De la voucherele pentru agricultură ale lui Victor Ciorbea și pînă acum economia națională nu a mai simțit asemenea frisoane. Ce mai tensiune, ce mai emulație! Așa cum stăteau acum 13 ani țăranii cu ochii în zare, așteptînd să vină voucherele lui Ciorbea să le are ogoarele, așa este acum așteptată recesiunea de gospodinele din fața blocului și de băbuțele din piață. Că doar așa le-a zis lor Președintele, că vine recesiune mare, să iasă tot poporul cu fața la soare, să se bucure de ea. De venit, recesiunea o să vină, nu asta e problema. Dar parcă prea este împinsă din spate și umflată de (i)responsabilii cu treburile țăriii ăsteia lăsate de izbeliște. Asemeni surferilor care călăresc valurile în căutare de senzații tari, politicienii noștri, pardon, călăresc fără nici un fel de rușine zvonul recesiunii ce amenință economia autohtonă, în căutarea adrenalinei date de procentele din sondaje. De criză economică se vorbește încă de la sfîrșitul anului trecut, deși cei aflați acum la putere se jură cu mîinile pe portofele că habar nu au avut de așa ceva cînd au făcut promisiuni electorale deșănțate. Din criză, iată, Președintele a căzut în recesiune și fandaxia-i gata. Să ne mai mirăm că leul a luat-o iar vertiginos în jos? Cînd clasa politică, de la vlădică la opincă, e tot timpul cu recesiunea în gură? Marean Vanghele mai lipsește, să se apuce de conjugat: eu recesionez, tu recesionezi, ei recesionează. Mai ales ei, oamenii de afaceri, care cu o mînă se luptă disperați să atenueze efectele negative importate de afară și cu cealaltă fac joc de glezne să evite măsurile aberante adoptate de guvernul Băsescu, cum ar fi impozitul pe venitul minim, dar și altele. În inconștiența și nepăsarea lor, guvernanții de astăzi au transformat criza economică în armă de propagandă electorală, au pus-o lîngă alte vorbe mari și goale rostite de ei fără nici o apăsare, precum reforma în Justiție, corupția, sistemul de educație și de sănătate, infrastructura rutieră și așa mai departe. Pentru acest lucru, pentru măsurile contra-economice pe care le-au adoptat pînă acum și pentru risipa fără limite a resurselor publice, dar mai ales pentru răul imens pe care l-au făcut prin îngroșarea nejustificată, în scopuri electorale, a accentelor dramatice, ce a contribuit și va contribui și de acum încolo la zădărnicirea eforturilor de a limita criza economică, Băsescu & co. se fac vinovați fără doar și poate de subminarea economiei naționale.
extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit...
Comentarii
Trimiteți un comentariu