Unde sunt intelectualii de stanga? Unde-s pumnalele? Unde - s pistoalele? Caii si flintele? In ‘89 aveam 13 ani. Nu am fost la Revolutie. Nici nu am inteles mare lucru la vremea aia. Cine a inteles ceva a profitat de moment si a plecat din tara, cat s-a putut pleca la liber, pana in iunie 90. Cert este ca, influentat si de parinti si de ce auzeam in jurul meu, eram anticomunist convins si ridicam in slavi oranduirea capitalista si economia de piata ce (credeam eu, credeam noi – o,vai!) vor aduce Romania pe linia de plutire. Libertatea de miscare, de opinie, libera initiativa, concurenta, mediul profesional integru, etc., etc., vorbe goale cu care se minteau romanii slabi de inger. Printre care recunosc ca ma numaram si eu, un pre-puber nestiutor. Dar si restul romanilor de rand sunt de scuzat: dupa 50 de ani de comunism feroce, nu puteau decat sa creada ce au citit in carti sau ce le spuneau fostii comunisti, convertiti acum peste noapte in oameni de bine. Proble...
Cimilituri post-apocaliptice (inițial m-am gîndit la cimitiruli, dar af fi fost, totuși, prea mult, chiar dacă trăim în plin post-umor)…