Jocul de-amendaţi ascunselea

Aflat cu treburi prin centrul Bucureştiului, am fost tare bucuros şi uimit în acelaşi timp să văd un loc liber pe un trotuar, loc în care puteam să îmi parchez maşina fără să îmi aduc contribuţia zilnică la bunăstarea patronilor parcărilor Dalli. După ce am parcat şi m-am asigurat că maşina nu încurcă în nici un fel circulaţia, nici a maşinilor, nici a pietonilor, am vrut să plec şi să îmi văd de treabă. Problema e că la mică distanţă, patru-cinci metri, o poliţistă de la poliţia rutieră făcea ce ştiu ei mai bine: tăia chitanţe maşinilor parcate în apropiere. Am zăbovit preţ de cîteva secunde lîngă maşină, aşteptînd ca poliţista să îmi spună că nu am voie să parchez acolo, dar cum aceasta m-a ignorat complet, chiar mi-a lăsat impresia că se ascunde de mine printre celelale maşini, am vrut să mă îndepărtez şi să să mă ocup de lucrul pentru care ajunsesem în zonă. Imaginea poliţistei cu chitanţierul în mînă nu mi-a dat însă pace şi, după ce m-am îndepărtat puţin de maşină, m-am întors să văd ce face. Nu mică mi-a fost surprinderea şi neplăcerea să văd că aceasta a aşteptat să mă îndepărtez şi că încerca să îmi pună în mare grabă anunţul că voi primi amenda acasă pe parbrizul maşinii. Am fugit înapoi, ca să o întreb pentru ce mă amendează şi de ce nu m-a ferit din calea păcatului contravenienţei, însă poliţista pur şi simplu m-a ignorat şi a încercat să se îndepărteze. În urma insistenţelor mele, făcute aproape în pas alergător, pentru că reprezentanta legii mai-mai că o luase la fugă ca să scape de mine, m-am trezit înconjurat de alţi doi-trei poliţişti, probabil din acelaşi echipaj, care au început pe un ton violent să mă acuze că le hărţuiesc colega, că m-au filmat în flagrant delict cum am parcat pe trotuar şi că îmi arată ei mie! Aşa am aflat că ediţia de colecţie a codului rutier din 2003 interzice parcarea pe trotuar, chiar dacă nu sînt indicatoare în zonă care să arate acest lucru. Cum nu am reuşit, în cele din urmă, să aflu numele şi gradul poliţistei, pentru că distinşii ei colegi au făcut un zid viu în jurul ei, abia aştept să primesc acasă procesul verbal prin poştă, pentru a-i vedea, în sfîrşit, delicata-i semnătură şi a putea face o reclamaţie la superiorii ei din poliţia rutieră. Lăsînd la o parte faptul că a refuzat să se prezinte, în urma solicitării mele exprese, încălcînd astfel legea, tare mult vreau ca şefii ei să afle de comportarea absolut mojică şi mîrlănească de care a dat dovadă.