S-a făcut frate şi cu presa ca să treacă alegerile

În campania electorală din 2004 Traian Băsescu se bătea senin cu presa în piept, declarînd cu candoare: "criticile presei ne-au ţinut proaspeţi şi am înţeles cît de utilă e presa pentru politician". Nici nu avea cum să îi fie altfel decît utilă presa actualului Preşedinte, ţinînd cont că acesta a fost în mod constant un răsfăţat al ziarelor şi al posturilor de televiziune, care nu o dată au dus adevărate campanii de imagine în favoarea sa. Declaraţia făcută de Traian Băsescu la ceremonia de depunere a jurămîntului de Preşedinte în faţa Parlamentului, prin care se angaja că "voi fi un apărător devotat al libertăţii presei", nu putea să vină decît ca o recunoaştere a faptului că domnia-sa a ajuns primul om în stat şi datorită libertăţii de exprimare şi de opinie a celor ce lucrează în presă. La nici două luni de la preluarea mandatului, Preşedintele jucător a schimbat însă miza şi a început să se plîngă de faptul că presa îi dă mari dureri de cap. În loc să îşi trateze durerile de cap cu cafea, zeamă de varză şi, eventual, un algocalmin şi mult somn, Băsescu a pus "atacurile presei" pe seama faptului că grupurile de interese ce controlează trusturile de presă sînt deranjate de epopeica luptă anti-corupţie declanşată de regimul pe care îl conduce. Ciudat lucru, mai ales că lupta cu corupţia s-a desfăşurat cu precădere tocmai în presă, pe ecranele televizoarelor şi în paginile ziarelor, asta pentru că Justiţia domnului Băsescu s-a mulţumit să se joace de-a steguleţele şi de-a vaţi-ascunselea cu acuzaţii, în timp ce infracţionalitatea reprezentată de marea corupţie sau de spionii sirieni aflaţi în vacanţă prin România i-a dat leapşa aproape de fiecare dată. Trecînd deci printr-o simplă mutare de table grupurile de interese în rîndurile trusturilor de presă, aceleaşi trusturi de presă care l-au susţinut să devină preşedinte, Traian Băsescu a continuat inepuizabil lupta cu corupţia legîndu-se de ziarişti de cîte ori a avut ocazia. Instituţiile de presă şi ziariştii şi-au schimbat astfel în timp destul de scurt utilitatea pentru Preşedinte, devenind principalii duşmani ai poporului şi, ca atare, ţinte ale miştoului de bodegă sau, după caz, ale înfierărilor mînios-populiste. Nimic nu a mai putut sta în calea avîntului justiţiar al marinarului, care, între două băi de mulţime, a găsit mereu timp să îi facă praf cu vorba sau cu fapta pe ziariştii ce reprezintă sistemul ticăloşit. Ziarişti care subminează siguranţa naţională din toate poziţiile, fie dezvăluind faptul că Traian Băsescu s-a urcat băut la volan, fie povestind despre afacerile dubioase în care este implicată Elena Udrea, fie chiar prin insistenţa lor de a-i descoperi Preşedintelui dosarul de Securitate.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.30 (167), 21 – 27 septembrie 2006