Un ochi plînge, unul îşi rîde în barbă

Luna octombrie a anului 2004 a debutat cu o premieră absolută în viaţa publică autohtonă. Românii au putut vedea pentru prima oară, cu ocazia anunţului făcut de Theodor Stolojan că se retrage din cursa pentru Preşedenţie, un politician plîngînd în public. Nu s-a stabilit pînă acum, părerile fiind încă împărţite, dacă Traian Băsescu a plîns cu lacrimi de crocodil sau doar cu lacrimi de vechi lup de mare, hîrşîit în aprigele lupte politice dîmboviţene, cert este însă că din tot ineditul evenimentului cu pricina doar lacrimile au rămas în amintirea românilor. Nimeni nu îşi mai aminteşte de misterioasa boală de care s-a îmbolnăvit subit Theodor Stolojan, nici de promisiunile făcute de acesta că va reveni cu lămuriri suplimentare atunci cînd sănătatea i-o va permite. Mult mai grav, nimeni nu mai spune nimic despre declaraţiile şocante făcute ulterior de Traian Băsescu, cum că cel căruia i-a luat locul în cursa pentru prezidenţiale s-ar fi retras de fapt datorită stresului provocat de şantajul la care era supus de către PSD, partidul la Putere la acea vreme şi principal adversar politic. Băsescu a vorbit atunci despre faptul că Theodor Stolojan ’’s-a retras pentru a scăpa de presiunea extraordinară a sistemului ticălos’’ şi de şantajul pe care PSDul îl pregătea cu probe inventate. Lacrimile lui Băsescu au revenit pe scena politică şi după ce acesta a ajuns la timona ţării, dar Preşedintele a uitat să mai aducă explicaţii şi probe prin care să lămurească situaţia extremă în care ar fi fost pus Stolojan în 2004. S-a mai făcut referire doar la atotprezentele grupuri de interese, care au fost plasate ba în presă, ba în Guvern, dar singurul grup de interese dovedit şi pedepsit ca atare pînă acum a fost format din două băbuţe arestate pentru că nu au putut să îşi plătească o amendă de cîteva milioane de lei vechi. Nici sistemul ticălos şi eventualii săi reprezentanţi din PSD, nici grupurile de interese de care vorbea Băsescu nu par acum a fi deranjate foarte tare de regimul pe care acesta îl conduce, cu excepţia lui Adrian Năstase pe care procurorii DNA l-au deranjat foarte tare atunci cînd i-au şters termopanele de praf. Traian Băsescu nu trebuie să îşi facă însă probleme prea mari în perspectiva viitorului său politic, pentru că s-a dovedit a fi gata oricînd să mai verse cîte o lacrimă atunci cînd situaţia o cere, iar poporul român este, după cum se ştie, un popor de oameni buni, sensibili la suferinţă şi emoţii sincere.


Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.28 (165), 7 septembrie 2006 - 13 septembrie 2006