Treceți la conținutul principal

Literatura rusă, ultima pe listă

Între 4 și 8 iunie s-a desfășurat, în pavilioanele 14 -18 de la Romexpo, ediția de anul acesta a tîrgului de carte Bookfest. Tîrgul s-a bucurat de multe evenimente culturale, începînd cu lansările de carte și sesiunile de autografe și terminînd cu concerte și proiecții de filme. În plus, Bookfest 2008 a găzduit și festivitatea de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor din România. Vizitatorii au avut astfel ocazia să se întîlnească cu scriitori renumiți, atît din țară, cît și din străinătate, dar și cu invitați de seamă. Printre scriitori s-au numărat Orhan Pamuk (laureat al premiului Nobel pentru literatură), Andrei Codrescu, Peter Eszterhazy, Andrei Kurkov, Irina Denejkina, Alexandru Bălăşescu, Adrian Chivu, iar printre invitați Ioana Pîrvulescu, Neagu Djuvara, Ştefan Agopian, Ioan T. Morar, Radu Pavel Gheo și alții. Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Acum, domnu’ Nea Nelu se prea poate că a intrat la categoria „neinvitați”, dar să nu ne aplecăm prea mult asupra amănuntelor. Cert este că prezența domniei sale a stîrnit un adevărat uragan al emoțiilor printre băbuțele prezente la standurile de cărți. Surescitate și cu ochii în lacrimi, multe dintre ele s-au repezit să ia autografe, să îl vadă mai de aproape, să îl pipăie și să strige „este!” pe cel ce a fost, este și va rămîne pe vecie Părintele Pensionarilor. Cel puțin, al unora dintre ei și în nici un caz al celor care și-au mîncat tinerețile pe la Canal. Revenind la lucruri vesele, Nea Nelu a cam trădat cauza comunismului cu față umană, comportîndu-se ca un adevărat star rock în lumina reflectoarelor, produs al capitalistului deșănțat și otrăvit de desfrîu. A dat autografe, a strîns mîini și a pupat fălcuțe în stînga și în dreapta, a zîmbit pentru poze. Cu această ocazie s-a putut vedea cum cultura consumistă îl poate converti și pe cel mai înrăit comunist bătrîn. Însă pentru fanii adevărați aceste nimicuri nu mai contează. În nici un caz pentru o doamnă în vîrstă care semăna teribil cu șoricelul Roquefort din Pisicile Aristocrate, atît ca înfățișare, dar mai ales la voce, care bînguia, strîngînd la piept autograful favoritului: „eu am fost mereu adepta literaturii ruse”. Cum a asociat bătrînica literatura rusă cu Ion Iliescu, e greu de zis. Deși se știe că acesta și-a făcut studiile la Moscova, ele au fost departe de a ține de domeniul literaturii, iar inițialele uniunii scriitorilor din Rusia nu sînt în nici un caz KGB.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în