Ion Alecsandru-the saga continues

Mai mulţi oameni dintre aceia care se laudă în gura mare cu faptul că sînt oameni Au vînat într-o zi o căprioară. Întîmplarea face că au prins-o vie. Aşa că au pus-o într-o cuşcă şi au adus-o la judecată. - Tu, căprioaro, tu ştii cine sîntem noi? zise unul mai plin de el la minte şi trup. - Ştii ce onoare este pentru tine că o să ajungi în farfuriile noastre? - Tu, căprioaro, ai măcar idee Cît ne-am zbătut noi să te prindem şi cît ne vom mai zbate să te gătim? Căprioara, speriată, tremură toată cu ochii mari în faţa grozăviei ce i se întîmplă refuză să se prosterneze de dragul călăilor săi. - Tu, căprioaro, zise altul visezi tu măcar ce friptură extraordinară o să iasă din tine? Dar căprioara, speriată, tremură toată cu ochi de căprioară a priceput de la început ce era de priceput chiar de la început. - Cum îndrăzneşte? strigară toţi strînşi roată în jurul cuştii cu pumnii strînşi cu dinţii încleştaţi cu ochi...