Ce-i în uşă şi-n capuşă

Pe una din uşile glisante de la ieşirea din Aeroportul Otopeni era lipită, nu demult, o coală de hîrtie pe care scria cu pixul, cu litere de-o şchioapă: ’’ Defect’’ . Angajaţii aeroportului încercau astfel să îi prevină pe călătorii ce veneau de pe terminalul de sosiri să nu se posteze în faţa uşii, căci aceasta nu se va deschide decît prin cine ştie ce minune. Toate bune şi frumoase, pînă la un moment dat, cînd de pe terminal vine în mare viteză un bărbat cu două valize mari în mîini şi care, după aspect, se vedea de la distanţă că este occidental şi că nu prea e obişnuit cu obiceiurile şi tradiţiile ţării în care tocmai sosise. Acesta frînează în ultima clipă în faţa uşii cu pricina şi constată uluit că nu se deschide. După cîteva secunde de aşteptare, începe un dans pe loc, cu mişcări stînga-dreapta şi sus-jos ale corpului, în speranţa că îndărătnica uşă se va hotărî, în sfîrşit, să se deschidă. Cum era de aşteptat, nu se întîmplă nimic. Atunci bărbatul dă măsura perseverenţei cu care se spune despre occidentali că sînt înzestraţi, lasă ambele valize jos din mîini şi începe să se agite în faţa uşii, cu mişcări ordonate, aproape ritmice, sperînd că astfel va fi detectat de senzorul uşii şi că va putea să iasă, în sfîrşit, din incinta aeroportului. Străinul părea destul de hotărît să rezolve uşa şi nu se ştie cum s-ar fi terminat această situaţie dacă unui român care trecea prin apropiere şi care, vazînd hîrtia cu ’’ Defect’’, se îndrepta deja spre cealaltă cale de acces în aeroport, nu i s-ar făcut milă de el şi nu i-ar fi arătat cu degetul cealaltă uşă. Astfel, occidentalul a putut face cunoştinţă cu o veche zicală românească, care spune că nu tot ce zboară se mănîncă, nu toate scările rulante rulează, nu toate uşile glisante glisează şi, mai mult ca sigur, nu tot ce candidează merită să se integreze.