Satul de teatrul grotesc pe care il traiesc zi de zi in tara pentru care nu s-a gasit inca un leac, mi-am luat sotia de mina si am mers la o reprezentatie teatrala desfasurata intr-un cadru organizat. Altfel zis, am fost sa vedem Visul unei nopti de vara la TNB, caci mastile pe care le vad zi de zi sunt deja o rutina fara nici un secret pentru mine. Si, cum eram intr-un cadru familial, am zis sa renunt la atitudinea mea obisnuita de contestare a ,,normalitatii” ce s-a instaurat, mi-e teama, definitiv, in tara si in societatea astea bolnave, si am adoptat o mina si o atitudine regulamentare de cetatean. Grava eroare! Pentru ca, de cum am luat, mindru de aspectul civic al deciziei mele, hotarirea de a baga masina in parcarea cu plata a TNB-ului, mi-am si incasat o teapa de proportii. De parcare se ocupa doi cetateni mai bruneti (ce am zis ?), care nu au avut nici o jena sa imi ia o suta de mii de lei vechi pentru doua ore, fara sa catadicseasca sa imi dea vreun bon, ceva, prin care sa si...
Cimilituri post-apocaliptice (inițial m-am gîndit la cimitiruli, dar af fi fost, totuși, prea mult, chiar dacă trăim în plin post-umor)…