Ion Alecsandru-the saga continues

In dimineata asta a murit Chifteaua, papagalul meu nimfa, care tocmai ce a implinit 20 de ani. Asa ne ducem toti.... Memento mori.

Azi, 22 august 2016, au venit pe lume puii mei, fetitele lui tata, Tamara si Eliza. Sa fiti frumoase si destepte, minunile lui tata, sa va faceti mari si sa va bucurati de viata. Si mai ales sa aveti un suflet bun. O sa il aveti, pentru ca va trageti din doi oameni buni, taticul si mamica voastra. Taticul vostru este fericit. Ii ride sufletul.

Despre cum denaturează ”mass media”  din România adevărul, în cel mai pur dispreț față de realitate și față de niște concepte goale astăzi de conținut, cum ar fi deontologia profesională, bunul-simț sau respectul față de ceilalți actori sociali: De două zile urlă ”televiziunile de știri” despre ”pistolarul din Vitan care a pus pistolul la tîmplă unor studenți”. Pistolarul din Vitan este de fapt un cetățean al cărui copil mic nu este lăsat constant să se odihnească de niște derbedei care fac noaptea gălăgie sub geamul omului. A încercat să se înțeleagă cu ei omenește, să îi convingă, cu vorba bună, să nu mai facă noaptea gălăgie. Studenții, pardon, derbedeii, au fost însă foarte obraznici și i-au dat cu tifla. Atunci omul s-a enervat și situația a degenerat în schimb reciproc de pumni și palme. Aflat în vădită inferioritate numerică, ”pistolarul” a scos o armă neletală, cu bile, să se apere. A fost însă de ajuns ca televiziunile tabloide de știri de la noi să facă ...

Usor-usor, UEFA a transformat competitiile europene de fotbal, fie ca sint inter-cluburi, fie la nivel de nationale, intr-un fel de Eurovision. Consecintele sint pe masura: multa lumina, mult luciu, multa butaforie, fotbal din ce in ce mai putin. Eh, ce mai conteaza calitatea meciurilor? Banii sa iasa! Maciurile nu se mai masoara in goluri, cornere si off-sideuri, ci in audiente, galeti de popcorn si pahare de suc vindute. Doar nu putea sa lase globalizarea corporatista de izbeliste un domeniu cu potential asa de mare! Fotbalul nu mai e un sport, e "un spectacol", o explozie de lumina si culoare. Mai ales ca, dupa ce competitiile fotbalistice au devenit evenimente degustate de largul public consumator, multi vad, putini pricep. Cu cit mai multi, cu atit mai bine! Sau viceversa?

Moare Michael Jackson. Moare Luciano Pavarotti. Moare B.B.King. Moare Lemmy Kilmister. Moare Prince. Mor  unul cite unul. Mor si nu poti sa faci nimic in legatura cu asta. Mor si iti dai seama ca lumea ta se duce, ca ramii cu Beyonce, Lady GaGa si Rhianna. Mor si realizezi ca nici tu nu mai ai 20 de ani. Mor si stii ca toti murim. Mor si ai vrea sa mai stea o clipa.

Dupa un an presarat cu amenintari si atentate teroriste, incendii, inundatii, dezastre naturale si accidente de tot felul, care de care mai teribile, Omenirea a intrat si in 2016. Daca ni-l imprumuta Gigi Becali si noua un pic, sa ne tina Dumnezeu!

Ca in fiecare an, de Ziua Nationala, televiziunile insista cu materiale despre mindria de a fi roman. Diversi cetateni sint intrebati ce simt ei in legatura cu asta, cu faptul ca s-au nascut in Romania. Nu stiu altii ce simt, ca sa parafrazez o fraza celebra, o frintura de romanism, dar eu, cind ma gindesc la Romania, si mai ales la romani, simt oboseala. Am obosit sa fiu roman. Am obosit sa fiu agresat permanent, din toate partile, de concetatenii mei, de Statul roman, de Stapinirea straina, de toata lumea. Am obosit sa vad o tara minunata furata si spoliata pina la os. Am obosit sa asist la distrugerea ei programatica, la crimele de mediu ce se infaptuiesc asupra ei. Am obosit sa fiu martor neputincios la dementa sociala generalizata din ultimii 26 de ani. Ma oboseste teribil felul de fi al celor mai multi dintre concetatenii mei, care daca nu sint ignoranti, sint dogmatici, daca nu sint bigoti, sint hoti. Ma obosesc minciuna, hotia, ticalosia, neam-prostia, incultura....

Acum multi ani in urma, pe vremea cind despre Remus si Romulus inca se stia ca au supt de la lupoaica, iar nu de la vulpe, am urmat cursurile masteratului de Comunicare si PR al SNSPA. Acolo, cursul de marketing politic era prezentat de domnul profesor Bogdan Teodorescu, "Barbosul", asa cum il stiu cei mai multi. In general, Bogdan Teodorescu afiseaza la cursuri o atitudine studiat deschisa si respectuoasa la adresa studentilor, permitind intrebarile venite din audienta si raspunzind tuturor acestor intrebari. Sau aproape tuturor... Am asistat la toate orele de curs, fiind interesat de marketingul politic, pina cind s-a intimplat urmatoarea faza: la cursul despre propaganda si manipulare, Teodorescu a vorbit, cum era si normal, despre Goebbels si nazisti, pe urma despre propaganda stalinista... si cam atit.  Atunci mi-am permis si eu sa ii adresez prima si ultima intrebare: de ce, cind vine vorba despre propaganda si manipulare, nimeni nu zice nimic de vinat...

Ieri am fost la...ei bine, da, la Caracal. Pe la jumatatea drumului intre Rosiori de Vede si Caracal, mergeam eu linstit cu peste 100 Km/ora, drum nou, facut ca lumea, dupa ultimele fite in materie, cind deodata vad ca mi se termina asfaltul. Cred ca e granita judetelor Teleorman si Olt acolo, pentru ca nu este marcata in nici un fel. Cert este ca trebuie avuta mare, mare grija, aviz amatorilor care au drum prin zona: un drum asfaltat si foarte bun se transforma brusc, fara nici o avertizare, in niste ramasite imemoriale de asfalt, pline de cratere, dar si alte capcane, cum ar fi diferenta de nivel dintre cele doua sensuri de mers. Am frinat violent si am reusit sa intru prin hirtoape cu o viteza rezonabil de mica, asa nu nu mi-am facut masina praf. Dar eu sint un sofer cu multi ani de condus si, indraznesc sa spun, destul de priceput. Altfel, locul este capcana perfecta, numai buna sa te rastorni cu masina, daca intri cu viteza prin transeele alea. Este vina mea, probab...

2014 a fost un an oribil, nici acum nu ma incumet sa fac bilantul. 2015 a inceput deja furtunos, sau, daca vreti, exploziv. Nu stiu de ce, dar am senzatia foarte neplacuta ca nimic bun nu ne asteapta nici in acest an. Bine macar ca premierul Romaniei, acest Letitiul Castul al guvernarii, si-a propus sa fie un om mai bun. Nu stiu ce sa facea daca isi propunea sa fie un om mai destept sau mai cu personalitate, atunci chiar ar fi fost o tragedie. Dar asa, putem macar sa speram...

Azi de dimineata am facut aproape o ora, cu masina personala, intre Bucur Obor si Doamna Ghica, adica de aici pina dincolo. Cum stateam eu asa, in masina, in trafic, pentru ca efectiv s-a stat, aglomeratia de masini fiind de-a dreptul sufocanta, ma gindeam ca ce bine este de mine, ca am cauciucuri de iarna. Nici nu puteam sa fiu blocat cu masina in aglomeratie daca aveam cauciucuri de vara. Cauciucuri de iarna aveam, centura de siguranta era pusa, RCA-ul imens platit, ce sa mai vorbim, cetatean-model. O sosea circulabila mai trebuie sa gasesc, dar poate ca cer prea mult. Asa, protejat si in siguranta, ma gindeam ca m-as fi simtit si mai in siguranta daca cineva mi-ar fi facut un pustiu de bine sa imi monitorizeze si convorbirile telefonice. Nu de alta, dar pentru protectia mea! Sint sigur ca autoritatile nu pot sa doarma noaptea de grija asta! Mai ales ca, stind cu orele de nebun in trafic, orice om cuminte risca sa se transforme intr-un terorist periculos. Asa, ii intercepteaz...

Ieri și alaltăieri am fost din nou la Sibiu. Nu ca să îl văd pe Iohannis de aproape, că nu este ceva extraordinar, ci cu treabă, dimpreună cu soția. Cum Valea Oltului este moartea șoferiei, dacă ai ghinion să prinzi un T.I.R. în față, pînă la deschiderea autostrăzii Pitești – Sibiu, probabil atunci cînd România va deveni a 7-a putere economică în Europa, adică atunci cînd vor rămîne doar șapte țări pe Bătrînul Continent, noi preferăm varianta Brașov – Făgăraș – Sibiu. Ieri, la întoarcere, nu știu din ce cauză, poate era ceva în aer, ne-a lovit pe amîndoi așa, un elan gospodăresc, și am oprit pe marginea drumului, undeva după Făgăraș, să cumpăram cartofi de la localnici. Trei saci de cîte 10 kg am cumpărat! Azi i-am adus în casă. Stau și mă uit mîndru la ei, am așa, un sentiment de responsabilitate, de greutate socială – iarna asta, cel puțin pînă la Revelion, am rezolvat-o cu barabulele. Trebuie spus că, în desele noastre drumuri prin țară, eu și soția mea, deși sî...

Vad ca, pe masura ce am intrat si se avanseaza in campania electorala oficiala, tot mai multi concetateni, persoane importante, nu spui cine, tin sa isi exprime pe Cheisbuc sprijinul pentru unul sau altul dintre candidati. Daca intereseaza pe cineva, eu cu Ionescu de la Sibiu nu o sa votez, pentru ca nu este ortodox si nici mindru sa fie roman. Dar nici cu Victor Ponta nu o sa votez, pentru ca nu e neamt si nici nu se poate lauda cu lucruri bine facute. Cu Tariceanu nu o sa votez, pentru ca nu e monogam, asa cum nici cu Melescanu nu o sa votez, pentru ca nu e civil. Cu Elena Udrea nu o sa votez, pentru ca nu e in pirnaie, dar nici cu Monica Macovei, pentru ca pur si simplu nu este o fiinta umana. Cu Kelemen Hunor nu o sa votez, pentru ca nu e roman, si nici cu Ghita Funar nu o sa votez, pentru ca nu e ungur. Cu Crin Antonescu nu o sa votez, pentru ca nu candideaza, iar daca ar fi candidat, tot nu as fi votat cu el, pentru ca nu ar fi avut bunul simt sa se abtina si sa nu ...

Update 2! Neagra a fost scoasa de la hingheri. Omul care se ocupa de ea a venit, vrind-nevrind, inapoi in tara. Acum Neagra e la curte, azi a fost dus acolo, are locusorul ei. Tot azi am incercat sa il prindem si pe Albastrel/Florica/Riiosila, ca sa il duca omul si pe el linga Neagra, dar nu a fost chip. Ciinele e speriat dupa experienta de ieri, cu hingherii, si e foarte circumspect cu noi, desi in mod normal era foarte prietenos. O sa incercam si miine sa il urcam in masina. ............................................................................................................... Update! Am vorbit cu portarul de la scara blocului in fata caruia isi face veacul Neagra si am aflat urmatoarele. Catelusa este adoptata de un locatar care sta la scara respectiva, fiind inregistrata pe numele lui. Omul isi face curte in afara Bucurestiului si planuieste sa o ia acolo si pe ea, dar si pe Albastrel/Riiosila acolo. Nu este prima data cind Neagra a fost ridicata de hingher...

Nu îmi mai place echipa de fotbal a Braziliei. Mie îmi plăcea echipa de sandilăi frumoși în care fundașii erau mai degrabă prinși în off side în careul advers, decît să încerce să îi lase în poziție afară din joc, în propriul careu, pe atacanții celeilalte echipe. Adevăratul spirit al fotbalului brazilian este spiritul fotbaliștilor săraci, care se iroseau pe plajă și prin mahalale și care printr-o fericită turnură a sorții au ajuns fotbaliști profesioniști. Brazilia pe care o știu eu joacă fotbal de plăcere, nu fotbal ”profesionist”. Și în nici un caz nu cîștigă meciuri cu arbitrul, chiar dacă joacă la un turneu mondial organizat la ea acasă. O echipă în care doar un fotbalist joacă în campionatul intern nu mai este braziliană. Este orice, echipă a globalizării, a Champions League, a Uniunii Europene, dar nu mai este braziliană. Și nici fotbalul pe care îl prestează. Spiritul brazilian a fost ieri pe stradă, protestînd și strigînd ”fuck FIFA”. Fotbalul b...

Jules Verne a fost unul din autorii care mi-au influentat copilaria. Pina in clasa a sasea, cam asa, citisem cam tot ce s-a publicat la noi. Acum, cind il recitesc pe Jules Verne cu ochii adultului, imi dau seama de anumite subtilitati si fine ironii pe care nu le-am sesizat, copil fiind. Mai mult decit simple povesti de aventuri, unele din cartile sale sint de-a dreptul spumoase, la adresa felului de a fi al omului de atunci, de acum si din totdeauna.    ”Goana dupa meteor”, pe care am terminat-o azi noapte, ca cea mai buna terapie pentru relaxare si un somn linistit, ziceam, ”Goana dupa meteor” e o nemaipomenita parabola satirica la adresa lacomiei omului, luat individaul si luat in grupuri, ca natii.  Si cit de actuala este... :). Incercati sa va imaginati ce s-ar intimpla azi la auzul vestii ca un corp ceresc din aur masiv, de dimensiuni considerabile, ar urma sa se prabuseasca undeva pe Terra. Ati vrea sa cada la voi in curte?

Epava aeronavei a fost luata de specialisti. Ce ma bucur, e plina tara asta de specialisti. Specialisti pe toate drumurile. Am zis ca nu scriu nimic despre treaba asta cu accidentul aeronautic in care a fost implicat Iovan, dar pina la urma s-ar putea sa o fac. Adica, stiam ca e asa, ce s-a intimplat si se intimpla in continuare nu face decit sa confirme, dar parca sintem, in tara asta, prea nu-stiu-cum. La noi, daca s-ar prabusi miine un OZN in fata Casei Poporului, ii vor chema pe unii cu un tractor din ala mare, rosu, cu roti mari pe spate, sa il lege cu un lant si sa il tirsiie pe asfalt pina la cea mai apropiata hala.  Extraterestrii incarcerati in resturile ozeneului vor fi dati cu capul de asfalt, va curge singe verde pe strada, care va fi lins de ciinii maidanezi ce, in mod neaparat, vor insoti toata paranghelia. Curiosi, gura-casca, binevoitori, pensionarii cu sacose in brate, toti vor pune umarul si vor da o mina de ajutor. Militienii de la circulatie vor flui...

În societatea în care trăim, în vremurile astea, am ajuns să caut, să vînez, efectiv, momentele normale de interacțiune inter-umană, cu oameni normali. Ieri, de exemplu, mi-am petrecut ziua de dinaintea Ajunului creștinește, ca tot românul procopsit, la supermarket, pregătindu-mi sufletul, prin munca istovitoare de căra niște sacoșe mai mari decît mine, pentru Nașterea Domnului. Ajuns la mașină, am făcut un ultim efort și am urcat cumpărăturile în portbagaj, după care, băgat pe jumătate în compartimentul de depozitare a bagajelor, am mai petrecut ceva timp încercînd să le amarez, pe cît de bine m-am priceput eu. Trebuie spus că, dacă nu sînt un Van Damme, care să facă șpagatul între sacoșe, mă pot numi fără probleme un mic Carlos Sainz al străzilor din București, care dă cu bagajele de toți pereții. Sau, ca să o citez pe mama, care foarte plastic a descris stilul meu de a conduce - ”ne zdruncină băiatul ăsta de parcă ar căra cartofi”.  Cum eram eu băgat c...

Azi, intr-o benzinarie de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe la ora 7 seara, o catelusa talie mica, un fel de corcitura de chihuahua, intimpina foarte increzatoare si dind din coada toate masinile care intrau in incinta peco-ului. Cind m-am dat jos din masina, am mingiiat-o, a inceput sa sara pe mine si sa ma pupe - am vazut ca avea si catei, amarita - avea mameloanele umflate. Nu am rezistat, i-am luat un sandvich dinauntru, ca altceva mai potrivit nu am gasit, si am vrut sa i-l dau - cind am iesit cu mincarea in mina, ca din senin, am fost inconjurat de vreo 8-9 ciini, de toate taliile si virstele, veniti in goana de pe maidanele din jur, care au inceput sa sara pe mine, sa le dau sandvichul - pina la urma, unul mi l-a tras din mina, asa, in ambalaj, si a fugit cu prada pe cimp, urmat de toata haita. Bleaga mea de chihuahua a ramas linga mine, cu coada intre picioare...ce sa-i fac? Am intrat si i-am luat alt sandvich cu sunca si cascaval, ca oricum ma dau banii afara din cas...

Nu imi mai place sa merg pe strada prin Bucuresti, cu precadere prin cartiere, dar nu numai. Peste tot, unde te uiti, vezi aproape numai melteni, cocalari, boschetari. Daca nu, dai peste foarte multi oameni tristi, suparati, furiosi, apasati vizibil de traiul de zi cu zi. Dai peste oameni rai si prosti, de multe ori, animale pe doua picioare. Vezi batrini jerpeliti, flaminzi, ori maturi murdari, care nu s-au mai spalat pe dinti de citiva ani, vezi tineri dezorientati, care habar nu au ce e cu ei, inculti si prosti. O societate aflata vizibil in degringolada, fara nici cel mai mic semn ca lucrurile s-ar putea imbunatati. Din contra. Nu in ultimul rind, vezi ciini costelivi, murdari, bolnavi, care te fac sa ti se rupa sufletul cind te gindesti la ei si la situatia generala in care se afla, la toata nebunia din ultimele saptamini si dintotdeauna.  Nu mai pot sa umblu pe strada stiind ca nu pot sa ii ajut pe toti.  Nu mai vreau sa ma strecor prin...