FT: Franţa se confruntă cu dezindustrializarea

Costurile foarte mari cu forţa de muncă, reducerea drastică a consumului pe fondul crizei economice europene şi lipsa competitivităţii au făcut ca Franţa să se confrunte în ultimii ani cu o contracţie severă a producţiei industriale. Fenomenul este atât de extins încât tot mai mulţi specialişti spun că Franţa se confruntă deja cu un proces de dezindustrializare. 

Problema nu este una peste care se poate trece uşor cu vederea, comentează Financial Times, din contră, situaţia sectorului industrial francez a devenit unul din subiectele pricipale de discuţie în cadrul campaniei electorale pentru preşedinţia ţării. Actualul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, este acuzat că în timpul mandatului său de cinci ani în fruntea ţării în Franţa au dispărut 355.000 de locuri de muncă în industrie, ca urmare a problemelor economice cu care au trebuit să se confrunte fabricile care ofereau aceste oportunităţi de angajare.

Productivitatea redusă a angajaţilor este una din problemele majore pe care trebuie să le rezolve sectorul industrial din Franţa. Renumită în lume pentru politicile sale extinse de protecţie socială, Franţa se confruntă acum cu necesitatea reducerii costurilor pe care trebuie să le suporte un angajator cu forţa de muncă. În caz contrar, industria franceză va face tot mai greu faţă competiţiei, cu precădere celei venită de la vecinii germani. Astfel, datele statistice arată că, în timp ce în 2000           costul orar cu forţa de muncă era cu 8 procente mai redus în Franţa decât în Germania, în prezent situaţia s-a inversat, un patron francez fiind nevoit să aloce cu 10% mai mult decât unul german pentru ora de lucru. Iar în timp ce în ultimii zece ani costurile unui angajator german cu forţa de muncă au crescut cu 19%, în cazul celui francez avansul este de 31%. Asta deşi un muncitor francez ia mai puţini bani acasă decât cel din Germania, diferenţa fiind făcută de contribuţiile sociale plătite către stat.

Relocarea activităţii, o soluţie controversată

Pentru a reduce costurile cu forţa de muncă, antreprenorii francezi se văd astfel nevoiţi să îşi reloce activitatea în alte ţări. Pentru exemplificare, un muncitor la o fabrică Peugeot din Slovacia presupune costuri de 10 euro pe oră, în timp ce un angajat al aceluiaşi producător de automobile costă 35 de euro pe oră în Franţa. Relocarea are însă şi părţile ei negative, pentru că a condus creşterea ratei şomajului în Franţa până la 10%, un alt factor demn de luat în seamă fiind şi dezechilibrarea balanţei comerciale a ţării. Astfel, exporturile Franţei au suferit o reducere considerabilă în ultimii ani, ceea ce a condus la acumularea unui deficit comercial de 70 miliarde euro. Este din ce în ce mai evident că, în urma relocării activităţii industriale, au de câştigat doar companiile care care au ales această variantă radicală. În schimb, economia franceză se poate plânge că are de pierdut în urma globalizării.

De cealaltă parte, Germania, care a ales calea creşterii productivităţii în facilităţile de producţie aflate pe propriul teritoriu, se bucură de un şomaj mult mai redus decât Franţa, având, dealtfel, una dintre cele mai mici rate ale şomajului înregistrate în Uniunea Europeană. În momentul de faţă, până şi specialiştii francezi admit că, spre deosebire de calea mai anevoioasă, dar cu rezultate de lungă durată, aleasă de Germania, oficialităţile din ţara lor au greşit cedând în faţa pretenţiilor pe termen scurt ale investitorilor financiari, lucru ce a prejudiciat economia franceză pe termen lung.  Deageaba sunt companiile franceze puternice, dacă îşi au facilităţile de producţie în afara ţării, spun ei, pentru că în felul acesta exportul lor este trecut în dreptul ţărilor în care îşi desfăşoară activitatea, iar Franţa nu beneficiază în niciun fel de pe urma profiturilor lor. 

Lipsa inovaţiei

O altă cauză a lipsei de competitivitate cu care se confruntă sectorul industrial din Franţa, spun specialiştii, este lipsa inovaţiei, în comparaţie cu mult mai dinamica economie germană. Astfel, în urma unui sondaj recent făcut de Comisia Europeană, a reieşit faptul că 47% dintre companiile industriale franceze au recunoscut că între 2006 şi 2008 nu au adus în producţia lor nimic inovativ, nu au îmbunătăţit cu nimic produsul final al activităţii lor. De cealaltă parte, în cazul companiilor germane procentul este mult mai mic, de doar 13%. Specialiştii spun că este de neconceput ca o companie industrială să nu vină timp de doi ani cu nimic inovativ, dând exemplu industria de maşini din cele două ţări. Astfel, modul de realizare al automobilelor germane este dat exemplu, prin prisma rigurozităţii cu care fiecare componentă a maşinii este supusă unui proces complex, prin care un focus grup de clienţi evaluează fiecare aspect demn de luat în seamă, părerea lor având o mare importanţă pentru stabilirea produsului final.  

Alecsandru Ion,

toate drepturile rezervate.