Ion Alecsandru-the saga continues

În societatea în care trăim, în vremurile astea, am ajuns să caut, să vînez, efectiv, momentele normale de interacțiune inter-umană, cu oameni normali. Ieri, de exemplu, mi-am petrecut ziua de dinaintea Ajunului creștinește, ca tot românul procopsit, la supermarket, pregătindu-mi sufletul, prin munca istovitoare de căra niște sacoșe mai mari decît mine, pentru Nașterea Domnului. Ajuns la mașină, am făcut un ultim efort și am urcat cumpărăturile în portbagaj, după care, băgat pe jumătate în compartimentul de depozitare a bagajelor, am mai petrecut ceva timp încercînd să le amarez, pe cît de bine m-am priceput eu. Trebuie spus că, dacă nu sînt un Van Damme, care să facă șpagatul între sacoșe, mă pot numi fără probleme un mic Carlos Sainz al străzilor din București, care dă cu bagajele de toți pereții. Sau, ca să o citez pe mama, care foarte plastic a descris stilul meu de a conduce - ”ne zdruncină băiatul ăsta de parcă ar căra cartofi”.  Cum eram eu băgat c...

             You'll never be forgotten. 

Poate rezista în timp contentul fără…content?   Pot atrage trafic pe termen mediu și lung paginile web a căror strategie de marketing, asta ca să ne exprimăm elegant, constă în păcălirea celor ce navighează pe net? Site-urile oficiale ale multor din organele media autohtone abundă în titluri-capcană, de multe ori fără nicio legătură cu articolul la care fac trimitere, umflate și rumene ca o gogoașă, dar tot atât de goale de conținut. Trăim într-o lume dură, e adevărat, dar poate goana nebună după trafic și, în consecință, bani, justifica abdicarea de la orice fel de urmă de reguli și principii? Și vorbim aici nu atât de reguli ale jurnalismului, demult făcute praf de mass media, cât mai ales de principiille stipulate de politicile de marketing. Or, baza unei relații de succes pe termen lung între un furnizor de bunuri servicii, să zicem, în cazul de față, de content, și clienții săi, ne învață regulile sănătoase ale marketingului, este tocmai încrederea reciprocă. Cât...

Azi, intr-o benzinarie de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe la ora 7 seara, o catelusa talie mica, un fel de corcitura de chihuahua, intimpina foarte increzatoare si dind din coada toate masinile care intrau in incinta peco-ului. Cind m-am dat jos din masina, am mingiiat-o, a inceput sa sara pe mine si sa ma pupe - am vazut ca avea si catei, amarita - avea mameloanele umflate. Nu am rezistat, i-am luat un sandvich dinauntru, ca altceva mai potrivit nu am gasit, si am vrut sa i-l dau - cind am iesit cu mincarea in mina, ca din senin, am fost inconjurat de vreo 8-9 ciini, de toate taliile si virstele, veniti in goana de pe maidanele din jur, care au inceput sa sara pe mine, sa le dau sandvichul - pina la urma, unul mi l-a tras din mina, asa, in ambalaj, si a fugit cu prada pe cimp, urmat de toata haita. Bleaga mea de chihuahua a ramas linga mine, cu coada intre picioare...ce sa-i fac? Am intrat si i-am luat alt sandvich cu sunca si cascaval, ca oricum ma dau banii afara din cas...