Ion Alecsandru-the saga continues

În noaptea de vineri spre sîmbătă am fost la cel mai inedit concert la care am participat pînă acum. M-am dus să îl văd pe Igor Cavalera cum dă cîntare în club Fabrica, dimpreună cu soția sa și proiectul lor electro. Nu explicitez cine este Igor Cavalera – cine știe, cunoaște. Pe bilet scria că toată paranghelia începe la ora 20:00, așa că pe la 9 m-am prezentat cumințel la intrare, gata să primesc cu inima deschisă prima mea experiență electro live. În fine, nenorocirea a fost că la ora aia de-abia începeau cîntările din deschidere, așa că ne-au chinuit, timp de trei ore, de la 9 la 12, ca pe hoții de cai, pe mine și pe ceilalți 10, maxim 15 metaliști care venisem să îl vedem pe Cavalera în acțiune. După trei ore de muzică electro îndeajuns de monotonă să îl facă și pe cel mai calm om din lume să se urce pe pereți, iaca, odată ce se dă o perdea din spatele scenei la o parte și de după ea apar chiar Igor Cavalera și soția, respectiv, MixHell. Am uitat să spun că audiența era formată di...

De fapt, este chiar prima parte a unui apel către lichele ce, iată, din nefericire, a ajuns să aibă un caracter perpetuu, tocmai datorită ineficacităţii sale. Pentru că autorul primelor două apeluri a ajuns (sau a fost încă de la început) el însuşi o lichea, deci demersurile sale sunt lovite de nulitate şi ridicol. Iar cel de-al treilea apel către lichele este mai degrabă un avertisment furios, o încercare disperată de a perturba cîtuşi de puţin liniştea bănească a lichelelor, căci de linişte sufletească nu se poate pune problema. Apelul către lichele nu mai poate fi privit ca prima parte, a doua, partea a treia, a patra sau partea x. Trebuie să fie Apelul necontenit făcut de cei neînregimentaţi politic, de cei mulţi care cu sudoarea frunţii şi a palmelor lor hrănesc lipitoarea politico-economică ce sufocă această ţară. Voi, oameni mici, fără nici cea mică fărîmă de demnitate, aveţi puterea şi vă puneţi oglinzi în casă. Voi, ipocriţi fără coloană vertebrală, slugi netrebnice ale pote...

De la voucherele pentru agricultură ale lui Victor Ciorbea și pînă acum economia națională nu a mai simțit asemenea frisoane. Ce mai tensiune, ce mai emulație! Așa cum stăteau acum 13 ani țăranii cu ochii în zare, așteptînd să vină voucherele lui Ciorbea să le are ogoarele, așa este acum așteptată recesiunea de gospodinele din fața blocului și de băbuțele din piață. Că doar așa le-a zis lor Președintele, că vine recesiune mare, să iasă tot poporul cu fața la soare, să se bucure de ea. De venit, recesiunea o să vină, nu asta e problema. Dar parcă prea este împinsă din spate și umflată de (i)responsabilii cu treburile țăriii ăsteia lăsate de izbeliște. Asemeni surferilor care călăresc valurile în căutare de senzații tari, politicienii noștri, pardon, călăresc fără nici un fel de rușine zvonul recesiunii ce amenință economia autohtonă, în căutarea adrenalinei date de procentele din sondaje. De criză economică se vorbește încă de la sfîrșitul anului trecut, deși cei aflați acum la putere s...