Ion Alecsandru-the saga continues

Ma uit lung la un balon roz si fac eforturi sustinute sa nu ma podideasca plinsul. E balonul puilor mei, iar eu nu stiu daca voi putea sa ii feresc de tot raul din lume.

In dimineata asta a murit Chifteaua, papagalul meu nimfa, care tocmai ce a implinit 20 de ani. Asa ne ducem toti.... Memento mori.

Wow, s-au facut 15 ani... si acum imi amintesc cum plingeam, citind povestile lui Beth Ann Schuldiner, sora lui Chuck, despre cum umbla cu el pe brate, intre spitale, in plina criza, si cum ii era refuzata asistenta medicala, pentru ca asigurarea medicala ii fusese "consumata" dupa operatia pe creier... Aviz amatorilor, care sint nascuti capitalisti si militeaza pentru "principiul contributivitatii" si sistem medical privatizat... Modul execrabil, inuman, in care a fost tratat Chuck de catre sistemul sanitar din SUA, de la care luam noi lumina, nu ar trebui aplicat nimanui, om de rind sau artist de geniu.    

Azi, 22 august 2016, au venit pe lume puii mei, fetitele lui tata, Tamara si Eliza. Sa fiti frumoase si destepte, minunile lui tata, sa va faceti mari si sa va bucurati de viata. Si mai ales sa aveti un suflet bun. O sa il aveti, pentru ca va trageti din doi oameni buni, taticul si mamica voastra. Taticul vostru este fericit. Ii ride sufletul.

Despre cum denaturează ”mass media”  din România adevărul, în cel mai pur dispreț față de realitate și față de niște concepte goale astăzi de conținut, cum ar fi deontologia profesională, bunul-simț sau respectul față de ceilalți actori sociali: De două zile urlă ”televiziunile de știri” despre ”pistolarul din Vitan care a pus pistolul la tîmplă unor studenți”. Pistolarul din Vitan este de fapt un cetățean al cărui copil mic nu este lăsat constant să se odihnească de niște derbedei care fac noaptea gălăgie sub geamul omului. A încercat să se înțeleagă cu ei omenește, să îi convingă, cu vorba bună, să nu mai facă noaptea gălăgie. Studenții, pardon, derbedeii, au fost însă foarte obraznici și i-au dat cu tifla. Atunci omul s-a enervat și situația a degenerat în schimb reciproc de pumni și palme. Aflat în vădită inferioritate numerică, ”pistolarul” a scos o armă neletală, cu bile, să se apere. A fost însă de ajuns ca televiziunile tabloide de știri de la noi să facă din

Usor-usor, UEFA a transformat competitiile europene de fotbal, fie ca sint inter-cluburi, fie la nivel de nationale, intr-un fel de Eurovision. Consecintele sint pe masura: multa lumina, mult luciu, multa butaforie, fotbal din ce in ce mai putin. Eh, ce mai conteaza calitatea meciurilor? Banii sa iasa! Maciurile nu se mai masoara in goluri, cornere si off-sideuri, ci in audiente, galeti de popcorn si pahare de suc vindute. Doar nu putea sa lase globalizarea corporatista de izbeliste un domeniu cu potential asa de mare! Fotbalul nu mai e un sport, e "un spectacol", o explozie de lumina si culoare. Mai ales ca, dupa ce competitiile fotbalistice au devenit evenimente degustate de largul public consumator, multi vad, putini pricep. Cu cit mai multi, cu atit mai bine! Sau viceversa?