecții civile au provocat, uneori, răsturnarea președinților aleși într-o manieră democratică, care considerau însă că, dacă reușiseră să câștige alegerile, primiseră un contract în alb pe timpul mandatului lor pentru a acționa în voie și, în definitiv, pentru a trăda programul propus alegătorilor care îi votaseră.

În acest sens, revolta populară din Argentina din decembrie 2001, care a provocat demisia președintelui Fernando De la Rua și, mai ales, dramaticul eșec al politicilor neoliberale aplicate din 1989 până 1999 de către Carlos Menem, constituie într-un anumit mod echivalentul, pentru acest continent*, a ceea ce a reprezentat pentru Europa căderea Zidului Berlinului pe data de 9 noiembrie 1989, adică respingerea definitivă a unui model dogmatic, arogant și antipopular."**

Dar iată că Zidul nostru nu a căzut încă. Din contră, el pare că este din ce în ce mai înalt și mai solid, mai ales după 2007 și aderarea la Uniunea Europeană. Și, din păcate, lucrurile stau întocmai ca în America Latină și doar o insurecție populară mai poate Evita (sic!) recrudescența mafiei ce conduce această țară.

* America de Sud (nota mea)
** Extras din "O sută de ore cu Fidel", de Ignacio Ramonet, prefața la "Fidel Castro: Biografie pe două voci", de același autor, Editura Minerva, 2009

Vorba lungă, sărăcia omului. Literalmente

2010-06-17T15:44:00.002+03:00

Așa cum foarte multă lume a anticipat deja, mafia portocalie va silui această țară fără ca nimeni să i se poată opune. O dată ce moțiunea de cenzură a fost repinsă, guvernul trădător și criminal nu mai are nicio piedică în calea planului de a reduce salariile bugetarilor și pensiile, măsură ce echivalează cu aruncarea țării cu 20 de ani în urmă, în privința nivelului de trai al populației. Iar consecințele dezastruoase se vor resimți nu numai prin iminenta scădere a puterii de cumpărare, ci și pe termen lung, prin alienarea irevocabilă a economiei naționale și a nivelului de trai, în comparație cu statele dezvoltate din vestul Europei.

Ce este mult mai grav este însă faptul că dezastrul economic scoate la iveală starea jalnică în care se află societatea românească. Românii nu mai pot fi numiți un popor, o națiune, atât timp cât se lasă călcați în picioare ca niște cârpe de camarila portocalie. Iar asta la nici 20 de ani după ce un alt dictator și acoliții săi au fost înlăturați de la putere mai ales de către intervențiile energice ale unor forțe din afara țării.

Pentru că, de această dată, nu clasa politică trebuie învinuită de prăpădul care va urma. Cel puțin, nu clasa politică în ansamblul ei, așa cum o fac cei mai mulți dintre dătătorii cu părerea ce chibițează de pe margine, aserviți diferitelor interese mărunte. Nu, de această dată există un singur vinovat pentru sinistru: nația română sucombată în propria-i mizerie. Românii care s-au îmbulzit orbește să voteze așa cum au făcut-o în decembrie 2009. Locuiorii acestor mult prea frumoase meleaguri care, în ignoranța lor feroce și în manelismul lor ordinar, nici acum, în al treisprezecelea ceas, nu au reușit sa conștientizeze pericolul imens în care se află, sursa acestui pericol și căile de luptă împotriva lui.

Pericolul este ca România să se transforme ireversibil într-o țară de lumea a treia, într-o colonie bananieră a unor forțe străine și autohtone deopotrivă. Iar sursa pericolului este la vedere, nici măcar nu se (mai) ascunde. Este reprezentată tocmai de forțele autohtone de care am vorbit mai sus, de clica mafiotă, exponentă a vechii și noii Securități, care nu s-a dat în lături de la nimic să ia puterea în România și care în prezent ar folosi orice nemernicie pentru a o păstra. Și folosește în acest scop abilul aparat propagandistic al ciumei portocalii, cu care de multe ori se identifică.

Iar a lupta împtriva acestui monstru teribil nu înseamnă să vorbești despre ce ar putea sau nu să se întâmple mâine, să te lamentezi prin mass-media că nu poți da jos neGuvernul sau să speri, într-o atitudine inaptă și perfect românească la un miracol divin.

LA CINCI MINUTE DUPĂ CĂDEREA MOȚIUNII DE CENZURĂ TREBUIA DECLANȘATĂ GREVA GENERALĂ PE TERMEN NELIMITAT !!!

Dar nu a fost așa, pentru că mămăliga a demonstrat o dată în plus că nu explodează. Pentru că liderii de sindicat nu sunt niște lideri adevărați, așa cum o hoardă sălbăticită, formată din niște oameni fără idealuri și fără mândrie, așa cum au ajuns românii, nu poate avea lideri. Pentru că e mult mai ușor să îi înjuri, în public și în particular, pe politicieni, de-a valma, decât să faci ceva pentru binele tău. Pentru că e mai simplu să vorbești, decât să acționezi.

Problema e că doar vorbele nu îi vor scoate pe români din sărăcie. Și nu vor avea parte de altceva decât de soarta pe care o merită niște oameni de nimic, flecari, proști și ignoranți. Oameni fără coloană vertebrală și fără cea mai mică urmă de bun simț. Săraci și proști, proști și săraci.

De ce suntem unde suntem II

2010-06-15T23:31:00.004+03:00

Fara venituri din impozite fiscale, proiectul de buget indica o triplare a parafiscalitatii
5 Ianuarie 2010

Din cauza economiei slabe si a esecului de a reduce cheltuielile, statul mizeaza pe incasarile nefiscale

Guvernul intentioneaza sa peticeasca bugetul din 2010 prin scumpirea serviciilor pe care autoritatile publice le ofera populatiei, respectiv, prin cresterea impozitelor indirecte si a parafiscalitatii. Astfel, veniturile nefiscale estimate a fi incasate la Bugetul de stat in 2010 sunt aproape de trei ori mai mari decat cele din 2009, iar veniturile incasate din prestarile de servicii si alte activitati sunt estimate a creste cu peste 1.300%.

Proiectul Bugetului de stat pentru 2010 prevede venituri de 66,65 miliarde lei, in crestere cu 18,18% fata de executia preliminata din 2009, dar si cheltuieli de 101,68miliarde lei, cu 9,62% mai mari decat executia preliminata pe anul trecut. In pofida tuturor angajamentelor luate de guvernanti, cheltuielile publice nu numai ca nu se reduc, ci sunt estimate a inregistra o crestere de aproape 10%. Iar conditia impusa de Fondul Monetar International (FMI), care prevede ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 5,9% din Produsul Intern Brut (PIB) in 2010, precum si anuntata revigorare foarte lenta a economiei nationale, care nu lasa sa se intrevada incasari la Bugetul de stat care sa acopere cheltuielile facute, i-au determinat pe oficialii de la Ministerul de Finante sa includa in proiectul de buget pentru anul in curs majorari de taxe si impozite. Chiar daca reprezentantii Guvernului s-au angajat ca nu vor majora nici cota unica de 16% aplicata pentru impozitarea profitului, nici taxa pe valoarea adaugata, sporirea veniturilor incasate la Bugetul de stat se poate realiza prin cresterea impozitelor indirecte si a parafiscalitatii. Astfel, in timp ce veniturile fiscale sunt prevazute sa creasca cu 8,30%, veniturile nefiscale sunt estimate ca vor inregistra un avans de 198,54%, adica aproape se vor tripla. Veniturile nefiscale incasate in executia preliminata pe 2009 se ridica la 2,89 miliarde de lei, in timp ce estimarea pentru 2010 ajunge la 8,63 miliarde de lei.

Impozitul pe profit si venit

In ceea ce priveste diversele categorii de contribuabili care vor sustine mai mult sau mai putin incasarile la Bugetul de stat in 2010, reprezentantii Finantelor prevad o majorare cu 95,8%, adica aproape o dublare, la capitolul ,,impozit pe venit, profit si castiguri de capital de la persoane juridice“.

Aici se poate remarca o crestere cu 195% a sumelor asteptate la Bugetul de stat din impozitul pe profitul realizat de persoana fizica dintr-o asociere cu o persoana juridica, care nu genereaza o persoana juridica. Iar la capitolul ,,impozit pe venit, profit si castiguri de capital de la persoane fizice“ se poate remarca o majorare cu 75,79% a sumelor estimate a fi incasate prin impozitarea onorariilor avocatilor si notarilor publici, dar si o crestere cu 136,36% a incasarilor din impozitarea veniturilor din pensii. Ceea ce inseamna ca, in 2010, ori va creste impozitul pe pensii, ori se va largi baza de impozitare.

Alte surse de suplimentare a incasarilor

Avansul veniturilor la Bugetul de stat provenite din incasarea impozitului pe profit este redus, in comparatie cu alte categorii de venituri. Astfel, la capitolul ,,impozit pe profit“ este prevazuta pentru 2010 o majorare cu 2,08% a veniturilor incasate la Bugetul de stat, pana la 11,56 miliarde lei, comparativ cu 11,33 miliarde de lei in 2009 si 13,04 miliarde de lei in 2008. Ceea ce arata ca guvernantii nu se asteapta la o revigorare a economiei nationale in anul care abia a inceput. Mai mult decat atat, se estimeaza ca sumele incasate din retinerea impozitului pe profit agentilor economici in 2010 vor fi cu 3,62% mai mici decat in 2009, ajungand la 10,29 miliarde de lei. Iar impozitul pe profit retinut de la bancile comerciale va creste cu 95,77%, pana la 1,27 miliarde de lei. Pentru comparatie, veniturile incasate la Bugetul de stat din impozite si taxe pe bunuri si servicii sunt estimate ca vor creste cu 12,32%, pana la 36 de miliarde de lei, iar pentru alte impozite si taxe generale pe bunuri si servicii se asteapta un avans de 182,46%, sustinut de impozitarea titeiului si a gazelor naturale din productia interna. In plus, veniturile din taxele pe utilizarea bunurilor si autorizarea utilizarii bunurilor, precum si a desfasurarii de activitati, sunt asteptate sa creasca cu 20,52%, pana la 546,6 milioane de lei. Aici se poate remarca avansul de 133% estimat pentru veniturile incasate din taxele pentru jocurile de noroc.

Mai mult decat atat, veniturile incasate din impozitul pe comertul exterior si tranzactiile internationale sunt asteptate sa creasca cu 31,57%, iar pentru alte impozite si taxe fiscale se estimeaza un avans de 46,81%, sustinut cu precadere de majorarea cu 13.722% a veniturilor incasate din alte taxe pe tranzactii si comert international, de la 730.000 de lei in 2009 la 100,9 milioane de lei in 2010. De asemenea, poate fi observata o crestere cu 26,78% a veniturilor estimate a fi incasate la Bugetul de stat, ca urmare a cresterii nivelului accizelor. Astfel, veniturile incasate din accize in urma executiei preliminate in 2009 ajungeau la 13,32 miliarde lei, in timp ce pentru 2010 se estimeaza un volum de 16,87 miliarde de lei.

Creste parafiscalitatea

Veniturile nefiscale estimate a fi incasate la Bugetul de stat in 2010 sunt aproape de trei ori mai mari decat cele din 2009. Intre acestea, se poate remarca estimarea de crestere cu 1.332% a veniturilor din vanzarea de bunuri si servicii, din prestarile de servicii si alte activitati. Aici sunt incluse prestatiile incasate de diferitele institutii ale statului pentru serviciile pe care acestea le ofera, precum taxe de metrologie, taxe consulare etc. De remarcat este avansul cu 275% al sumelor estimate a fi incasate la Bugetul de stat din taxe si tarife pentru analize si servicii efectuate de laboratoare, respectiv, de la 80.000 de lei in 2009 la 300.000 de lei in 2010. Iar veniturile statului din prestarile de servicii pe care le ofera sunt asteptate sa inregistreze un avans de 1.900%, respectiv, de la 50 de milioane de lei in 2009, la valoarea de un miliard de lei in 2010.

De asemenea, taxele si alte venituri din protectia mediului sunt asteptate sa aduca incasari cu 614% mai mari decat in 2009, respectiv, o crestere de la 14 milioane de lei la un volum de o suta de milioane de lei pentru anul in curs.

Cheltuielile se majoreaza cu 9,62%

Desi autoritatile de la Bucuresti s-au angajat, inclusiv in urma insistentelor FMI, ca vor proceda la reducerea cheltuielor publice, proiectul de buget pentru 2010 prevede cheltuieli totale de 101,68 miliarde lei, cu 9,62% mai mari decat executia preliminata din 2009. Cheltuielile curente cresc cu 10,06%, iar in cadrul acestora cheltuielile de personal sunt estimate sa inregistreze un avans de peste 10%. Se poate obseva si o crestere cu 50,66% a cheltuielilor cu dobanzile, estimate la 7,97 miliarde de lei, precum si o reducere cu aproape 14% a subventiilor, respectiv, cu 15,18%, in cazul cheltuielilor cu bunuri si servicii. Disputa politica de anul trecut este, de asemenea, reflectata in proiectul de buget pentru 2010. Astfel, in timp ce pentru administratia prezidentiala este prevazuta o majorare a cheltuielilor cu 27,31%, in comparatie cu 2009, autoritatea legislativa, in speta, Parlamentul, beneficiaza de o majorare de doar 1,92%. Iar Executivul isi rezerva pentru propriul buget o majorare de peste 35% a cheltuielilor, comparativ cu anul trecut.

http://www.financiarul.com/articol_37789/fara-venituri-din-impozite-fiscale-proiectul-de-buget-indica-o-triplare-a-parafiscalitatii.html

Solutia la criza

2010-06-15T13:02:00.001+03:00

In urma unor cercetari efectuate la cele mai inalte standarde profesionale, utilizind mijloacele din dotare si instrumentele specifice, echipa oameni de stiinta a INVECTIVA.ro a reusit o mare performanta, si anume sa afle solutia iesirii din criza a Romaniei.

Basescu sa faca o baie de multime.

Si se va rezolva totul foarte usor.

Mai multe, in curind, pe http://www.invectiva.ro/

De ce suntem unde suntem

2010-06-11T13:30:00.004+03:00

Actuala situatie economica dezastruoasa in care se zbate Romania reprezinta o surpriza doar pentru cei care au preferat sa se uite in directia opusa atunci cind vocile specialistilor au avertizat, inca de anul trecut, ca, in lipsa unor factori de decizie competenti si nu foarte corupti, 2010 va fi un punct de cotitura in ceea ce priveste prabusirea economiei nationale.

Drept dovada, inaugurez azi un serial cu trei episoade, ce constau in articole publicate de mine in Financiarul, prin care avertizam ca economia romaneasca se va afla in 2010 la un punct de cotitura.

Stabilitatea cursului afecteaza ritmul PIB

Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata

Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.

Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.

Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.

Doua abordari diferite

Problema este ca o politica guvernamentala mai stricta aplicata uneia dintre aceste trei parghii conduce la pierderea controlului asupra alteia, spune Edward Hugh, citand un studiu al economistului american Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie in 2008.

Deciziile luate de guvernanti in aceasta privinta au avut efecte mai degraba pozitive, cum a fost cazul in Polonia si Cehia, in timp ce in Romania si Ungaria se pare ca economiile nationale au avut mai degraba de suferit. Astfel, factorii de decizie din Polonia si Cehia au ales sa adopte o politica monetara stricta, preferand sa lase cursul valutar sa oscileze liber. In plus, guvernantii din cele doua tari au luat decizii impuse de cerintele pietei libere si de sentimentul economic exprimat de investitorii in economiile poloneza, respectiv, ceha. Edward Hugh apreciaza ca decizia a fost una foarte inspirata, pentru ca pozitia puternica a valutelor celor doua tari, castigata pe perioada dezvoltarii economice, a ajutat la reducerea presiunilor inflationiste, in timp ce abilitatea de a reduce rapid ratele de dobanda a condus la deprecierea monedei, ceea ce a ajutat la sustinerea exporturilor si la evitarea problemelor ce ar fi putut sa apara odata cu deflatia.

Stabilitatea cursului are pretul ei

De cealalta parte, Romania si Ungaria au sacrificat mult din controlul asupra politicii monetare, preferand un anumit grad de stabilitate a cursului de schimb. Mai mult decat atat, cele doua tari s-au expus riscului unei deprecieri puternice a increderii investitorilor in economie, odata cu apelarea la imprumuturi externe.

Fiind nevoiti sa accepte valori ridicate ale inflatiei, ca urmare a politicii de curs, factorii de decizie din cele doua tari nu au putut sa faca nimic pentru sprijinirea industriilor autohtone, a caror competitivitate a inceput sa fie subminata gradual. Lipsa exporturilor a condus la valori foarte mari ale deficitelor de cont curent, respectiv, la contractia economiei, dupa ce piata nu a putut sa mai sustina dezechilibrul dintre exporturi si importuri. O a doua problema este tendinta populatiei din cele doua tari de a abuza de creditele in valuta.

Pentru a stabiliza cursul valutar, oficialitatile au fost nevoite sa mentina dobanda monetara la niveluri mari, ceea ce a facut greu accesibila creditarea in monedele nationale, din cauza costului prea mare al creditelor. Astfel s-a creat un cerc vicios, pentru ca bancile centrale nu si-au mai putut permite sa lase cursul valutar sa oscileze in conformitate cu regulile unei piete libere, determinate de cerere si oferta, pentru ca o devalorizare masiva a monedelor nationale ar fi dus la incapacitatea celor care s-au imprumutat in valuta de a-si mai returna creditele. Ca o consecinta fireasca, creditele in valuta au o pondere mult mai mica in Polonia decat in Romania si Ungaria, in timp ce in Cehia sunt aproape inexistente.

Lichiditatea si increderea investitorilor, subminate de interventiile in piata

Decizia de a tine stabil cursul de schimb si de a nu permite monedei nationale o devalorizare puternica a avut costurile ei, afectand mecanismele economiei la nivel de dobanda de politica monetara si rata a inflatiei, se arata intr-o analiza a macroeconomistului englez Edward Hugh. Ca atare, contractia economica din prima parte a anului este mai puternica in Romania decat in alte tari din regiune.

Cauzele care au determinat criza economica si financiara cu care se confrunta in prezent tarile din estul, centrul si sudul Europei, precum si tarile baltice (cunoscute generic sub denumirea de EU10: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Romania, Bulgaria, Letonia, Lituania si Estonia) sunt multiple si complexe, se arata intr-o analiza realizata de macroeconomistul englez Edward Hugh. Dar unul dintre factorii-cheie au fost chiar deciziile cu privire la politica monetara si la variatia cursurilor de schimb adoptate de guvernele diferitelor tari amintite.

Daca in tarile baltice si Bulgaria cursul de schimb este unul fix si nu a permis prea mult loc de manevra, iar Slovenia si Slovacia au aderat la moneda unica europeana, factorii de decizie din Polonia, Cehia, Ungaria si Romania au avut ca parghii de actiune in vederea redresarii economiei atat politicile monetare, cursurile de schimb ale monedelor nationale, cat si posibilitatea unor imprumuturi externe.

Presiunile inflationiste fac diferenta

O a treia consecinta a deciziei de a slabi controlul asupra politicii monetare a fost nevoia de a tolera o rata a inflatiei mai mare decat ar fi fost de dorit, in conditiile in care inflatia din Romania a inregistrat, la un moment dat, cea mai mare valoare din Uniunea Europeana (UE). Mai mult decat atat, Edward Hugh spune ca in tara noastra a existat o predispozitie a factorilor de decizie de a nu adopta masuri decisive in incercarea de a reduce presiunile inflationiste, justificari existand de fiecare data si fiind facute din diferite ratiuni, de ordin politic sau de alta natura, mergand pana la afirmatia ca in cazul Romaniei se poate vorbi de o distorsiune a pietei.

Rezultatul a fost ca, incepand cu 2005 si pana in prezent, in Romania s-a inregistrat in mod constant o crestere a costurilor salariale si o scadere a competitivitatii economice, acompaniate de cresterea dependentei de imprumuturile externe pentru a putea alimenta consumul domestic. Macroeconomistul englez conchide ca, analizand starea in care se afla in prezent economiile celor patru tari, deciziile luate in Polonia si Cehia se dovedesc a fi mult mai inspirate decat cele din Romania si Ungaria. Astfel, ultimele doua tari se confrunta in prezent cu contractii economice atat de severe, incat au fost nevoite sa solicite interventia Fondului Monetar International (FMI).

In acelasi timp, ambele au niveluri ale inflatiei cu mult peste valorile normale si politici monetare prohibitive, cu dobanzi ce se constituie in adevarate piedici in calea creditarii. De cealalta parte, in Polonia si Cehia economia a inregistrat o scadere mai putin accentuata, instabilitatea financiara nu este atat de mare, iar inflatia si nivelul dobanzilor sunt mult mai mici.

Datele concrete

Succesul politicilor adoptate de oficialii de la Bucuresti poate fi cuantificat prin evolutia principalilor indicatori economici, in comparatie
cu celelalte tari analizate. Astfel, daca in Polonia economia crestea cu 1% in primul trimestru al anului in curs, iar in Cehia inregistra o scadere anuala de 4,9%, in iunie 2009 contractia inregistrata de economia autohtona la nivelul primei jumatati a anului a fost de minus 8,8%, comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, iar in Ungaria a fost de minus 7,4%.

Rata anuala a inflatiei a fost in schimb de 5,1% in iulie 2009 atat in Romania, cat si in Ungaria, in timp ce in Polonia a fost de 4,2%, iar in Cehia de 0,3%. Iar nivelul dobanzii de politica monetara este in prezent de 8,5% in Romania si Ungaria, in timp ce in Polonia este de 3,5% si in Cehia de 1,25%.

http://www.financiarul.com/articol_31762/stabilitatea-cursului-afecteaza-ritmul-pib.html

,,Beneficiile” guvernării Băsescu-Boc: România a avut anul trecut cea mai drastică prăbușire economică din regiune. Dezastrul abia urmează

2010-06-09T01:21:00.006+03:00

Țara noastră se poate confrunta cu un regres economic de -10% în 2010

Contracția cu 3,2% a produsului intern brut (PIB) în primul trimestru din 2010 este semnalul care avertizează că scăderea economică de anul acesta va fi cel puțin la nivelul celei din 2009. Mai ales că în primele trei luni ale anului în curs Guvernul nici nu a apucat să intervină asupra mecanismelor economice, iar iminentele măsuri ce se anunță, de tăiere a pensiilor și salariilor, respectiv, de creștere a fiscalității pe toate palierele, vor avea efectul unei bile de fier agațată de gâtul economiei. Ca atare, România va urma din ce în ce mai aproape calea nefericită a țărilor baltice, cu economii în colaps, după mai mulți ani de boom economic. Contracția economică de anul acesta poate ajunge la -10% în România, iar 2011 ar putea să vină tot cu un regres, între -3 și -1%. Mai ales că perspectivele instaurării unui Guvern care să poată scoate țara din criză sunt nule.

Economia ,,aterizează” foarte dur. Poporul se resimte

Potrivit datelor oficiale, România a înregistrat în 2009 un regres al PIB de -7,1%, cel mai mare din Europa Centrală și de Est (ECE). Pentru comparație, în Ungaria economia a scăzut anul trecut cu 6,3%, în Bulgaria regresul a fost de 5%, iar Cehia și Polonia au înregistrat evoluții ale PIB de -4,2%, respectiv, o creștere de 1,7% în cazul polonezilor. Țara noastră a înregistrat deci în 2009 cea mai drastică prăbușire economică din regiune. Mai mult decât atât, sub înțeleptele guverne Boc, economia autohtonă a avut cea mai dezastruoasă evoluție din ECE în 2009, comparativ cu 2008. Lipsa oricăror măsuri de stimulare a economiei în 2009 a făcut ca economia românească să scadă cu peste 7% anul trecut, ceea ce a deschis o adevărată prăpastie față de condițiile economice din 2008, când se înregistra un avans PIB de 7,3%, cel mai mare din ECE. Economia românească a avut deci cea mai contondentă ,,aterizare” din regiune, deși în 2008 însuși gurul finanțelor autohtone, da, ați ghicit, guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), pe numele dumnealui Mugur Isărescu, nici nu vroia sa ia măcar în considerare eventuala posibilitate a unei ,,hard landing”.

Un an de incompetență și ticăloșie

Pe de altă parte însă, nici măcar Mugur Isărescu nu avea de unde să știe că România va intra pe mâinile celor mai incompetenți, corupți și iresponsabili guvernanți cu care a trebuit sa să confrunte din 1990 încoace. Așadar, țara noastră prezintă singura economie emergentă din Europa, cu excepția țărilor baltice, care a trecut în doar doi ani de zile de la o creștere de peste 7% a PIB la o prăbușire de minus șapte procente. Deși oficialii de la București, inclusiv guvernatorul BNR, au încercat o disociere a economiei autohtone de evoluția economică din țările baltice, din păcate economia românească urmează întocmai modelul baltic, ceea ce mă face să anticipez pentru anul în curs, inclusiv din motive ce țin de lipsa unei guvernări pricepute și responsabile, o prăbușire economică cel puțin la fel de drastică precum cea din 2009. Primele semne sunt deja evidente, la fel și consecințele inevitabile, ce vor face ca România să piardă în doar doi-trei ani de zile (2009, 2010 și, posibil, 2011) tot avântul economic înregistrat pe parcursul anilor 2000 - 2008. Altfel spus, guvernele Băsescu – Boc au reușit, numai în scurtul interval de timp ce a trecut de la începutul anului trecut și până în prezent, să facă inutilă strădania celor ce au condus România înaintea lor de a pune țara pe o tendință economică și de bunăstare ascendentă, în folosul nostru, al tuturor. Iar ce e mai rău abia urmează.

Modelul baltic

Estonia, Letonia și Lituania sunt cele trei țări baltice care, după desprinderea de blocul sovietic, au avut evoluții economice care au făcut ca avansul anual al PIB să fie nu de puține ori cel mai mare din Europa. Totuși, după mai mulți ani de creștere susținută, modelul baltic de boom economic a început să fie contestat de tot mai mulți specialiști în economie, care afirmau că un avans economic susținut doar prin consum și prin îndatorarea excesivă a populației, dar și a statului, nu poate fi viabil pe termen lung. Deficitele structurale care au început, ușor – ușor, să se facă remarcate, precum și dependența economiilor baltice de finanțările oferite de băncile scandinave, predominante în zonă, anunțau, mai ales pe fondul recesiunii ce s-a instaurat pe tot continentul european, o prăbușire a modelului de creștere din cele trei țări de la Marea Baltică.

Contracție economică de două cifre

Din păcate, cele mai sumbre previziuni au fost depășite de evoluția ulterioară a economiilor din Estonia, Letonia și Lituania, care au trecut, de la avansuri anuale de 7,2%, 10% și 9,8% în 2007, la un regres al PIB de -14,1%, -18% și, respectiv, -14,8% înregistrat în 2009, în comparație cu 2008. Iar suprapunerea dezechilibrelor conjuncturale, generate de criza internațională, peste deficitele structurale, specifice economiilor țărilor baltice, are un grad de asemănare foarte mare cu situația din România. Și, din păcate, se pare că țara noastră va trebui să se confrunte cu aceleași consecințe. Cele trei țări baltice au avut parte, așadar, de ,,aterizări” foarte dure ale economiilor lor, mult mai dure decât anticipau chiar și cei mai sceptici dintre specialiști. Asta inclusiv datorită măsurilor dezastruoase adoptate de cele trei guverne, oarecum similare cu cele anunțate de guvernul Boc și a programului total neinspirat derulat de Fondul Monetar Internațional (FMI) în Letonia. Iar asemănarea dintre situația economică din ultimii ani a țărilor baltice și ceea ce s-a întâmplat în România nu lasă loc nici măcar la interpretări. Deși oficialii de la București, inclusiv guvernatorul BNR, au refuzat, în nenumărate rânduri, să accepte o ,,aterizare dură”, pe model baltic, pentru România, o contracție economică de două cifre nu mai pare așa un scenariu de science-fiction pentru țara noastră.

Happy fucking birthday to me !

2010-05-30T00:30:00.006+03:00

HEY YOU BASTARDS! I'M STILL HERE!

BLUNT AGAINST THE CUTTING EDGE

All in the answer
All in the answer

Battle call of the fathers
Personnal war of the elite
Hypnotized by symbols
Idols and coloured rags
Condems full attention
Contradicts a way of life
Brother fight my brother
Heritage of the east and west
Orphans of a changing world

Blind leading the blind

The question is the way we never
Stand up for what is right
The question is why we always
Stand up for what is wrong

Violence in the name of peace
Triumph of good over evil
Divided by key players
United in creted the rift
Expressed in code warnings
Deliberate deception
Love hate partners sharing
Never ever to unite
Confort your own morality

Blind leading the blind
In fertile fields, searching for answers

Blind leading the blind
In fertile fields, searching for answers

Blind leading the blind
In fertile fields, searching for answers

All in the answer

Și CTC este lovit de criză. La ficat...

2010-05-17T12:11:00.002+03:00

nePreședintele Băsescu, sau, așa cum este el cunoscut în rândul românilor (sic!), CTC (Chiorul Ticălos și Corupt), a declarat recent că măsurile de tăiere a pensiilor și salariilor vor afecta inclusiv familia sa. Astfel, atât mama sa, cât și socrii, vor avea pensiile reduse cu 15% și nu se știe din ce vor trăi pe viitor, având în vedere că nu are cine să îi ajute, copiii nefiind decât niște bieți bugetari care, mai mult decât atât, au decis să contribuie cu salariile la fondul de solidaritate pentru cei nevoiași.

Se pare că, la auzul acestei vești, mai mulți pensionari și bugetari i-au urat lui CTC să se ducă în, pardon, criza mă-sii.

Mai multe, în curând, pe http://www.invectiva.ro/

Băsescu, Boc și F.M.I. mint cu sânge rece. Dovezi concrete

2010-05-13T08:29:00.002+03:00

Drama pensionarilor, a șomerilor și a altor categorii de cetățeni muritori de foame sub înțeleapta cârmuire a ”tandemului” Băsescu - Boc este egalată doar de ipocrizia și tupeul fără limite ale guvernanților portocalii și ale Fondului Monetar Internațional (F.M.I.), instituție financiară pe seriozitatea și expertiza căreia ar trebui să se bazeze speranțele românilor de a reveni la o sărăcie mai ușor de suportat. Astfel, șeful misiunii F.M.I. pentru România, Jeffrey Franks, declara în luna august a anului trecut, în cadrul unui simpozion pe teme economice desfășurat în aula Academiei de Studii Economice (A.S.E.) din București, citez: ”actuala criză economică și financiară internațională are mai multe caracteristici comune cu Marea Depresie economică a anilor ’30 din secolul trecut [...];una dintre greșelile făcute în anii ’30 de guverne, pe care ar trebui să o evite în contextul actualei crize, este reducerea drastică a cheltuielilor publice. Astfel, scăderea cu 12% a cheltuielilor publice de către Guvernul S.U.A, între anii 1930 și 1932, a condus la reducerea drastică a consumului și la creșterea cu 24% a șomajului în perioada amintită”*. Întrebat chiar de subsemnatul de ce, în atare condiții, Fondul insistă ca guvernul român să adopte o reducere a cheltuielilor publice fără precedent, în condițiile economice total nefavorabile determinate de criză, Jeffrey Franks a răspuns, citez din nou: ”România se confruntă cu un deficit bugetar structural și cu unul conjunctural, ciclic, apărut în urma crizei internaționale; F.M.I. se angajează să îl finanțeze doar pe cel ciclic și, ca atare, susține o politică fiscală restrictivă și reducerea cheltuielilor bugetare în cazul țării dumneavoastră, chiar dacă această măsură ar putea reduce capacitatea economiei reale de a ieși din criză”. Deci posibilele consecințe ale politicilor sale erau foarte bine cunoscute de Fond. Mai mult decât atât, atunci când vine vorba de politicile economice aplicate de F.M.I. la el acasă, situația se schimbă radical. Deși guvernul Statelor Unite ale Americii s-a aflat, în prima parte a lui 2009, într-o situație chiar mai gravă decât cel român în prezent, în ceea ce privește nivelul datoriei publice și al deficitului bugetar, raportate la produsul intern brut (P.I.B.), nimeni nu a cerut acolo reducerea cheltuielilor publice. Din contră, ele au fost crescute prin investiții, pentru sprijinirea economiei americane, reducerea șomajului și reluarea avântului consumerist. Dar, așa cum a declarat cu aceeași ocazie reprezentantul Fondului în țara noastră, ”România nu este în postura S.U.A. de a putea să-și finanțeze un deficit excesiv”.* Poate pentru că România nu deține controlul agențiilor de rating și este nevoită să joace după regulile impuse de noii stăpâni, asumați atât de inconștient de guvernarea catastrofă portocalie.

Iar în ceea ce privește ”deficitul bugetar structural”, angajamentele ferme luate de nePremierul Boc de a reduce cheltuielile publice în 2009 nu au fost decât un praf sclipitor aruncat în ochii românilor. Mai mult decât atât, România a înregistrat anul trecut cel mai mare avans anual printre statele din regiune în privința costurilor sectorului public. Astfel, țara noastră a avut un volum al cheltuielilor publice cu 14,87% mai mare în 2009, comparativ cu 2008, ceea ce a determinat un deficit de 7,3% din P.I.B., de asemenea cel mai mare din Europa Centrală și de Est.** Așa că aruncarea vinei pentru dezastrul economic din prezent exclusiv în spatele guvernării liberale nu este altceva decât o încercare patetică și politicianistă venită din partea unor guvernanți fără nici cea mai mică urmă de onoare sau pricepere. Pentru comparație, cheltuielile publice au scăzut în Ungaria și Bulgaria în 2009, raportat la 2008, iar în Cehia au înregistrat o creștere de 7,7%, adică aproape jumătate față de situația din România.

Așadar, dovezi de necontestat de rea-voință și nepricepere din partea guvernării Băsescu-Boc-F.M.I. există. Românii trebuie doar să își deschidă ochii și capul. Sau poate este deja prea târziu.

* http://www.financiarul.com/articol_30899/jeffrey-franks-fmi-majorarea-tva-este-o-decizie-a-guvernului-romniei-.html

** http://www.financiarul.com/articol_38159/avansul-cheltuielilor-publice-din-romania-cel-mai-mare-din-regiune.html

Domnul Tudor

2010-05-10T18:48:00.005+03:00

Tudor Vladimirescu, Proclamaţia de la Padeş, 1821:

"Fraţilor locuitori ai Ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi! Nici o pravilă nu opreşte pe om a întâmpina răul cu rău! Şarpele cand îţi iasă înainte, dai cu ciomagul să-l loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care mai de multe ori ni se primejduieşte din muşcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!

Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voeşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

[...]Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiţi.

Nu vă leneviţi, ci siliţi dă veniţi în grabă cu toţii; care veţi avea arme, cu arme, iar care nu veţi avea arme, cu furci de fier şi lănci; să vă faceţi de grabă şi să veniţi unde veţi auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele şi folosul a toată ţara.

Şi ce vă vor povăţui mai marii Adunării aceia să urmaţi şi unde vă vor chema ei acolo să mergeţi. Că ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat."

P.S.: Multumesc, http://ro.netlog.com/hopeangeld_utopia, pentru sugestie;
P.P.S: Sursa: manual de clasa a XII-a, Zoe Petre, editura Corint 2007.

In 18 ani, ponderea salariilor in PIB a scazut de la 38,6% la 14,8%

2010-05-09T13:42:00.003+03:00

Forta de munca nu a fost remunerata proportional cu ritmul cresterii economice

Desi Romania a inregistrat cea mai spectaculoasa crestere economica din Europa in anii de dupa 1990, nivelul de trai al majoritatii populatiei ramane unul dintre cele mai scazute din tarile europene. Nivelul salariilor a crescut intr-un ritm mult mai lent decat avansul economic, repartizarea Produsului Intern Brut pe categorii de venituri si populatie vizand tot mai mult alte categorii de populatie, in detrimentul salariatilor.

Repartitia Produsului Intern Brut (PIB) pe categorii de venituri si de populatie a suferit schimbari radicale in intervalul 1990-2007, asa cum arata datele unui studiu realizat de doi cercetatori din cadrul Academiei Romane, doctor Constatin Ciutacu si doctor Luminita Chivu. In urma acestor modificari, cei care au avut cel mai mult de suferit sunt salariatii, prin prisma reducerii puternice a masei salariale. Desi Romania a inregistrat una dintre cele mai puternice cresteri economice din Europa, cu 10 ani consecutivi de avans al PIB, nivelul salariilor si, ca atare, al conditiilor de viata ale populatiei nu a tinut pasul cu dezvoltarea economica.

Mai mult decat atat, capitalul uman a beneficiat din ce in ce mai putin de rezultatele plus-valorii pe care a creat-o, ponderea salariilor nete anuale pentru un salariat in cadrul PIB-ului total raportat la numarul de locuitori inregistrand o depreciere de peste 40%. In plus, o data cu restructurarile prin care a trecut economia nationala si cu amplele modificari aduse societatii romanesti, ponderea salariatilor in populatia totala a Romaniei a scazut simtitor, numarul pensionarilor si al beneficiarilor de ajutor social depasindu-l in prezent pe cel al celor angajati in campul muncii. La aceasta a contribuit si numarul foarte mare de romani care au preferat sau au fost nevoiti sa isi caute un loc de munca in afara granitelor tarii, Romania oferind in anii de dupa 1990 una dintre cele mai mari mase de emigranti in scop de munca din Europa.

Salariile, excluse din avansul PIB

Masa salariala este alcatuita din totalul salariilor platite intr-o economie. Raportata la Produsul Intern Brut, masa salariala a inregistrat o scadere constanta din 1990 si pana in prezent. Volumul salariilor nete totale a fost in 1990 de 330,9 miliarde de lei vechi, adica 38,6% din PIB. A urmat apoi schimbarea modului de repartitie a PIB pe categoriile de venituri si de populatie, ceea ce a facut ca in 1995 salariile nete totale sa reprezinte 21,7% din PIB, pentru ca in 2000 si 2007 sa coboare la 14,8%. Rezulta deci o discrepanta intre avansul PIB si ritmul de crestere al salariilor.

Astfel, in timp ce Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut in perioada 1990-2007 de 4,1 ori, de la 29,9 miliarde de euro la 123,8 miliarde de euro, costul salarial mediu lunar a crescut doar de 2,6 ori, de la 212,6 euro pe luna, cat era in 1990, la 549,5 euro pe luna in 2007. Mai mult decat atat, numarul mediu anual al salariatilor a scazut cu aproximativ 40% la nivelul intregii economii, de la 8,16 milioane in 1990, pana la 4,89 milioane, cat inregistra in 2007. Raportat la populatia totala, numarul mediu de salariati detinea in 2007 o pondere de 22,7%, in comparatie cu 35,1%, cat reprezenta in 1990.

Pensiile isi mentin ponderea

De cealalta parte, pensiile totale platite s-au mentinut la o pondere relativ constanta in PIB: 6,3% in 1990, apoi au scazut la 5,8% in 1995, pentru ca apoi sa revina la 6,7% in 2000 si la 6,5% in 2007. In ceea ce priveste insa ponderea pensionarilor si a beneficiarilor de ajutor social in totalul populatiei, aceasta a crescut. Astfel, cei 3,6 milioane de asistati sociali din 1990 reprezentau 15,5% din populatia totala, in comparatie cu 26,7%, ponderea in total a celor 5,75 de milioane de pensionari si beneficiari de ajutor social din 2007.

Se poate astfel remarca faptul ca, in timp ce numarul mediu de salariati a scazut de la 35,1% din populatia totala a tarii, cat reprezenta in 1990, la 22,7% in 2007, numarul mediu al pensionarilor si beneficiarilor de ajutor social a crescut in acelasi interval de timp de la 15,5% la 26,7%, depasind numarul persoanelor angajate in campul muncii.

Mai mult decat atat, desi ponderea in total a altor categorii de populatie, in afara de salariati, pensionari si persoane care beneficiaza de ajutor social, a ramas practic aceeasi, crescand de la 49,3% din totalul populatiei in 1990 la 50,6% in 2007, se poate remarca o sporire spectaculoasa a repartitiei PIB catre alte destinatii si componente, in detrimentul salariilor. Astfel, daca in 1990 repartitia PIB catre alte destinatii si componente, in afara salariilor, pensiilor si ajutoarelor sociale, era de 55,1%, ponderea a crescut in 2007 la 78,7%.

Cota parte din ce in mai mica

Discrepanta dintre dezvoltarea economica si nivelul salarizarii este reflectata in mod evident de raportul dintre PIB total/locuitor si totalul salariilor nete anuale pe care le primeste un salariat. Astfel, daca in 1990 salariile nete anuale pentru un salariat reprezentau 109,7% din Produsul Intern Brut raportat la numarul de locuitori, ponderea a scazut la 79,8% in 1995, 71,7% in 2000, respectiv, 65,2% in 2007. Mai mult decat atat, deprecierea se pastreaza si in cazul pensiilor.

Astfel, pensiile anuale pe care le primea un pensionar reprezentau 40,4% din PIB/ locuitor in 1990, pentru ca ponderea sa scada la 24,9% in 1995, respectiv, la 24,3% in 2000 si 24,4% in 2007. Se poate spune astfel ca atat pensionarii, dar mai ales salariatii, au primit din ce in ce mai putin ceea li se cuvenea, participarea lor la cresterea economica spectaculoasa pe care a inregistrat-o Romania pana anul trecut. In plus, ponderea altor componente ale PIB pentru alte categorii de populatie a crescut de la 111,7% din raportul PIB total/locuitor, cat inregistra in 1990, pana la 155,4% in 2007.

Departarea fata de UE se va pastra

Intre 1990 si 1995, din Romania au emigrat 529.000 de persoane, la o populatie totala de 23,2 milioane de oameni. Ulterior, in perioada 2000-2005, alti 150.000 de romani au ales sau au fost nevoiti sa paraseasca tara, ceea ce a facut ca, in combinatie cu reducerea ratei natalitatii, populatia totala a Romaniei sa scada la 21,6 milioane de oameni in 2005. De altfel, Romania a fost tara europeana care a oferit cel mai mare numar de emigranti in perioada de timp amintita. Printre principalele cauze care au condus la o migratie de o asemenea amploare se afla factorul economic, imposibilitatea de a gasi un loc de munca prin care sa se poata asigura un trai decent.

In privinta costului salarial mediu lunar, Romania se afla in 2007 pe penultimul loc din Uniunea Europeana (UE), mai prost decat noi situandu-se doar vecinii bulgari. Astfel, costul salarial mediu lunar era in 2007 de 527 de euro in Romania, de peste cinci ori mai mic decat media europeana de 2.711 euro. Mai mult decat atat, studiul amintit arata ca decalajul se va pastra si in viitor. Astfel, pe baza unor prelucrari care pleaca de la actualul ritm de crestere al nivelului de trai, cei doi autori ai studiului au calculat ca veniturile unui roman in 40 de ani de viata activa,incepand cu 2006, vor fi de 5,2 ori mai mici decat media UE.

Articol scris de mine in septembrie 2009, pentru un cotidian de business:

http://www.financiarul.com/articol_32230/in-18-ani-ponderea-salariilor-in-pib-a-scazut-de-la-386-la-148.html

Petiţie anti-boc

2010-05-08T18:53:00.003+03:00

SEMNEAZA PETITIA IMPOTRIVA GUVERNULUI DE IMBECILI SI NEISPRAVITI

http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/stop_boc_-p24216044.html?msg_ok=1

Guvernul Boc, singurul din Europa care a introdus măsuri pro-criză

2010-05-07T13:49:00.007+03:00

Ca urmare, economia autohtonă intră în a noua lună de criză autentic românească

Pentru starea deplorabilă în care se află în prezent economia și societatea românească, guvernanții actuali au acuzat, în primă instanță, criza economică internațională și prăbușirea relațiilor economice și comerciale cu Uniunea Europeană (UE). Mai nou, de vină sunt haosul din Grecia și Fondul Monetar Internațional (FMI), care nu lasă guvernul Boc să aplice măsuri anti-criză, pentru a nu crește deficitul bugetar.

Dar, pentru guvernele Boc, ce s-au succedat din decembrie 2008 și până în prezent, creșterea fără precedent a fiscalității, realizată pe timp de criză, precum și lovitura aproape decisivă dată consumului privat prin reducerea pensiilor și a salariilor, nu ar fi primele măsuri menite să afunde și mai mult economia românească în marasmele recesiunii. Introducerea impozitului minim, schimbarea regimului de impozitare pentru microîntreprinderi și persoanele fizice autorizate, blocajul financiar indus de autoritățile statului în economie, ca urmare a neplății obligațiilor către agenții economici, întârzierile la plata T.V.A.-ului de recuperat, mimarea introducerii scutirii de impozit pentru profitul reinvestit și, mai nou, intenția de a impozita leușteanul, pătrunjelul și usturoiul adus de băbuțe în piețe, reprezintă tot atâtea lovituri aduse atât mediului de business, cât și micilor afaceri personale.

Dealtfel, o analiză a evoluției indicelui sentimentului economic, începând cu ianuarie 2008 și până în prezent, arată că țara noastră se confruntă deja cu a opta lună de criză economică neaoș românească, fără nicio legătură cu influențele externe. Criza economică internațională rămâne doar un praf aruncat în ochii românilor de către guvernanți, pentru a-și masca propria incompetență.

Indicele sentimentului economic este calculat de către Eurostat, serviciul statistic al Comisiei Europene, prin consultări armonizate, efectuate periodic, cu reprezentanți ai industriei manufacturiere și ai sectoarelor servicii, construcții și comerț cu amănuntul din țările care au aderat sau sunt în curs de aderare la Uniunea Europeană. De asemenea, indicele ia în calcul și evoluția consumului intern din țările monitorizate, prin consultarea directă a consumatorilor. Cei mai mulți dintre specialiștii în economie apreciază indicele sentimentului economic ca fiind indicatorul care reflectă cel mai fidel starea unei economii, inclusiv perioadele de creștere sau regres economic.

Astfel, sentimentul economic în UE a scăzut abrupt în martie 2008, semnalând declanșarea crizei economice în întreaga Europă. Începând cu luna ianuarie 2009, însă, sentimentul economic pentru Uniunea Europeană a intrat pe o tendință constant ascendentă, ce marchează ieșirea din criză și revenirea economiilor europene, după 10 luni de cădere a produsului intern brut (PIB). Mai mult, în aprilie 2010 sentimentul economic înregistrat în UE se află la o valoare superioară celei din martie 2008, ce arată că, cel puțin pentru moment, economia Uniunii a trecut peste criză.

Pentru comparație, sentimentul economic calculat de Eurostat pentru România a înregistrat o scădere foarte puternică în octombrie 2008, o dată ce efectele crizei internaționale au fost resimțite și în țara noastră. Se poate remarca deci un decalaj de șapte luni între declanșarea crizei în România, față de UE. Dacă acest decalaj între economia europeană și cea autohtonă s-ar fi păstrat și atunci când vine vorba de revenirea economică, România ar fi trebuit să intre pe o tendință ascendentă încă din august 2009. Ceea ce, desigur, nu s-a întâmplat. Altfel spus, dacă în UE criza a durat 10 luni de zile, economia noastră se află și acum, la 18 luni de la declanșarea crizei, într-o situație deplorabilă. Iar pentru ultimele opt luni de zile, guvernanții români nu mai pot invoca sub nicio formă efectele negative exogene.

Dealtfel, Premierul Boc și-a intrat efectiv în pâine pe data de 22 decembrie 2008, la două luni de la începutul crizei economice în România. În cele 16 luni care au trecut, guvernele Boc – Băsescu nu au fost în stare să facă nimic pentru revigorarea economiei, așa cum arată evoluția sentimentului economic, care în aprilie 2010 se află la o valoare aproximativ egală cu cea din decembrie 2008. Mai mult decât atât, în timp ce criza economică din UE a avut o evoluție în formă de V, pe termen scurt, analiza graficului ce prezintă valorile sentimentului economic înregistrat în România lasă loc pentru anticiparea unei crize în formă de L, pe termen lung, din care foarte probabil că nu vom ieși nici la anul. Prin măsurile dezastruoase pe care le-au adoptat, precum și în lipsa unor stimulente reale aduse economiei naționale, guvernele Boc sunt singurele vinovate de adâncirea crizei economice în România, respectiv, de situația aparent fără ieșire în care se află în prezent bugetul de Stat.

Iminenta exacerbare a fiscalității, ce se anunță pentru viitorul apropiat, nu va reprezenta decât cireașa de pe tortul incompetenței guvernanților români. Fie că este vorba de creșterea impozitului pe profit, a celui pe venit, a taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.) sau de suprataxarea proprietăților, astfel de măsuri, introduse în contextul dezastruos cu care se confruntă economia autohtonă, nu pot avea decât urmări nefaste: nimicirea întreprinderilor mici și mijlocii, alungarea investitorilor străini și anihilarea celor români, creșterea inflației și reducerea drastică a puterii de cumpărare. Într-un cuvânt: o SĂRĂCIE profundă, pentru cele mai multe categorii de populație, respectiv, anularea completă a oricăror aspirații privind o eventuală convergență cu nivelul de trai din Occident.

Dovada jafului

2010-05-07T10:35:00.000+03:00

Lipsesc 500 de milioane de euro de la bugetul de pensii. Din aceasta cauza, pensiile trebuie reduse cu 15 %, pentru ca nu pot fi platite. Sa mori tu, Basescule? Pai e de ajuns sa luati cei 500 de milioane de euro alocati proiectului e-Romania, cel mai scump portal din galaxie. Sint sigur ca imaginea tarii in lume poate sa mai astepte. Q.E.D.

Mafia politica fura deja la vedere. Scapa cine poate

2010-05-06T23:29:00.005+03:00

Situatia economica e atit de rea in Romania, incit umflatii acestei tari nu mai au de unde fura si trebuie sa bage mina in buzunarele pensionarilor si ale somerilor. Reprezentantul mafiei politico-financiare din Romania, Traian Basescu, ne-a anuntat ieri ca toti pensionarii, somerii si bugetarii trebuie sa cedeze 15%, respectiv, 25% din veniturile lor pentru ca averile lui si ale unora ca Berceanu, Videanu, Blaga, Udrea si tot neamul lor sa nu cumva sa scada in aceste vremuri de restriste economica.

In spatele tuturor discutiilor si propagandei si manipularilor, situatia este atit de simpla: unii controleaza aceasta tara si o spoliaza dupa bunul lor plac. Problema e ca acei unii sint chiar mafia politica si economica ce a ajuns in acest moment sa se confunde cu Statul, inclusiv cu aportul celor spoliati, care in timpenia lor crasa au votat asa cum au votat la ultimele alegeri prezidentiale.

Din pacate, nu prea mai e nimic de facut. Haosul se apropie cu pasi repezi. Nu haosul de la greci. Ci tocmai dezastrul unor oameni care nu au nici macar farima de minte si de bun simt sa stie care sint interesele lor si sa lupte pentru ele.

"Incepem o alta istorie mai putin vesela decit cea de pina ieri: risul si gluma nu ne vor mai putea sluji de mingiiere ca altadata fata cu cele ce se vor petrece in lumea noastra romaneasca. Copiii nostri vor avea poate de ce sa plinga - noi am ris destul [...]. Un dezastru mare ne pindeste - un dezastru incalculabil; si nu vad in toata Europa astazi pe nimeni care sa ne compatimeasca macar daco-macedo-romanismul in faliment, dar-mi-te sa ne deie o mina de ajutor. Ce am facut, ce am dres nu stiu; stiu ca lumea intreaga nu ne poate suferi. Am abuzat, prin spirit de parada si de bravadura, de inchipuit prestigiu; am profesat cu furoare insolenta grandomania; am tot aruncat praf in ochii lumii - pina ce am ajuns in sfirsit sa dispunem lumea intreaga a face astazi haz de nenorocirile noastre."
- I.L. Caragiale (3 aprilie 1907)

Masurile „anticriza“ luate de Guvern accelereaza dezastrul

2010-05-06T22:53:00.003+03:00

Autoritatile ignora avertismentele cercetatorilor pe care ii plateste din bani publici

Stabilirea politicilor salariale pe timp de criza economica si la presiunea institutiilor financiare internationale poate avea efecte negative foarte mari in viitor, avertizeaza Constantin Ciutacu, cercetator stiintific in cadrul Institutului National de Cercetari Economice (INCE) de pe langa Academia Romana. Reducerea masei salariale va determina o si mai accentuata depopulare a Romaniei. Cu toate acestea, Guvernul nu a cerut in mod oficial o opinie a institutului.

Guvernantii de la Bucuresti nu au formulat pana acum in mod oficial nicio cerere catre INCE prin care sa fie solicitat punctul de vedere al institutului cu privire la perioada de criza economica prin care trece Romania, a declarat pentru ,,Financiarul” profesor doctor Constantin Ciutacu, cercetator stiintific in cadrul institutului. Desi reducerea cheltuielilor salariale pentru aparatul public este vazuta ca principala metoda de redresare a bugetului national, Constantin Ciutacu spune ca adevarata problema consta de fapt in nivelul foarte redus al salariilor, cu precadere al celor din mediul privat, care nu permite o dezvoltare economica sanatoasa si, ca atare, venituri suficiente la Bugetul de stat.

Masa salariala, mult prea mica

Potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS), Romania are in prezent aproximativ 4,5 milioane de salariati inregistrati oficial. Daca se ia in calcul salariul mediu de 400 de euro pe luna, rezulta ca masa salariala totala este de aproximativ 25 de miliarde de euro, ceea ce reprezinta mai putin de 20% din Produsul Intern Brut (PIB). Pe de alta parte, masa salariala reprezinta principala componenta a PIB in tarile dezvoltate din Uniunea Europeana (UE) si in Statele Unite ale Americii (SUA), atingand proportii de 60%-70% din PIB, cu mult peste remunerarea capitalului (profiturile agentilor economici) si a statului (impozitele). Potrivit datelor oficiale, plusvaloarea (pofitul si impozitele) ocupa, asadar, aproape 80% din PIB, ceea ce inseamna, in opinia lui Constantin Ciutacu, fie ca valoarea oficiala a PIB-ului nu este conforma cu realitatea, fie ca suntem martorii unui jaf de proportii, din moment ce banii nu se regasesc la Bugetul de stat. Organismele statului nu reusesc sa creasca gradul de colectare, o mare parte din veniturile populatiei si ale agentilor economici fiind practic necontabilizate. In SUA, de exemplu, peste 90% din veniturile populatiei provin din drepturile salariale, clasa medie bazandu-se in principal pe salarii si mai putin pe alte surse de castig.

Politica salariala este dictata din exterior

Reprezentantul INCE spune ca factorul politic a pus, in urma presiunilor externe, mult prea mult accentul pe reforma si restructurarea agentilor economici de stat, pana cand sectorul public a fost aproape distrus, fara sa rezulte de aici vreun profit pentru economie. Principala problema a Romaniei a devenit, in fapt, suprareforma, care a condus la depopularea tarii prin politica salariala catastrofala ce a facut ca milioane de romani sa isi caute un loc de munca mai bine platit in exterior.

Nu prin reducerea constanta a salariilor si prin tinerea lor la pragul de jos putem sa ajungem din urma tarile dezvoltate ale UE, spune Constantin Ciutacu. Cresterea competitivitatii economice, a eficientei si a performantelor economiei autohtone se poate realiza doar prin cresterea nivelului salariilor in mediul privat. Cu atat mai putin trebuie discutat de reformarea politicilor salariale acum, cand tara se confrunta cu criza economica si organismele internationale fac presiuni in acest sens. In urma demersurilor facute de Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala pe langa Guvern, prin care li se cere autoritatilor de la Bucuresti sa inghete salariile din sectorul de stat, efectul va fi depopularea si mai accentuata a Romaniei.

Si, mai grav, se va amplifica exodul de inteligenta romaneasca si vor ramane in tara doar cei fara pregatire profesionala si asistatii social. Romanii nu au votat la alegeri nici cu FMI, nici cu Banca Mondiala si, ca atare, fortele politice aflate la conducerea tarii trebuie sa isi asume raspunderea guvernarii.

Bancile practica dobanzi anticoncurentiale

Salariul mediu inregistrat in Romania este de 15 ori mai mic decat in alte tari dezvoltate din Uniunea Europeana (UE). Mai mult decat atat, reprezentantul INCE spune ca plata unui numar cat mai mare de salariati la nivelul salariului minim pe economie, in scopul reducerii la minimum a sumelor platite pentru contributiile sociale, este un lucru foarte nociv pentru economia autohtona. Iar reducerea nivelului contributiilor sociale nu reprezinta o solutie, pentru ca, in Romania, cotele se dovedesc a fi mari, in timp ce sumele platite sunt foarte mici si absolut ineficiente, din cauza bazei de impozitare minimala. In ceea ce priveste relansarea economiei, Constantin Ciutacu spune ca acest lucru se poate face doar prin dezghetarea creditelor. In acest scop trebuie scazute dobanzile la creditele oferite de banci. Bancile din Romania practica insa dobanzi anticoncurentiale, de 15%, punandu-i pe romanii care vor sa acceseze un credit in cea mai proasta situatie la nivel european. Prin dobanzile mari la credite pe care le practica, sistemul bancar a contribuit decisiv la contractia economiei autohtone. Mai mult decat atat, reprezentantul INCE spune ca, in pofida presiunilor Bancii Nationale a Romaniei (BNR), bancile comerciale refuza sa scada dobanzile la credite pentru ca, in acest fel, nu ar mai putea sa sustina salariile interne foarte mari.

Cercetarea, in criza mai rau decat alte sectoare

INCE este mai degraba implicat in colaborarea cu organisme si institutii internationale decat cu autoritatile romane, care ignora cunostintele si experienta cercetatorilor de aici, ne-a mai declarat Constantin Ciutacu. Mai mult decat atat, in urma incercarilor de reducere a cheltuielilor publice, INCE se confrunta cu probleme legate de reducerea bugetului alocat, fiind foarte posibila efectuarea de disponibilizari de personal. De mentionat ca numarul cercetatorilor din Romania s-a redus de trei-patru ori din 1990 si pana in prezent, avand in vedere lipsa de motivatii financiare cu care se confrunta cei care vor sa ramana in domeniu. Pentru exemplificare, un cercetator debutant primeste in Romania salariul minim pe economie. La randul sau, Ion Ghizdeanu, presedintele Comisiei Nationale de Prognoza (CNP), ne-a declarat ca si institutia pe care o conduce se confrunta anul acesta cu posibile restructurari interne. Desi prognozele, evaluarile si studiile de impact realizate de Comisie reprezinta un sprijin de baza pentru programele economice ale Guvernului, CNP a trebuit sa opereze anul acesta o reducere cu 25% a cheltuielilor de personal.

Articol scris de mine pentru "Financiarul" inca din data de 26 august 2009:

http://www.financiarul.com/articol_31512/masurile-anticriza-luate-de-guvern-accelereaza-dezastrul.html

Satana la Catedrala

2010-04-12T16:05:00.003+03:00

Drama provocata de prabusirea avionului in care se aflau oficialii statului polonez a facut ca un alt eveniment, petrecut duminica in Bucuresti, sa treaca aproape neobservat. Este vorba de prezenta presedintelui basescu la Catedrala catolica Sf. Iosif, in cadrul slujbei de comemorare a victimelor accidentului aerian mai sus amintit.

Desi cele doua evenimente par a apartine unor planuri diferite in ceea ce priveste tragicul situatiei si unii ar putea spune ca este normal ca nivelurile de interes provocat de ele sa difere, lucrurile nu stau deloc asa.

Pentru ca este nevoie de mult tupeu, singe rece si ipocrizie din partea unui om ca sa mai intre plin de falsa smerenie intr-un monument istoric pentru distrugerea caruia a semnat cu mina lui. Prezenta lui basescu in Catedrala nu este altceva decit o alta palma data bunului simt de catre acest politician lipsit de scrupule, in conditiile in care el este cel care a aprobat, din calitatea de Primar General, constructia monstrului numit Cathedral Plaza in imediata apropiere a monumentului catolic, iar sluga sa videanu a vegheat constiincioasa la indeplinirea grozaviei. Iar disparitia unui monument istoric nu este sub nici o forma mai putin tragica decit moartea unor oameni nevinovati, indiferent ce functii au avut acestia de-a lungul vietilor lor trecatoare.

Si se mai intreaba unii de unde are familia basescu atitia bani pentru dezmaturile imobiliare si automobilistice ale membrilor sai. Pai, cum de unde? Din indeplinirea sarcinilor de serviciu ale capului familiei, desigur. Mai ales cind aceste sarcini includ distrugerea unei capodopere de arhitectura cum este Catedrala Sf. Iosif. Iar defunctul presedinte polonez, cunoscut ca fiind un anticomunist convins si un catolic fervent de-a lungul vietii, merita o mai buna cinstire a memoriei sale decit condoleantele aduse de un securist si un colaborationist al regimului ceausist, care, mai mult decit atit, si-a adus o contributie decisiva la punerea in mare pericol a unei catedrale catolice din secolul XIX.

Fereste-te de Romtelecom si cind iti face daruri

2010-03-17T15:27:00.004+02:00

Daca primesti un telefon de la Romtelecom prin care esti momit cu fel de fel de cadouri si avantaje, numai-numai sa nu renunti la serviciile lor de tot rahatul, cel mai bine este sa nu raspunzi, ti-o spun eu din proprie experienta. Sau, daca raspunzi, zi-le ca nu esti acasa, inchide si dupa aia pune telefonul intru-un dulap, incuie-l acolo si inghite cheia. In caz contrar te vei trezi cu o oferta telefonica generoasa, facuta de vajnicii agenti de vinzari ai companiei, prin care vei fi blagoslovit cu un abonament mult mai scump, fara ca tu sa vrei sau sa te exprimi in vreun fel in acest sens. Ba, chiar daca le spui in mod explicit ca esti un cetatean modest, care nu aspira la abonamentele lor pentru moguli, demersul tau va fi lovit de inutilitate. Vei primi acasa in scurt timp o scrisoare care te va instiinta plina de curtoazie ca ai mai multi bani de platit, ca doar te-au intrebat si tu ai refuzat categoric. Acum, ca Romtelecom a ales sa iasa din criza (cum altfel decit) pe spatele clientilor sai, e una, dar la atita insistenta si mojicie parca nu m-as fi asteptat nici din partea grecilor. Pentru ca, desi le-am dat un mail prin care refuz categoric trecerea la un abonament mai scump, (asa cum am fost instruit in scrisoarea prin care am fost instiintat ca "in urma acceptului meu telefonic am acceptat oferta Romtelecom'') am primit acasa factura (cum? ati ghicit!) umflata, prin prisma noului abonament. Daca la astfel de practici se rezuma modernizarea companiei nationale de telefonie, singurul motiv pentru care am inteles dealtfel ca Romtelecomul a fost vindut grecilor, mersi, dar pe viitor voi prefera sa aleg serviciile unor operatori mai putini moderni, dar cu mai mult respect pentru clientii care nu agreeaza sa le fie in acest fel jignita inteligenta de catre niste magari.

Danut, Regie Autonoma

2010-03-15T13:00:00.003+02:00

Se pare ca domnul Danut S.R.L. a descoperit, dupa o indelungata cariera, calea succesului in muzica. Sau in afaceri, nici nu conteaza pina la urma, din moment ce rockerul autohton cel mai de succes, si aici este vorba desigur de reusita financiara, nu prea face distinctie intre cele doua. Nici nu era prea greu, dealtfel, trebuia doar urmat exemplul unor domni mai putin onorabili carora le-a fost de-ajuns sa se mufeze la tita inepuizabila a banilor publici, pentru ca ulterior sa isi asigure succesul in afaceri. Sau in muzica, cum ziceam, nici nu e vreo diferenta intre ele pentru unii. Asa ca, dupa ce candidatura celui mai rocker dintre dezvoltatorii imobiliari la primaria sectorului 1 a esuat, a urmat, in mod firesc, un post de consilier la Ministerul de Finante, de unde domnia sa a putut sa dea inele de tifla fraierilor. Iar contradictia dintre titulatura de Danut S.R.L. si statutul de angajat pe bani publici, atit la minister, cit si la TVR (cum, nu stiti ce e TVR ?) se pare ca nu deranjeaza pe nimeni, cum se vede treaba ca nici proaspatul contract de publicitate, avind ca beneficiar banca Millenium, nu ridica nici un semn de intrebare asupra grosimii obrazului cel putin a uneia dintre partile implicate. Caci cum poate fi numita altfel decit conflict de interese dubla postura a domnului Danut Regie Autonoma? Cum se impaca imaginea recenta de consilier la Ministerul de Finante cu cea de promotor pentru creditele oferite de o banca comerciala in cadrul programului Prima Casa, pentru care se primesc garantii de la acelasi minister al Finantelor? Pai, va spun eu, cele doua nu s-ar lasa impacate decit de o ancheta a Consiliului Concurentei.

Sau poate ca in clipul publicitar apare trupa Holograf si nu Dan Bitman.

Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii"

2010-03-12T22:02:00.005+02:00

Extrase din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/cacealmaua-gripei-aviare.html

http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/mass-media-i-spirala-tcerii-opinii.html

http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/fabricarea-tirilor-construcia-social.html

http://ionalecsandru.blogspot.com/2007/12/opinia-public.html

http://ionalecsandru.blogspot.com/2007/11/argumente-ale-presei-romneti-de-dup.html

Anti-parlamentari

2010-03-10T13:42:00.000+02:00

Marius Necula, senator PD - L: ''As vrea sa fac o referire la anti-vorbitorul meu."

Un anti-creier.

Politicianul trece, sinistraţii rămîn

2010-02-28T15:11:00.003+02:00

Inundaţiile din Banat, din primăvara lui 2005, au fost primele dintr-un lung şir de evenimente tragice cărora România a trebuit să le facă faţă în ultimii doi ani. Supărarea fără margini a celor loviţi de natură a fost, pentru a cîta oară, egalată doar de ridicolul şi grotescul comportamentului politicienilor, care au avut de multe ori prestaţii de-a dreptul rocamboleşti. În luna iunie a acestui an, în timp ce morţii erau încă scoşi din mîl la Târlişua, în urma dezastrului de pe valea Ţibleşului, judeţul Bistriţa-Năsăud, preşedintele Băsescu, aflat în zonă pentru deja obişnuitele băi de mulţime printre sinistraţi, împărţea autografe şi hohote localnicilor din Căianu Mic, comună învecinată, dar mai puţin afectată de torent. Premierul Tăriceanu a intrat, la rîndul său, în panteonul gafeurilor atunci cînd s-a răstit nervos (probabil că îl strîngeau cizmele) la o femeie nemulţumită de condiţiile oferite sinistraţilor bănăţeni, întrebînd-o pe aceasta dacă nu cumva vrea să îi construiască hotel. Vizitînd în aprilie 2005 "Delta Banatului", Preşedintele Băsescu constata copil că "e greu să lupţi cu apa", aceasta dovedindu-se un inamic de temut chiar şi în afara restaurantelor. Mai ales atunci cînd autorităţile centrale şi locale nu au nici un plan de prevenire a dezastrelor, sistemul hidrotehnic Bega Timiş fiind vechi de două secole şi beneficiind de ultimele lucrări de întreţinere tot cam pe atunci. Băsescu a spus, însă, în cadrul aceleiaşi vizite în Banat, că "sinistraţii trebuie despăgubiţi inclusiv pentru pierderea culturilor şi trebuie alocaţi bani pentru refacerea infrastructurilor, podeţelor, căii ferate şi drumurilor afectate de inundaţiile din ultima perioadă". Că doar nu te doare gura să spui. Cum nici Premierul nu a găsit de cuviinţă că ar fi desuet să promită sinistraţilor bănăţeni că Guvernul le va reconstrui tuturor casele. Între timp însă, pînă să fie rezolvată situaţia sinistraţilor din vestul ţării, au urmat dezastrele din Moldova şi imaginile apocaliptice cu casele din Vadu Roşca, Vrancea, acoperite de apă. Inundaţiilor de anul trecut din Moldova – Galaţi, Bacău, Iaşi, le-a urmat prăpădul făcut de Dunăre în primăvara acestui an în sudul ţării, în Oltenia, Călăraşi şi Delta Dunării, dar şi dezastrele din vară de la Arbore – Suceava şi Valea Ţibleşului – Bistriţa Năsăud. În timp ce Premierul s-a mulţumit să survoleze, de cele mai multe ori, zonele calamitate din elicopter, probabil pentru a nu mai fi stropit de sinistraţii plini de noroi ce, culmea tupeului, se îmbulzeau să se plîngă că au fost lăsaţi de Guvern în voia sorţii, preşedintele Băsescu a efectuat, întocmai unei vedete rock, adevărate turnee prin ţară, dînd recital de cîte ori s-a aflat printre sinistraţi. Invariabil, promisiunile au constat refacerea locuinţelor pînă la venirea iernii, căci, nu-i aşa, iarna nu e ce vara şi nu se ştie cum îi vor supravieţui cei rămaşi fără case din corturile, barăcile şi grajdurile în care se adăpostesc şi acum. Chiar şi băieţelul cu chibriturile al opoziţiei, Mircea Geoană, a reuşit să nu se rătăcească şi să găsească drumul pînă la Arbore, Suceava, pentru a promite că PSD va iniţia un proiect de lege prin care cei afectaţi de inundaţii să fie scutiţi de plata dărilor către stat pe perioada cît se află în dificultate şi să fie despăgubiţi pentru bunurile pierdute. Imediat, sinistraţii din zonele afectate de inundaţii au primit de la deputaţi un ajutor în valoare de aproximativ 2 miliarde lei vechi constînd în calculatoare, copiatoare şi faxuri depăşite moral de care parlamentarii trebuiau să scape, pentru a-şi cumpăra unele noi. Nici pînă acum nu au fost înaintate de către autorităţile centrale sau locale soluţii de finanţare pentru reconstrucţia zonelor afectate sau legi menite să acorde un sprijin real sinistraţilor. Cu excepţia unui număr redus de case contruite de guvern sinistraţilor bănăţeni, principalele ajutoare au venit către cei loviţi de soartă mai ales din partea organizaţiior umanitare străine sau autohtone, din partea bisericii sau a diverselor persoane fizice şi juridice cuntremurate de drama sinistraţilor. Deşi, în numele ajutorării celor aflaţi în nevoie, pînă şi divele certate ale showbizului românesc, Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu, au făcut gestul unei îmbrăţişări istorice în direct, stîrnind lacrimile gospodinelor telenoveliste, divele din politică, Preşedintele şi Premierul, au preferat să ramînă distante atunci cînd s-au întîlnit din întîmplare pe podul de la Târlişua, preferînd să îşi vadă fiecare de promisiunile pentru care venise în zonă şi de destinul lui luminos de om politic de care mai mult ca sigur că nu îşi va mai aminti nimeni peste cîţiva ani.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.31 (168), 28 septembrie - 4 octombrie 2006

S-a făcut frate şi cu presa ca să treacă alegerile

2010-02-28T14:46:00.003+02:00

În campania electorală din 2004 Traian Băsescu se bătea senin cu presa în piept, declarînd cu candoare: "criticile presei ne-au ţinut proaspeţi şi am înţeles cît de utilă e presa pentru politician". Nici nu avea cum să îi fie altfel decît utilă presa actualului Preşedinte, ţinînd cont că acesta a fost în mod constant un răsfăţat al ziarelor şi al posturilor de televiziune, care nu o dată au dus adevărate campanii de imagine în favoarea sa. Declaraţia făcută de Traian Băsescu la ceremonia de depunere a jurămîntului de Preşedinte în faţa Parlamentului, prin care se angaja că "voi fi un apărător devotat al libertăţii presei", nu putea să vină decît ca o recunoaştere a faptului că domnia-sa a ajuns primul om în stat şi datorită libertăţii de exprimare şi de opinie a celor ce lucrează în presă. La nici două luni de la preluarea mandatului, Preşedintele jucător a schimbat însă miza şi a început să se plîngă de faptul că presa îi dă mari dureri de cap. În loc să îşi trateze durerile de cap cu cafea, zeamă de varză şi, eventual, un algocalmin şi mult somn, Băsescu a pus "atacurile presei" pe seama faptului că grupurile de interese ce controlează trusturile de presă sînt deranjate de epopeica luptă anti-corupţie declanşată de regimul pe care îl conduce. Ciudat lucru, mai ales că lupta cu corupţia s-a desfăşurat cu precădere tocmai în presă, pe ecranele televizoarelor şi în paginile ziarelor, asta pentru că Justiţia domnului Băsescu s-a mulţumit să se joace de-a steguleţele şi de-a vaţi-ascunselea cu acuzaţii, în timp ce infracţionalitatea reprezentată de marea corupţie sau de spionii sirieni aflaţi în vacanţă prin România i-a dat leapşa aproape de fiecare dată. Trecînd deci printr-o simplă mutare de table grupurile de interese în rîndurile trusturilor de presă, aceleaşi trusturi de presă care l-au susţinut să devină preşedinte, Traian Băsescu a continuat inepuizabil lupta cu corupţia legîndu-se de ziarişti de cîte ori a avut ocazia. Instituţiile de presă şi ziariştii şi-au schimbat astfel în timp destul de scurt utilitatea pentru Preşedinte, devenind principalii duşmani ai poporului şi, ca atare, ţinte ale miştoului de bodegă sau, după caz, ale înfierărilor mînios-populiste. Nimic nu a mai putut sta în calea avîntului justiţiar al marinarului, care, între două băi de mulţime, a găsit mereu timp să îi facă praf cu vorba sau cu fapta pe ziariştii ce reprezintă sistemul ticăloşit. Ziarişti care subminează siguranţa naţională din toate poziţiile, fie dezvăluind faptul că Traian Băsescu s-a urcat băut la volan, fie povestind despre afacerile dubioase în care este implicată Elena Udrea, fie chiar prin insistenţa lor de a-i descoperi Preşedintelui dosarul de Securitate.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.30 (167), 21 – 27 septembrie 2006

Un ochi plînge, unul îşi rîde în barbă

2010-02-28T14:29:00.000+02:00

Luna octombrie a anului 2004 a debutat cu o premieră absolută în viaţa publică autohtonă. Românii au putut vedea pentru prima oară, cu ocazia anunţului făcut de Theodor Stolojan că se retrage din cursa pentru Preşedenţie, un politician plîngînd în public. Nu s-a stabilit pînă acum, părerile fiind încă împărţite, dacă Traian Băsescu a plîns cu lacrimi de crocodil sau doar cu lacrimi de vechi lup de mare, hîrşîit în aprigele lupte politice dîmboviţene, cert este însă că din tot ineditul evenimentului cu pricina doar lacrimile au rămas în amintirea românilor. Nimeni nu îşi mai aminteşte de misterioasa boală de care s-a îmbolnăvit subit Theodor Stolojan, nici de promisiunile făcute de acesta că va reveni cu lămuriri suplimentare atunci cînd sănătatea i-o va permite. Mult mai grav, nimeni nu mai spune nimic despre declaraţiile şocante făcute ulterior de Traian Băsescu, cum că cel căruia i-a luat locul în cursa pentru prezidenţiale s-ar fi retras de fapt datorită stresului provocat de şantajul la care era supus de către PSD, partidul la Putere la acea vreme şi principal adversar politic. Băsescu a vorbit atunci despre faptul că Theodor Stolojan ’’s-a retras pentru a scăpa de presiunea extraordinară a sistemului ticălos’’ şi de şantajul pe care PSDul îl pregătea cu probe inventate. Lacrimile lui Băsescu au revenit pe scena politică şi după ce acesta a ajuns la timona ţării, dar Preşedintele a uitat să mai aducă explicaţii şi probe prin care să lămurească situaţia extremă în care ar fi fost pus Stolojan în 2004. S-a mai făcut referire doar la atotprezentele grupuri de interese, care au fost plasate ba în presă, ba în Guvern, dar singurul grup de interese dovedit şi pedepsit ca atare pînă acum a fost format din două băbuţe arestate pentru că nu au putut să îşi plătească o amendă de cîteva milioane de lei vechi. Nici sistemul ticălos şi eventualii săi reprezentanţi din PSD, nici grupurile de interese de care vorbea Băsescu nu par acum a fi deranjate foarte tare de regimul pe care acesta îl conduce, cu excepţia lui Adrian Năstase pe care procurorii DNA l-au deranjat foarte tare atunci cînd i-au şters termopanele de praf. Traian Băsescu nu trebuie să îşi facă însă probleme prea mari în perspectiva viitorului său politic, pentru că s-a dovedit a fi gata oricînd să mai verse cîte o lacrimă atunci cînd situaţia o cere, iar poporul român este, după cum se ştie, un popor de oameni buni, sensibili la suferinţă şi emoţii sincere.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.28 (165), 7 septembrie 2006 - 13 septembrie 2006

Întoarcerea preşedintelui risipitor

2010-02-28T14:27:00.000+02:00

Cu ceva vreme înainte de a începe vacanţa parlamentară, prin luna iunie, preşedintele PSD Mircea Geoană declara cu convingere că pesediştii trebuie să uite în vara asta de concedii şi că trebuie să se pregătească „cu motoarele la maximum“ pentru eventualele alegeri anticipate. El a promis că va da exemplu personal şi nu îşi va lua vacanţă, ca să pregătească partidul pe care cu înţelepciune îl conduce pentru revenirea la putere. Cu toate acestea, odată cu venirea vacanţei parlamentare, domnul Geoană nici nu a mai avut răbdare să stea să ungă clădirea Parlamentului cu untură, ca să o mănînce cîinii, domnia sa plecînd cu familia într-o îndelungată vacanţă în Statele Unite. Deşi scena politică românească a fiert toată vara, preşedintele PSD a pierdut astfel ocazia să îşi facă auzit punctul de vedere în subiecte fierbinţi precum retragerea trupelor româneşti din Irak sau deconspirarea foştilor colaboratori ai Securităţii. La întoarcerea din lunga vacanţă americană Mircea Geoană a declarat candid că PSDul ’’reporneşte motoarele’’ , dar se pare că acestea sînt deja ţinute turate de planurile lui Iliescu şi Năstase de a reveni în frunte partidului şi de întîlnirile în secret ale acestora. La şcola de vară pe care PSDul a ţinut-o săptămîna trecută la Vatra Dornei, pesediştii de rînd din sală puteau fi auziţi cum critică supăraţi prestaţia lui Mircea Geoană din fruntea partidului şi cum se întreabă retoric de unde a avut acesta bani pentru 24 de zile de vacanţă petrecute în State, în condiţiile în care el însuşi a declarat că familia lui este ’’relativ înstărită’’.’’Programul de guvernare al PSD’’, despre care se spunea că va fi prezentat la Vatra Dornei, nici nu a mai fost dat publicităţii, pentru că cel ce trebuia să îl întocmească, fostul ministru pesedist al Finanţelor, Mihai Tănăsescu, a urmat neabătut modelul impus de preşedintele PSD şi s-a aflat la rîndul lui toată vara în concediu. Geoană a încercat totuşi o explicaţie, spunînd că vacanţa în care s-a aflat a fost, de fapt, una semi-activă. Odată revenit, el a reluat în forţă atacurile asupra Puterii, căci trebuie rezolvate rapid toate problemele de imagine ale PSDului, mai ales că pînă la vacanţa de Crăciun nici nu mai este aşa mult timp.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.27 (164), 31 august 2006 - 6 septembrie 2006

Altă primărie cu aceeaşi pălărie

2010-02-28T14:24:00.000+02:00

În campania electorală din primăvara lui 2005, actualul Primar general, domnul Adriean Videanu, a preluat programele şi subiectele de discuţie publică, altfel spus promisiunile, de la mult mai popularul său înaintaş, Traian Băsescu. Acesta nu putea să îşi permită să priveze ţara de cel mai carismatic Preşedinte dintre marinari pe care România putea să îl aibă şi este de înţeles că lucruri mărunte precum curăţenia Bucureştiului, asfaltarea şi reabilitarea străzilor, fluidizarea circulaţiei, construcţia de locuinţe sociale, repararea şcolilor, reabilitarea reţelei de apă şi canalizare, curăţarea lacurilor din nordul Capitalei, etc., lucruri promise chiar de el, au fost lăsate în grija celui ce avea să îi succeadă în funcţie. Nodul gordian al disputei electorale pentru Bucureşti în 2005 a fost prioritatea pe care candidatul Alianţei DA, Videanu, o acorda construirii pasajului Basarab şi înfiinţării de parcări subterane, proiecte absolut necesare pentru fluidizarea traficului infernal din Capitală, în contradicţie cu programele PSDului de asfaltare şi introducere de reţele de apă şi canalizare pe toate străzile cartierelor mărginaşe. În august 2006, adică la aproape jumătatea mandatului de primar al domnului Adriean Videanu, singurele realizări vizibile sînt bordurile absolut impecabile pe care le are acum Bucureştiul şi cozile interminabile de maşini, maşini ce se încăpăţînează să circule mai departe prin şantierele deschise de edilul şef al Capitalei la fiecare colţ de stradă, Videanu neavînd nici o reţinere în a le recomanda şoferilor ca pe timpul mandatului său să mai meargă şi pe jos, că face bine la sănătate. În timp ce România a cerut de la Uniunea Europeană o amînare a termenului pînă la care să elimine veceurile din fundul curţilor, spunînd că este foarte greu să realizeze acest lucru în toate comunele şi satele izolate, în Bucureşti nu se mai spune nimic despre miile de gospodării care nu au canalizare şi apă curentă, poate pentru că asta a fost promisiunea lui Vanghelie, iar despre curăţarea lacurilor Colentinei se aude cîte ceva doar cînd răceşte vreo găină şi un cartier întreg este pus în carantină datorită suspiciunii de gripă aviară.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.26 (163), 24 – 30 august 2006

Partidul Conservator se conservă bine. Soluţia imortală

2010-02-28T13:31:00.006+02:00

Partidul Conservator a luat naştere din metamorfoza prea puţin spectaculoasă a Partidului Umanist din România, ai cărui membri au hotărît la Congresul din mai 2005 că partidul din care fac parte a dat gata doctrina umanistă, mai ales că aceasta nu permitea afilierea la nici un grup parlamentar european. La rîndul său, PUR-ul a fost înfiinţat în 1992, "vremuri de teribilă confuzie politică şi doctrinară", de către Dan Voiculescu, care a hotărît, cum singur recunoaşte, să înfiinţeze un partid care să împace şi varza şi capra, adică să se afle deasupra "dihotomiei între cei etichetaţi drept 'comuniști' şi cei autoetichetaţi drept 'anticomuniști' ". Mai pe româneşte, întemeietorul PUR-ului şi-a tras pe lîngă televiziune şi un partiduleţ de jucărie, prin care foştii comunişti să se poată prezenta opiniei publice ca fiind anticomunişti cumsecade. Dealtfel, umaniştii nu au întîrziat să îşi sublinieze echidistanţa faţă de doctrinele consacrate. Ei au adăugat în 2003 în titulatura partidului atributul de social-liberal, negînd "liniaritatea unidimensionistă impusă de bipolaritatea stînga-dreapta" şi avînd grijă în acest fel să elimine orice mici inadvertenţe doctrinare care ar fi putut sta în calea încheierii de alianţe politice, indiferent cu cine se află la putere. Cel puţin din acest punct de vedere, conservatorii nici nu pot fi acuzaţi că au dat dovadă de inconsecvenţă, ei fiind foarte umanişti cu interesul propriu. După ce a participat în perioada 2000 – 2002 la guvernarea de centru-stînga a PSD-ului, PUR-ul a ales tot umbrela social-democrată la umbra căreia a intrat în Parlament, în urma alegerilor din 2004, în cadrul Uniunii Naţionale PSD+PUR. Obţinînd astfel o reprezentare parlamentară deloc de neglijat, PUR-ul a fost nevoit să se sacrifice în interesul ţării şi să intre la guvernare cu coaliţia portocalie de dreapta, căci altfel ar fi fost nevoit să rămînă în opoziţie şi nu putea pune umărul la "constituirea unui guvern de largă concentrare naţională proeuropeană". Deşi Preşedintele Băsescu s-a grăbit să declare că o coaliţie guvernamentală cu umaniştii nu reprezintă altceva decît o "soluţie imorală", Dan Voiculescu susţine şi acum că de fapt şeful statului l-a rugat să participe alături de Alianţa DA la guvernare, strict în interesul ţării şi al poporului, desigur, pentru a evita instabilitatea politică. Partidul Conservator a asudat astfel din greu la stabilitatea politică a ţării luptîndu-se din răsputeri să împiedice schimbarea din funcţii a preşedinţilor pesedişti ai celor două Camere şi votînd în Parlament împotriva Alianţei ori de cîte ori i s-a ivit ocazia, pentru ca în ultima vreme să îşi acuze colegii de guvernare de la PD de practici staliniste şi nedemocrate şi să declare deschis că sînt gata să facă alianţe cu orice formaţiune politică destul de prostănacă sau scăpată de la spitalul de boli nervoase pentru a-i mai lua în serios. La începutul lunii iunie din 2005, proaspăt rebotezatul Partid Conservator forţa intrarea în Partidul Popular European (PPE), Dan Voiculescu ţinînd cu această ocazie la reuniunea PPE un discurs despre "influenţa nefastă a vechilor structuri comuniste şi a fostei Securităţi asupra societăţii româneşti". Discursul a stîrnit reacţia vehementă a europarlamentarului german Michael Gahler, care l-a acuzat în mod direct că este hoţul care strigă hoţii şi care a dovedit astfel că un partid umanist-social-liberal-conservator-popular, să trăiască! nu poate păcăli decît în ţara lui Escu.

Text scris la începutul lui septembrie 2006, a stat la baza articolului "Partidul Conservator s-a născut în PUR-ul gol" publicat în aceeși lună în "Aspirina", anul 4, nr.29 (166), 14 septembrie 2006 - 20 septembrie 2006

Spec script (fragmente)

2010-02-26T14:32:00.004+02:00

METROPOLIŢIŞTII
Episodul 1 - VINA
INT. SECŢIA DE POLIŢIE METROU UNIRII
Interiorul unei camere austere. De-a lungul pereţilor sunt aşezate birouri de lucru. Pe unul din birouri se află două monitoare şi un pupitru de control. Camera mai este mobilată cu o masă lungă, de lemn, flancată de două bănci fără spătar, tot de lemn. Se mai pot vedea scaune, atât la birouri, dar şi înşirate pe lângă pereţi, în continuarea birourilor, un cuier de haine, un calendar agăţat pe perete şi o uşă de fier ce dă spre altă încăpere. Camera este destul de mică şi senzaţia care predomină este cea de înghesuială. Lumina este stinsă, este semi-întuneric. Uşa se deschide şi pe ea intră doi poliţişti.
ALEXANDRESCU
Cum ai ajuns?
SOCOLIU
Ehhh, mersi, bine. Nu e nici dracul la ora asta pe stradă. Şi, în plus, primul metrou vine mereu la timp. Nu ştiu pentru cine, că, în afară de noi, nu se mai grăbeşte nimeni să se ducă la muncă aşa de dimineaţă.
ALEXANDRESCU
Hai, băi, lasă, că mai sunt şi alţi fraieri. şi, în afară de asta, de ce pula mea te grăbeşti? Nu poţi să vii încet? Uită-te la mine – mă vezi pe mine stresat?
Alexandrescu aprinde lumina, îşi agaţă haina în cuier şi cască zgomotos, aproape să i se rupă fălcile, făcând câteva mişcări de dezmorţire.
ALEXANDRESCU
Ai băut cafea?
SOCOLIU
Nu.
Alexandrescu dispare pe uşa de metal din interiorul secţiei.
SOCOLIU (strigând la Alexandrescu, aflat în camera alăturată)
Azi ar trebui să vină, aşa am fost înştiinţaţi. Noul şef. Am auzit că a făcut prăpăd „sus”. Ce să mai comentăm, poliţist adevărat, a dat cu aia de pământ, de i-a luat mama dracului. I-a cam luat pe toţi frica de el.
Alexandrescu se întoarce cu două căni mari de cafea. Socoliu continuă, de data asta pe un ton mai jos, făcându-se că nu observă privirea cam ironică a colegului său.
SOCOLIU
A împuşcat şi un cap al lumii interlope, un traficant de droguri. Abia aştept să lucrăm împreună. Bine.., acum, să vedem...Cu manglitorii şi aurolacii de care ne ocupăm noi, dracul ştie.
ALEXANDRESCU (soarbe din cafea)
Păi, dacă e aşa viteaz cum zici tu, de ce crezi că a fost detaşat în văgăuna asta? Că nu se dau medalii de merit ca să împuşti şobolani...Are el vreo bubă.
SOCOLIU
E, pe dracu. Aşa un om...sunt convins că l-au trimis aici tocmai că o să facă treabă bună. ştie meserie şi o să ne înveţe şi pe noi.
Alexandrescu, enervat, lasă senzaţia că e gata să dea drumul unei înjurături, dar se opreşte pentru că atenţia îi este captată de unul din monitoarele ce supraveghează staţia de metrou, încă destul de puţin populată.
ALEXANDRESCU
Da? Păi, pregăteşte-te pentru lecţii. Uite-l că vine.
Pe monitor se poate vedea un bărbat trecut de prima tinereţe, îmbrăcat în poliţist, ce urcă liniştit scările dinspre staţia de metrou spre secţia de poliţie.
CUT TO:
INT. SECŢIA DE POLIŢIE METROU UNIRII
Uşa se deschide şi în secţie intră inspectorul Valentin Teodorescu.
TEODORESCU
Bună dimineaţa.
ALEXANDRESCU
Bună dimineaţa.
SOCOLIU (foarte formal, îi oferă un scaun inspectorului)
Să trăiţi.
TEODORESCU
Vă rog, să lăsăm formalităţile. Aşa cum probabil că bănuiţi, eu sunt inspectorul Valentin Teodorescu şi, începând de azi, vom fi colegi. Vă rog să mă luaţi foarte în serios când spun colegi, pentru că chiar asta intenţionez să fim. Eu sunt nou în Serviciul Poliţie Metrou şi voi avea nevoie de ajutorul şi experienţa voastră pentru a mă adapta activităţilor specifice acestui serviciu. Mă bucur că am această posibilitate...(se corectează), această şansă, de a începe totul de la capăt, într-un mediu cu totul nou pentru mine. Sunt convins că va trebui să fac faţă unor provocări interesante.
SOCOLIU (aprobând din cap)
Cu siguranţă!
TEODORESCU
Aşadar, prezentările fiind făcute...ah, am uitat. Cu asta trebuia să începem.
Teodorescu întinde mâna pe rând celor doi poliţişti. Cei trei bărbaţi se prezintă, strângându-şi mâinile.
TEODORESCU (încercând să se scuze cu un zâmbet)
Acum, că prezentările au fost cu adevărat făcute, cred că putem să ne ocupăm efectiv de treabă. Am rugămintea să vă simţiţi liberi să vorbiţi fără ocolişuri în preajma mea. Dacă aveţi ceva de zis, spuneţi-o şi gata. Nu ezitaţi, nu staţi pe gânduri. Nu mănânc oameni. În loc să pierdem timpul cu probleme de comunicare între noi, mai bine am rezolva problemele pentru care suntem aici. Cât noi stăm pe gânduri, cetăţenii ar putea să aibă de suferit că nu suntem acolo, să îi protejăm. Nu vreau să spun vorbe mari, dar intenţionez să ne organizăm activitatea astfel încât nimeni să nu se poată plânge de noi. Vreau să fim cu adevărat în slujba cetăţenilor cinstiţi şi vreau să stârpim iarba rea de la rădăcină. Am fost destul de clar?
Socoliu încuviinţează din nou din cap. Alexandrescu este preocupat cu cana din care îşi soarbe tacticos cafeaua.
TEODORESCU
Acestea fiind zise, vreau să ştiu dacă aveţi să îmi puneţi vreo întrebare. Pentru întrebările de ordin personal în ceea ce mă priveşte, acum ar fi cel mai potrivit moment. Nu?
Socoliu încuviinţează din cap că nu are nici o întrebare. Alexandrescu se uită dezamăgit în cană – i s-a terminat cafeaua.
TEODORESCU
Bun. Atunci, ne putem apuca de treabă. (către Socoliu): Paul, te rog să îmi arăţi cum aveţi voi pe aici aranjate treburile. Dacă aveţi dosare cu urgenţe sau nerezolvate vreau să le văd. Şi orice altceva crezi tu de cuviinţă că ar trebui să îmi arăţi acum, încă de la început.
Socoliu îi prezintă inspectorului interiorul secţiei de poliţie, cele două monitoare şi birourile cu ce conţin ele. Apoi scoate nişte dosare dintr-un sertar şi începe să le prezinte lui Teodorescu, care s-a aşezat la biroul cu monitoarele. Între timp, Alexandrescu a dispărut după uşa de tablă şi a revenit fără cană.
ALEXANDRESCU (îndreptându-se către uşa secţiei de poliţie)
Eu mă duc să arunc un ochi prin staţie. Văd că a început să se strângă ceva lume şi, cum sunt acum, adormiţi, de dimineaţă, nu sunt prea atenţi la genţi şi portofele.
Studiind unul din dosarele date de Socoliu, Teodorescu îi face semn cu degetul mare de la mâna stângă ridicat în sus, cu pumnul strâns, că totul e ok. Alexandrescu iese pe uşă.
FADE TO:
TRANSITION: Cadre cu trenurile de metrou care vin şi pleacă din staţie, cu călătorii care urcă şi coboară din metrou. Viteza de derulare a acţiunii este mare, pentru a da senzaţia de dinamism. Prim-plan cu ceasul de pe peronul staţiei de metrou, care arată ora 13:35.
FADE TO:
INTERIOR STAŢIA DE METROU UNIRII 2
Interiorul staţiei de metrou, la miezul zilei. Pe peron, călătorii aşteaptă sosirea trenului. Staţia este aglomerată. Unii sunt nervoşi, surescitaţi, alţii calmi şi cu un aer înţelept. Forfotă mare, lume pestriţă, un du-te vino continuu. Fără să iasă cu ceva în evidenţă, un tânăr de vreo 20 de ani stă sprijinit de peretele staţiei, la unul din capetele peronului, unde atmosfera este mai aerisită. Ascultă muzică în căşti şi este îmbrăcat în haine largi, hip-hop. Pe cap are o şapcă, dar se poate vedea că este ras. Lasă impresia că este licean. În acelaşi timp, pare a fi un tânăr de condiţie rezonabilă – îmbrăcat în haine de firmă, îngrijit, sănătos, cam slab dar, altfel, în condiţie fizică şi psihică bună. Şi totuşi, la o privire mai atentă, se poate vedea că este foarte palid, transpirat şi are ochii sticloşi, împăienjeniţi. Atunci când îşi schimbă poziţia în care era rezemat de perete se poate observa o anume nesiguranţă în mişcări. Brusc, se pune în mişcare şi se îndreaptă spre interiorul staţiei, unde sunt scaunele pentru călători. Se poate vedea că are un echilibru precar, se clatină evident. Mâinile îi tremură. Totuşi, se îndreaptă rectiliniu şi destul de convins spre singurul scaun liber din un anumit grup de scaune. Până să ajungă la el, însă, scaunul este ocupat de altcineva. Atunci se îndreaptă, cu un mers din ce în ce mai ezitant, spre un alt scaun liber, din alt grup de scaune, şi se aşează pe el, luându-i însă faţa unei bătrâne cu două sacoşe care ar fi vrut să ocupe acelaşi scaun. Aceasta este vădit nemulţumită. Nu observă problemele băiatului, sau, tocmai, le vede, dar le tratează cu dispreţ şi începe să boscorodească în gura mare.
BĂTRÂNA
Păi bine, măi, copile, nu şi-e ruşine? Alo! Domnu! Cu cine vorbesc eu? (băiatul o ignoră, ceilalţi călători de pe scaune încep să fie atenţi)Măi nesimţitule, după ce că eu, femeie bătrână, stau în picioare, iar tu stai pe scaun, te mai şi faci că nu mă auzi? Câtă nesimţire, domnule...Ce educaţie ţi-au dat părinţii aia ai tăi, măi copile? Dar ce mă mai mir, aşa sunteţi toţi. Vai de capul vostru. De fapt, vai de capul la ţărişoara asta că o să intre pe mâinile voastre. Mă, nesimţitule! Nu m-ai văzut că veneam spre scaun? De ce te-ai aşezat? Copii fără educaţie...
Tânărul, fără să o bage în seamă, se ridică, cu un aer vădit sfidător, de pe scaun şi se aşează pe jos, în apropiere. Deşi i-a luat locul, bătrâna continuă să îl acuze în fel şi chip, acum acompaniată şi de alţi oameni, de diferite vârste, dar nici unul tânăr, aflaţi pe scaunele din apropiere.
BĂTRÂNA
Aşa, aşează-te pe jos, acum, că spală fraiera aia de maică-ta. Sau poate ai bani să îţi iei haine în fiecare zi? Câtă îngălare, domnule..., câtă delăsare. Nu ştiu unde dracu vă e mintea, la ăştia tineri...
CEILALŢI CĂLĂTORI, VECINI DE SCAUN CU BĂTRÂNA (în zeflemea, cu dispreţ)
E, doamnă, unde să le fie mintea? La sex! La droguri! Sexy-sexy.
Ruşine!
Băi băiatule, când eram la vârsta ta, aveam deja ani de zile în câmpul muncii !
Huooo! Aurolacii!
Fir-aţi ai dracului de drogaţi !
Mai bine v-aţi duce la muncă, decât să faceţi umbră pământului de pomană! Nespălatul dracului!
Aşezat tot pe jos, băiatul la început pare indiferent, dar, pe măsură ce se înmulţesc vocile ce îl blamează, devine tot mai iritat.
BĂIATUL
Ce pula mea vreţi, bă? Hai sictir, în pula mea!
Replica tânărului stârneşte furie printre cei de pe scaune.
CĂLĂTORII DE PE SCAUNE (în frunte cu Bătrâna)
Huooo!
Măgarule! La poliţie cu tine!
Porcule! Idiot fără minte ce eşti!
Un bătrân se ridică şi încearcă să îl lovească pe tânăr cu bastonul, ceea ce declanşează la acesta o reacţie de isterie necontrolată. Băiatul se ridică şi începe să îi înjure violent pe cei de pe scaune.

.............................................................

FADE TO:
INTERIOR STAŢIA DE METROU UNIRII 2
În staţia de metrou, lucrurile au revenit la normal, circulaţia trenurilor a fost reluată. Un tren abia soseşte în staţie, la acelaşi peron unde s-a petrecut tragedia cu tânărul electrocutat. Doar nişte lumânări, deja topite, mai amintesc de acest lucru. Călătorii s-au urcat în tren şi aşteaptă conductorul să anunţe închiderea uşilor. Din senin, un bărbat, trecut de prima tinereţe şi evident aflat în stare de ebrietate, apare în staţie de pe scări şi se repede în fugă către uşile deschise încă ale metroului. Graba şi nesiguranţa dată de aburii alcoolului fac ca un picior al acestuia să scape în locul gol dintre marginea peronului şi vagonul de metrou. Conductorul a anunţat deja închiderea uşilor, iar bărbatul este captiv, cu piciorul afundat până la femur între vagonul de metrou şi peron.
CĂLĂTORII DIN VAGON (îngroziţi)
Nu închide uşile! Nu închide uşile! Săriţi! Să îl ajute careva! Ţineţi, dom’ne, de uşi, să nu se închidă.
Rămas în zonă să calmeze situaţia, după întâmplarea tragică cu băiatul căzut de pe peron, Socoliu se repede şi îl ridică pe bărbat de subsuori, ajutându-l să se elibereze, apoi îl ajută să se aşeze pe unul din scaunele din staţie. Spre uşurarea tuturor, trenul de metrou porneşte fără a se petrece o (nouă) tragedie.
SOCOLIU (sprijinindu-l pe bărbat, către scaun)
Hai, uşor, uşor. Hai, că am scăpat. Ce naiba, domnule, unde îţi era mintea?
BĂRBATUL (încă înspăimântat, pe scaun)
Mulţumesc frumos. Mulţumesc foarte frumos.
SOCOLIU
Ce dracului, dom’ne, om în toată firea, umbli beat pe stradă. Dacă se petrecea o nenorocire? Ar trebui să te amendez, să nu te vezi.
BĂRBATUL
Amendează-mă, taie-mă, omoară-mă, dar nu sunt beat. Am băut şi eu nişte bere...ce era să fac? Sunt vai mama mea. Uite, dacă vrei, mă ridic şi merg, să vezi că pot să merg normal.
SOCOLIU
E, pe dracu, nu eşti beat. Vii de la muncă? Cum dracului te-ai îmbătat încă de la ora asta? (se uită la ceas) Aoleo, e trecut de patru. Oricum, unde lucrezi dumneata, că pleci aşa matol de acolo?
BĂRBATUL
Păi, asta e, că nu mai lucrez nicăieri. M-au disponibilizat, fir-ar rasa a dracului să le fie. Uită-te la mine, om serios, tată de familie, m-au aruncat ca pe o măsea stricată. Cică nu mai eram eficienţi. O viaţă întreagă am muncit pe brânci acolo şi, acum, dintr-o dată, nu mai sunt eficient. Nici nu mai aveam mult până la pensie.
Bărbatul se uită în jos şi devine foarte înnegurat. Aproape că a uitat de poliţistul de lângă el.
SOCOLIU
Ce lucrai?
BĂRBATUL
Am fost toată viaţa electrician. Acum sunt disponibilizat. Dă-mi o amendă şi m-ai rezolvat, nu am nici după ce să beau apă.
SOCOLIU
Da’ bere bei…
BĂRBATUL
Ei, asta-i...dacă nici o bere nu aş mai putea să beau... Oricum, a fost tot ce am putut să îmi iau din banii pe care îi mai aveam. O viaţă de muncă...
Socoliu se uită la bărbat şi i se face milă. Se hotărăşte să nu îl mai amendeze şi să îl lase în pace. Îl mai mustră însă o dată.
SOCOLIU
Bine, bre, hai, să nu zici că sunt eu băiat rău. Ai grijă cum umbli. Dacă te mai învârţi mult băut pe străzi, tot te amendează până la urmă careva. Şi cască ochii pe unde mergi, să nu îţi rupi gâtul.
BĂRBATUL
Mulţumesc, taică, să trăieşti.
Socoliu îl lasă pe bărbat pe scaunul pe care îl aşezase şi porneşte spre secţia de poliţie.
CUT TO:
INTERIOR STAŢIA DE METROU UNIRII 2
Socoliu este în faţa scărilor ce dau spre ieşirea din staţia de metrou, dar şi spre secţia de poliţie. De pe culoarul ce vine dinspre Unirii 1 îl vede venind pe Alexandrescu şi îl salută cu degetul la şapcă. Alexandrescu îi răspunde la fel şi zâmbeşte. Pornesc amândoi în sus, pe scări, spre secţie.
ALEXANDRESCU
Ce fapte de vitejie a mai făcut tânărul poliţist Socoliu?
SOCOLIU (amuzat, dar fără să râdă)
Ei, asta-i. Pe unde ai fost?

...........................................................

CUT TO:
INT. SECŢIA DE POLIŢIE METROU UNIRII
Uşa se deschide şi Socoliu, urmat de Alexandrescu, intră în secţie. Inspectorul Teodorescu este aşezat la birou şi studiază nişte dosare, cu un ochi pe monitoarele cu imagini din staţie.
TEODORESCU (către Socoliu)
Era să o păţească cetăţeanul ăla(face semn către monitoare). A avut mare noroc cu tine. Bine că te mişti aşa repede, altfel nu ştiu ce ar fi ieşit. Un mort pe ziua de azi e deja prea mult. Doi ar fi fost un adevărat dezastru.
SOCOLIU
Mda, era trotilat bine. Niciodată nu i-am înţeles pe cei care se îmbată. Mi se par nişte oameni foarte slabi. Şi eu mai iau câte un pahar, din când în când, de ce să nu recunosc, dar niciodată până acolo cât să îmi pierd controlul. Şi cum era ăsta, să umbli beat pe stradă...şi-o fac cu mâna lor.
ALEXANDRESCU
Păi, tocmai, că am înţeles că nu l-ai amendat. Dacă îşi lua o amendă, se lecuia. Nu mai umbla beat pe stradă neam de neamul lui.
TEODORESCU
Ce să îl amendeze, mă? Pe cine? Tu nu l-ai văzut cum arăta – era vai de el. Te mai uiţi şi la om. Îi dai amendă, nu are bani să şi-o plătească şi după aia se umplu puşcăriile cu nefericiţi din ăştia. Nu ei sunt duşmanii noştri.
SOCOLIU
Da, era amărât rău de tot. Îl dăduseră afară de la muncă. Mai zicea că e şi cap de familie. Îţi dai seama, cum o duc ăia? Acum, poate că îi înţeleg pe unii de ce se apucă să bea – de sărăcie.
ALEXANDRESCU (gânditor, cu glas mic)
Cam aşa o duc cam toţi. Mai ales, din ăştia care merg cu metroul, te uiţi la ei, parcă sunt fantome. Pe mulţi îi ştiu. Trec prin staţie la aceleaşi ore, în fiecare zi, de ani de zile. Se duc şi se întorc de la muncă cu aceleaşi trenuri, mereu şi mereu. Adică, la aceleaşi ore. Îţi dai seama ce serviciuri au, dacă se duc cu metroul. Nu au avut bani în ani de zile să îşi ia o coajă de maşină. Bine..., nu toţi. Am văzut în metrou şi pe unii destul de bine înţoliţi. Mai rar, dar am văzut.
SOCOLIU
E, pe dracu. Nu poţi să zici, că nu sunt chiar toţi muritori de foame. Noi nu venim cu metroul?
ALEXANDRESCU
Lasă-ne, mă, pe noi. Şi, în afară de asta, tu ai maşină? Dacă ai avea maşină, ai mai veni cu metroul?
SOCOLIU
Nu am maşină că nu vreau să îmi iau. La ce îmi trebuie?
ALEXANDRESCU
Haaai, mă, faci mişto de noi? Păi, dacă ai avea maşină, ţi-ai găsi şi tu o gagică mişto, că eşti băiat tânăr şi drăguţ. Serviciu stabil ai, eşti poliţist, om serios, nu? Ce-ţi mai trebuie? O maşină şi o gagică.
SOCOLIU
Nu o să stau niciodată cu una care se uită după maşina mea. Păi, o să îl vadă pe unul cu maşină mai scumpă şi se duce după ăla. Dacă nu o să îi placă de mine, tot degeaba. Tot o să dau eu peste cineva care gândeşte la fel.
TEODORESCU (zâmbind părinteşte)
Cam greu, Paule. Aici are dreptate Nicu. În zilele noastre toată lumea se uită după bani. Ai bani, eşti bine văzut. Nu ai bani – eşti fraier şi mergi cu metroul.
SOCOLIU
E, lasă, că şi să ai bani şi să nu ştii ce să faci cu ei...
ALEXANDRESCU
Da. Nu l-aţi văzut pe copilul ăla care a murit? Nu părea deloc sărac. După mine, era chiar de familie. Şi, când colo, un drogat nenorocit. Aşa sunt ăştia tineri acum, care au de toate. Nu ştiu ce să facă cu banii. Părinţii sunt cu treburi, cu servicii şi ei bea, se droghează, îşi fac de cap. Dacă i-ar ţine mai din scurt, poate nu ar fi aşa nişte golani, nişte derbedei nenorociţi. Prea le au pe toate la nas. Paştele şi Dumnezeii lor de puşlamale!
Socoliu îl ţintuieşte cu privirea pe Alexandrescu, Teodorescu se uită în pământ. Vorbele lui Alexandrescu par să descrie, intenţionat sau nu, exact ce s-a întâmplat cu Radu Teodorescu. Pentru câteva clipe, în secţie nimeni nu zice nimic, este o linişte apăsătoare. În cele din urmă, tot Alexandrescu este cel care rupe tăcerea.
ALEXANDRESCU
Mie mi s-a făcut foame, mă duc până la ăştia cu pateurile. Voi vreţi ceva?
TEODORESCU
Adu-mi şi mie o merdenea.

Sa nu-ti faci clip cioplit

2010-02-25T21:53:00.006+02:00

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.27 (164), 31 august 2006 - 6 septembrie 2006

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.28 (165), 7 - 13 septembrie 2006

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.29 (166), 14 - 20 septembrie 2006

Arta fragila a existentei

2010-02-22T10:45:00.002+02:00

The Fragile Art Of Existence

Same place, different time, same chase
A different line
A chance to heal, to allow what's real
To take its course

Like a brush in hand, to paint a picture
Of what we would like to see
And love to be
The vision is clear, taking charge of fear

For granted I do not take the future
To be changed by triumph
Tears and pain of the past
I gain wisdom

The fragile art of existence
Is kept alive by sheer persistence
The fragile art of existence

No time for self-pity
No time for dwelling on what should have been
But is yet to be

Take the plunge, take the chance
Safe in the heart and soul from elements
Spawned by those void of no self-worth
And no sense of dreams

Sfintul Basecu

2010-02-04T13:20:00.002+02:00

Inteleg ca, mai nou, se poarta discutia daca s-ar cadea ca Biserica Ortodoxa Romana sa il faca sau nu sfint pe MIhai Eminescu.

Nu mai bine l-ar baga pe Eminescu in PD - L? Asa ar avea sigur mai multe avantaje.

Iar de sanctificat, mai bine l-ar sanctifica pe Presedintele nostru cel drag. Cel bun, cel drept, cel mare, cel iubit. Macar el a plins sincer pentru tara asta...

Si, oricum sint destui care se inchina deja la el, desi e inca in viata.

Solutie la disolutie

2010-02-04T13:15:00.001+02:00

Societatea romaneasca este una divizata, plina de ura si neintelegere.

Pentru rezolvarea acestei probleme si pentru readucerea linistii si a pacii eu vad o singura solutie.

Trebuie sa apara o noua diva.

Iar numele ei sa fie

SIMONA CONSENSUAL.

Integritatea, o vorba de dinsii inventata

2010-02-03T14:11:00.001+02:00

Pentru ce ii trebuie chelului tichie de margaritar? Pentru ce ii trebuie unui stat mafiot si corupt pina la radacina agentie nationala de integritate? Cum, pentru ce...ca sa fie folosita ca o scula impotriva celor care nu sint in barca potrivita. Adica, se dovedesc a fi integri doar cei care il proslavesc pe Basecu. La fel a fost si cu DNA. Coruptii au fost doar cei ce, la un moment dat, au stat in calea pohtelor infinite ale celui mai nociv personaj pentru Romania din ultimii 20 de ani.

La nivel rational, prin activitatea de pina acum, dar si prin simpla ei existenta, ANI reprezinta un non-sens. Pai, daca tot e sa fim integrii, de ce sa nu incepem cu cei mai importanti oameni in stat? Cu Presedintele, cu presedintii Camerelor Parlamentului, cu Premierul si cu ministrii. Indiferent cum se numesc ei. Abia dupa ce am terminat cu ei, putem trece la alte functii din sistemul public. Altfel, s-ar putea crede ca Mircea Dinescu este raul absolut in aceasta tara, este chintesenta coruptiei si a lipsei de integritate. Or, chiar daca Dinescu este, in momentul de fata, un personaj controversat, in ceea ce priveste integritatea lui, el nu poate fi numit decit cel mult coruptul de serviciu. Dupa cum se vede, au rezolvat-o si cu integritatea, atit timp cit unii sint mai integri decit ceilalti...

Politica pe butoaie

2010-02-02T12:28:00.000+02:00

Celebrul Florrrrrrrrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnn Calinescuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu a declarat recent ca nu are incotro si se va jertfi pe altarul patriei, daca maretul, minunatul nostru Presedinte i-o va cere. Mai exact, daca va fi solicitat sa candideze din partea PD-L pentru locul din Parlament lasat liber de hoasca aia de la Partidul Conservator, al carui nume nu il tin minte niciodata. Surse mai presus de orice indoiala ne-au declarat ca indragitul actor (sic!) intentioneaza sa isi aleaga ca insemn electoral, ca tot e discutia in PD-L, un cit mai labartat Butoi cu varza....

O comedie absurda

2010-01-31T12:28:00.003+02:00

Satul de teatrul grotesc pe care il traiesc zi de zi in tara pentru care nu s-a gasit inca un leac, mi-am luat sotia de mina si am mers la o reprezentatie teatrala desfasurata intr-un cadru organizat. Altfel zis, am fost sa vedem Visul unei nopti de vara la TNB, caci mastile pe care le vad zi de zi sunt deja o rutina fara nici un secret pentru mine. Si, cum eram intr-un cadru familial, am zis sa renunt la atitudinea mea obisnuita de contestare a ,,normalitatii” ce s-a instaurat, mi-e teama, definitiv, in tara si in societatea astea bolnave, si am adoptat o mina si o atitudine regulamentare de cetatean. Grava eroare! Pentru ca, de cum am luat, mindru de aspectul civic al deciziei mele, hotarirea de a baga masina in parcarea cu plata a TNB-ului, mi-am si incasat o teapa de proportii. De parcare se ocupa doi cetateni mai bruneti (ce am zis ?), care nu au avut nici o jena sa imi ia o suta de mii de lei vechi pentru doua ore, fara sa catadicseasca sa imi dea vreun bon, ceva, prin care sa si dovedesc ca le-am dat banii. Parcarea, plina ochi, abia aveai loc sa strecori o masina printre cele deja parcate si prin mormanele de nameti. Iar de curatarea zapezii sau amenajarea in orice alt fel a locului nici nu se putea pune problema, doar e o parcare platita, fiecare se descurca asa cum stie si cum poate. Nu mai zic ca, la iesire, din nu stiu ce motive, am fost directionat sa scot masina prin acelasi loc prin care am intrat. Si ca in toata parcarea a fost tot timpul un haos de masini, nestiind de care sa te feresti mai abitir – de cele care intrau pe la ,,iesire”, sau de cele care ieseau pe la ,,intare”. Sau ca am asteptat o jumatate de ora sa binevoiasca cineva sa imi ridice bariera, lucru care nu s-a intimplat decit atunci cind, exasperat, am iesit din masina si am incercat sa o ridic eu insumi. Ca, in urma intregii experiente, am rasuflat usurat ca am scapat intregi, si noi, si masina, din parcare. A ramas doar regretul ca mi-am calcat pe convingeri si nu am parcat masina, asa cum o fac de obicei, pe stradutele din jur. Pentru ca in tara asta de doi lei nu se merita sa dai niciodata bani, nici pe parcare, nici pe orice alte asa-zise servicii pe care Statul smenar si hot ti le ofera. Pentru ca totul este o teapa organizata, la care, daca ai naivitatea sa participi, ti-o furi de iti zbirniie urechile.

R.I.P. Linda

2010-01-26T17:41:00.005+02:00

1998 - 2010

Traiasca pacea intre Populari !

2010-01-25T13:46:00.000+02:00

Unii lideri PD - L au propus schimbarea denumirii partidului in Partidul Popular.

Mi se pare firesc, daca tinem cont ca PD - L si-a facut si inca isi mai face campanie la Televiziunea Poporului.

Lebada sau arici ?

2010-01-13T15:04:00.004+02:00

"Chiar lîngă mal, pe apa calmă, se zbenguie graţios cinci lebede. Mai mulţi turişti le fotografiază, căutînd unghiurile cele mai potrivite, cu seriozitatea unor profesionişti. Copiii încearcă să le atingă, dar ele se eschivează, fără să se sperie. Una dintre ele mănîncă biscuiţi, unul cîte unul, din mîna unui tînăr. Înşfacă rapid fiecare biscuit, ca şi cum ar prinde un peşte în mişcare. Apoi îl lasă pentru o clipă în apă (la înmuiat?!) şi îl recuperează de acolo, la fel de repede.
Toate mişcările pe care le fac, chiar şi cele prozaice (cum ar fi scărpinatul cu ciocul între penele de pe piept), sînt de o desăvîrşită eleganţă. Ca şi corpul lor, aceste mişcări oferă imaginea unui joc de curbe largi, trasate de un compas divin.
Frumuseţea nepămîntească a lebedelor îi intimidează pe oameni. Sînt printre ei – slavă Domnului! – destui mitocani şi totuşi nimeni, dar absolut nimeni nu le bruschează în vreun fel, nici măcar nu le adresează o expresie injurioasă.

Aşa cum aricii se apără cu ţepii lor, lebedele se apără cu frumuseţea lor neverosimilă."*

Acelasi lucru s-ar putea intimpla si cu sufletele oamenilor. Insa prea putini aleg sa fie niste oameni frumosi si se transforma inadmisibil de usor in arici. Sau, de cele mai multe ori, in animale mult mai groaznice, in serpi, hiene, sacali si alti necrofagi.

Nu ai prefera si tu sa fii o lebada, in locul unui arici?

* extras din serialul "Jurnal secret", de Alex Stefanescu, din revista lunara "Plai cu boi".

Plutonium

2010-01-11T00:10:00.000+02:00

The best romanian metal band.

Romania cade in capcana portugheza

2010-01-06T17:06:00.006+02:00

Portugalia este oferita de Fondul Monetar International (FMI) ca exemplu negativ de politici economice. Dupa mai multi ani de convergenta economica rapida, avand cresteri importante ale nivelului creditarii, salariilor si veniturilor, a intervenit, in 2001, o perioada de stagnare economica ce s-a prelungit pana azi. Aceasta evolutie a fost botezata de economisti "capcana portugheza".

Problemele majore ale Portugaliei au inceput odata cu trecerea la moneda unica, in 1999. Fiind una dintre cele mai sarace tari ale zonei euro, Portugalia se confrunta cu un deficit comercial structural. Desi tarile membre ale uniunii monetare sunt obligate, prin prevederile Pactului de stabilitate si crestere, sa aiba un deficit bugetar de maximum 3% din PIB, Portugalia inregistra in 2005 un deficit de 6,2%, cu perspective si mai negative. Exporturile Portugaliei se indreptau in 2005 in proportie de 80% catre UE, ceea ce a facut ca tara sa fie vulnerabila in fata importurilor ieftine. Astfel, deficitul comercial s-a adancit si mai mult. Rata somajului a crescut de la 4,09% in 2000 la 7,5% in 2005, Portugalia fiind singura tara din zona euro care, in 2004, nu inregistra crestere economica. Sursa de forta de munca ieftina si prost pregatita, Portugalia a inceput sa simta tot mai acut concurenta noilor membre ale UE, provenite din Est, care au devenit mai atragatoare pentru investitiile straine. Guvenul portughez s-a vazut nevoit sa ia masuri drastice de reducere a cheltuielilor sectorului public, pentru a mai reduce din deficitul bugetar.

FMI a propus, printre masurile ce pot fi luate pentru a evita ''capcana portugheza'', adica supraincalzirea si incetinirea ritmului de crestere economica, sa fie limitate investitiile in sectoarele necomerciale, cum ar fi cel imobiliar. Or, retorica politicianista si iresponsabila a autoritatilor romane in momentul ianuarie 2010 face referire in mod exclusiv la investitiile in sectorul imobiliar si in infrastrucura rutiera, prezentindu-le ca unice solutii pentru iesirea din criza economica. Abordare cu atit mai pagubosa cu cit parteneriatele public-private sint practic inexistente, lasind la mina clientelei politice sume exorbitante de bani destinate asa-zisei modernizari a infrastructurii. Asta in conditiile in care tocmai au fost anuntate masurile de impovarare fiscala si mai puternica asupra celor mai defavorizate dintre categoriile sociale.

Intrebat acum doi ani cu privire la posibilitatea ca Romania sa cada in capcana portugheza, Ion Ghizdeanu, Presedintele Comisiei Nationale de Prognoza, a declarat ca ''exista riscul ca, datorita prioritatii obiective acordate infrastructurii de transport, sa fie afectate alte sectoare si, intr-un viitor mai indepartat, chiar ritmul de dezvoltare economica; de aceea, este important ca prioritatea actuala pentru invatamant sa fie mentinuta. Pentru etapa actuala exista echilibru intre fondurile alocate infrastructurii de transporturi si banii distribuiti programelor de dezvoltare a resurselor umane. Pe viitor, trebuie insa investit mai mult in resursele umane.''
(preluare din ''Financiarul'' http://www.financiarul.com/articol_411/ion-ghizdeanu-trebuie-investit-in-capitalul-uman.html ).

In ce masura se investeste in prezent in resursele umane este mai mult decit evident. Sistemul de invatamint trece printr-o criza fara precedent, fiind impins de la spate de catre guvernanti sa faca saltul mortal in prapastie. Mai mult decit atit, Romania este prezentata de multi ani exclusiv ca o piata pentru forta de munca ieftina, iar profesionistii si meseriasii au plecat de ani de zile in alte tari, unde sint remunerati pe masura valorii lor.

Asa ca cei ce anunta pompieristic iesirea din criza in 2010 ar trebui sa o lase mai usor cu optimismul, daca ar avea o minima farima de bun simt. Pentru ca in Romania nu criza conjuncturala a fost cea mai grava si efectele ei vor trece o data cu imbunatatirea situatiei in Vestul cel pricopsit. Tara noastra se lupta insa din pacate in prezent cu efectele crizei structurale, neaose, romanesti, care vor fi resimtite pe termen lung si care vor face sa nu ne bucuram de prosperitate pentru mult timp de acum incolo.

Educatia, pondere subunitara

2010-01-05T12:41:00.001+02:00

Structura cheltuielilor totale de consum, pe destinatii, ale populatiei, releva faptul ca in trimestrul III din 2009 Educatia a avut cea mai mica pondere. Educatia este dealtfel singura destinatie catre care se indreapta cheltuielile de consum ale romanilor care are o pondere subunitara. Sa ne mai miram ca am ajuns unde sintem, ca avem clasa politica de mizerie din prezent, in frunte cu un Presedinte manelist?

Incep sa cred din ce in ce mai mult in teoria conspiratiei. Insa e ceva mult mai grav decit "dezbina si conduce". Avem de-a face cu ''prosteste, dezbina si conduce". Sa ne uitam numai prin ce chinuri trece sistemul de invatamint...

Revelion de criza

2010-01-01T18:05:00.001+02:00

Criza de identitate.
Criza de bun simt.
Criza de inspiratie.
Criza de valori.

Un popor in criza. Cea economica e cea mai putin grava.

Lord have mercy in 2010.

Basescu - judecat, pentru lacrimile false varsat(e)

2009-12-22T12:44:00.005+02:00

O data in plus, anvergura de politician si de om a lui Traian Basescu este reflectata de rezultatele acestui sondaj. Lasind la o parte faptul ca majoritatea respondentilor ar simti satisfactie daca Basescu ar fi executat, mi se pare foart tare ca nimeni nu ar avea nici un regret. Iar compasiune pentru moartea Chiorului ar avea doar 4% dintre cei care au raspuns la intrebare. Ce a semanat, asta va culege. Ura si razbunare.

Una buna

2009-12-17T12:45:00.000+02:00

Hugo Chavez: ''Daca climatul era o banca, deja l-ati fi salvat.''