Fotbal versus atletism. A fost Bănel cel mai bun de la Euro?
Transmisiile televizate ale marilor competiţii fotbalistice ne-au obişnuit în ultimii ani cu o avalanşă de date statistice legate jocul de fotbal. Cîte cornere s-au bătut, cîte offside-uri s-au petrecut, cîte şuturi pe poartă, spre poartă sau în bălării s-au tras, cîte floricele s-au consumat pe cap de spectator furajat, şamd. Nu de multă vreme însă, o nouă minune a ştiinţei şi tehnologiei stîrneşte orgasme necontrolate comentatorilor de la televiziuni, mai ales celor care nu au pus în viaţa lor piciorul pe o minge de fotbal. Datorită sateliţilor geostaţionari, sistemelor GPS, plasei complicate de camere de luat vederi folosite în transmisiile meciurilor şi serviciilor de spionaj ce dispun de aparatură ultra-sofisticată, putem afla cîţi kilometri a alergat un fotbalist pe durata prezenţei sale în teren. Probabil că se poate afla şi cît aleargă în timpul liber după autobuz, sau ce şi cu cine o face pe la vestiare, dar astea sînt deja amănunte în care nu dorim să intrăm. Deşi, dacă judecăm din perspectiva goanei nebune după audienţă şi, deci, profit, a televiziunilor, nu ar fi de mirare ca în viitor să se difuzeze pe timpul pauzei dintre reprize un Big Brother cu fotbalişti. Pînă la urmă, vorbind strict din punct de vedere statistic, nu e neapărat un lucru rău să ni se prezinte ce kilometraje au jucătorii la bord. Dar să devină ăsta cel mai important aspect, cel puţin pentru unele minţi de fotbalişti prezente în capul unor comentatorilor tv, este deja prea mult. Pentru comparaţie, chiar dacă Ilie Dobre de la radio are cel mai mare debit verbal dintre toţi, tot cel mai enervant comentator rămîne. Bănel Nicoliţă, chiar dacă a dat kilometrajul peste cap, tot nu a fost în stare să dea o pasă utilizabilă. Căci fotbalul, pentru cine nu (mai) ştie, este caracterizat (încă) de pase, şuturi, fente, driblinguri, centrări, degajări şi, în cele din urmă, goluri. În pricipiu, acele activităţi care au ca obiect central o chestie rotundă din piele numită minge. Revenind la Bănel, efortul lui este de admirat, dar, din păcate, a confundat competiţiile. În Elveţia şi Austria nu s-au ţinut în nici un caz Europenele de atletism.
Transmisiile televizate ale marilor competiţii fotbalistice ne-au obişnuit în ultimii ani cu o avalanşă de date statistice legate jocul de fotbal. Cîte cornere s-au bătut, cîte offside-uri s-au petrecut, cîte şuturi pe poartă, spre poartă sau în bălării s-au tras, cîte floricele s-au consumat pe cap de spectator furajat, şamd. Nu de multă vreme însă, o nouă minune a ştiinţei şi tehnologiei stîrneşte orgasme necontrolate comentatorilor de la televiziuni, mai ales celor care nu au pus în viaţa lor piciorul pe o minge de fotbal. Datorită sateliţilor geostaţionari, sistemelor GPS, plasei complicate de camere de luat vederi folosite în transmisiile meciurilor şi serviciilor de spionaj ce dispun de aparatură ultra-sofisticată, putem afla cîţi kilometri a alergat un fotbalist pe durata prezenţei sale în teren. Probabil că se poate afla şi cît aleargă în timpul liber după autobuz, sau ce şi cu cine o face pe la vestiare, dar astea sînt deja amănunte în care nu dorim să intrăm. Deşi, dacă judecăm din perspectiva goanei nebune după audienţă şi, deci, profit, a televiziunilor, nu ar fi de mirare ca în viitor să se difuzeze pe timpul pauzei dintre reprize un Big Brother cu fotbalişti. Pînă la urmă, vorbind strict din punct de vedere statistic, nu e neapărat un lucru rău să ni se prezinte ce kilometraje au jucătorii la bord. Dar să devină ăsta cel mai important aspect, cel puţin pentru unele minţi de fotbalişti prezente în capul unor comentatorilor tv, este deja prea mult. Pentru comparaţie, chiar dacă Ilie Dobre de la radio are cel mai mare debit verbal dintre toţi, tot cel mai enervant comentator rămîne. Bănel Nicoliţă, chiar dacă a dat kilometrajul peste cap, tot nu a fost în stare să dea o pasă utilizabilă. Căci fotbalul, pentru cine nu (mai) ştie, este caracterizat (încă) de pase, şuturi, fente, driblinguri, centrări, degajări şi, în cele din urmă, goluri. În pricipiu, acele activităţi care au ca obiect central o chestie rotundă din piele numită minge. Revenind la Bănel, efortul lui este de admirat, dar, din păcate, a confundat competiţiile. În Elveţia şi Austria nu s-au ţinut în nici un caz Europenele de atletism.
Comentarii
Trimiteți un comentariu