Treceți la conținutul principal

Postări

R.I.P. Maca

Cea mai simpatică rață. "MACA"   2001 - 22.02.2012

Ten years

Ten whole fucking years... RIP CHUCK SCHULDINER - MAY 13, 1967 - DECEMBER 13, 2001 -

Napalm Death sînt ca vinul bun: cu cît mai vechi, cu atît mai buni

Trebuie să recunosc că iniţial am fost un pic nehotărît cu privire la al treilea concert susţinut de Napalm Death în România. Îi mai văzusem de două ori, în 2007 şi 2009, cu ocazia cîntărilor date în Preoteasa, respectiv, Becker Brau Bucureşti şi nu mă aşteptam la cine ştie ce noutăţi, mai ales că trupa britanică nu a scos nici un material discografic nou de la ultimul show susţinut în România. Am luat totuşi hotărîrea să merg şi să îi văd pentru a treia oară pentru că, în cele din urmă, nu ai ocazia să vezi prea des în acţiune pe viu clasici ai metalului extrem de talia celor de la Napalm Death. Pot să afirm cu mîna pe inimă că a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua. Concertul susţinut de englezi în Wings Club a fost de departe cel mai reuşit dintre cele trei cîntări date de ei în Bucureşti. Nu doar că de data asta sunetul a fost mult mai bun şi muzica lor a putut fi savurată de cunoscători pînă la ultima notă, dar membrii trupei s-au prezentat şi într-o formă fizică mult m...

RMGC ne dă otravă, noi îi dăm aur pe tavă

Duşmanii le poartă pică, ei nu are audienţa lor...

Nici nu am trecut bine cumpăna dintre ani şi Antena 1 ne-a umplut de respect. Astfel, între orele 12 şi 2, televiziunea ai cărei diriguitori se laudă deşănţat cu campanii care de care mai bombastice şi mai pline de românism, nu am mai pus ghilimelele, ne-a aruncat în faţă două ore de ţigăneală de cea mai joasă speţă, de manelism ordinar, de mîrlănie grotească ambalată sclipitor şi denumită popos "program de Anul Nou". Aşa cum face de cîţiva ani buni, dealtfel. Şi aşa cum fac toate televiziunile comerciale, a căror goană după audienţă, însoţită de o lipsă de idei vecină cu ticăloşia, face ca cel ce vrea să se uite pe canalele romîneşti de televiziune în noaptea de Revelion, şi care nu e neapărat un manelist de cea mai joasă speţă, să regerete o dată în plus halul în care a ajuns societatea românească. Deşi, pînă la urmă, nu am avut nici o surpriză în legătură cu programul televiziunilor în noaptea de Revelion, pentru că, nu-i aşa, asta ni se serveşte de ani buni încoace, r...

Au trecut nouă ani...

Ieri, 13 decembrie 2010, s-au împlinit 9 ani de la tragica dispariţie a celui supranumit  "naşul death-metalului", "tatăl death-metalului" sau, după caz, "părintele death-metalului". Este vorba, desigur, despre Chuck Schuldiner (1967 - 2001), şi cînd spun dispariţie mă refer la imensa pierdere de a nu mai putea asculta noi materiale artistice compuse şi/sau cîntate de Chuck. Pentru că altfel Chuck rămîne viu în inimile adepţilor muzicii sale şi va rămîne printre noi atît timp cît opera lui va dăinui. Eu, unul, mă declar recunoscător că am avut ocazia să fiu expus muzicii lui Chuck Schuldiner şi voi aprecia întotdeauna calitatea deosebită a creaţiei sale. Păcat însă că totul s-a oprit aici. Mare, mare păcat....