Ion Alecsandru-the saga continues

Motto: „E ușor a scrie versuri, cînd nimic nu ai a spune.” Probabil, cu atît mai ușor e să scrii proza, cînd nu ai nimic de zis. Mă rog, proză – vorba vine. Căci nu poate fi vorba de proză, decît arareori, în cazul blogosferei românești. Nici proză, nici informație, nici teorie, nici practică, nici nimic altceva folositor. Doar o flecăreală interminabilă și nefolositoare, la fel de superficială ca și cei ca o emit. „M-am trezit, mi-am băut cafeaua, mă doare burta, mă scarpin în fund și cît de mult îmi place, ies afară, m-am întors în casă, mi-e somn, mă culc, șamd, șamd.” Plus o vulgaritate înspăimîntătoare asezonată cu o violență omniprezentă, ca semne clare ale manelizării generalizate a societății românești. De fapt, probabil că asta este explicația calității deplorabile a blogosferei – materialul uman foarte îndoielnic al celor ce se hotărăsc să își verse lăturile prin intermediul unei pagini personale. Ce m-a făcut să scriu aceste rînduri? Faptul că, în căutările mele intermin...

Am citit azi pe gândul.info un articol genial. ,,Politica cu delicatese” a lui Caragiale e nimic, în comparație cu ce ne este dat să vedem astăzi în politica dîmbovițeană. Doar că icrele negre ale lui Nenea Iancu astăzi sînt hamburgheri și șampania Coca Cola. Iar dacă despre personajele caragialiene se poate spune că, în afară de penibile, sînt, pe alocuri, simpatice, personaje precum Vanghelie sau Geoană sînt doar grotești. Găsiți articolul aici: http://www.gandul.info/politica/mici-contra-hamburgeri-razboi-culinar-de-1-mai-in-psd.html?3928;2577973

Motto: dacă Darwin a avut privilegiul să poată studia evoluţia speciilor în insulele Galapagos, în România de astăzi poate fi urmărită de către cei interesaţi evoluţia specimenelor. Marean Vanghelie, acest adevărat vîrf de lance al PSD-ului, se arată a fi cel mai aprig spirit şi cea mai luminată minte a partidului din care face parte, dacă e să ne luăm după frecvenţa cu care apare pe televizoare. Purtătorul de cuvinte al celui mai mare partid din opoziţie (sic!) nu scapă nici un prilej să siluiască limba română şi bunul simţ, în apriga lui luptă cu tot ce mai poate fi normal în ţara asta. Lăsînd la o parte faptul că a muşcat mîna care i-a dat să mănînce şi l-a ajutat să urce treptele ierarhice ale organizaţiei PSD Bucureşti, Vanghelie invocă în continuare interesul partidului, ale bucureştenilor, ale Sfîntului Duh, nici nu mai contează ale cui, atunci cînd vine vorba să îşi îndeplinească visele de preamărire. În timp ce Oprescu părăseşte, din cauza lui, partidul, Vanghelie rămîne în ...

Săptămîna trecută cineva foarte drag mie mi-a făcut o surpriză pe măsură (mulțumesc, Pisoi!). Cine a mai aruncat cîte un ochi pe blogul ăsta știe că am evitat pe cît posibil să vin cu amănunte personale, să plictisesc cu trăirile mele zilnice, fie ele interesante sau nu, așa cum se întîmplă pe alte pagini de pe net. Dar surpriza despre care vorbeam e mai mult decît atît. Am primit cadou ,,Jurnal pe motocicletă”, însemnările lui Ernesto Che Guevara din timpul călătoriei sale inițiatice de-a lungul și de-a latul Americii de Sud (Polirom, 2008). Pe baza acestor însemnări ale lui Guevara, ca și pe jurnalul lui Alberto Granado ,,Călătorind cu El Che prin America Latină” (citez din memorie), a fost făcut în 2004 unul din filmele mele preferate, oricum, cel mai bun film pe care l-am văzut de multă vreme: The motorcycle diaries (Jurnal de călătorie) http://www.motorcyclediariesmovie.com/ Dealtfel, acest blog parafrazează pe frontispiciu una din ideile de bază din film, dar și din cartea lui G...

Unde sunt intelectualii de stanga? Unde-s pumnalele? Unde - s pistoalele? Caii si flintele? In ‘89 aveam 13 ani. Nu am fost la Revolutie. Nici nu am inteles mare lucru la vremea aia. Cine a inteles ceva a profitat de moment si a plecat din tara, cat s-a putut pleca la liber, pana in iunie 90. Cert este ca, influentat si de parinti si de ce auzeam in jurul meu, eram anticomunist convins si ridicam in slavi oranduirea capitalista si economia de piata ce (credeam eu, credeam noi – o,vai!) vor aduce Romania pe linia de plutire. Libertatea de miscare, de opinie, libera initiativa, concurenta, mediul profesional integru, etc., etc., vorbe goale cu care se minteau romanii slabi de inger. Printre care recunosc ca ma numaram si eu, un pre-puber nestiutor. Dar si restul romanilor de rand sunt de scuzat: dupa 50 de ani de comunism feroce, nu puteau decat sa creada ce au citit in carti sau ce le spuneau fostii comunisti, convertiti acum peste noapte in oameni de bine. Proble...

Eu sînt un om înţelegător. Îm place să rezonez cu problemele aproapelui meu. În ultima vreme, aud mereu aceeaşi placă: legea nu îi dă voie domnului Videanu, ba să facă una, ba alta, în general, să îşi exercite mandatul de Primar General. Am şi eu o întrebare simplă, omenească, dealtfel. Credeţi că legea îi dă voie domnului Videanu să se ducă în, pardon, pizda mamei domniei sale? P.S.: Vrea mascotă? Îi arăt eu mascotă - lungă, neagră, groasă şi cu păr pe ea (Vexxx dixit).