Ion Alecsandru-the saga continues

Moare Michael Jackson. Moare Luciano Pavarotti. Moare B.B.King. Moare Lemmy Kilmister. Moare Prince. Mor  unul cite unul. Mor si nu poti sa faci nimic in legatura cu asta. Mor si iti dai seama ca lumea ta se duce, ca ramii cu Beyonce, Lady GaGa si Rhianna. Mor si realizezi ca nici tu nu mai ai 20 de ani. Mor si stii ca toti murim. Mor si ai vrea sa mai stea o clipa.

M-am tot gindit ce as putea sa scriu, legat de concertul Death DTA, de pe 4 aprilie, de la Arene. Imi e greu sa scriu ceva destept, pentru ca experienta a fost pentru mine una eminamente emotionala, deci orice relatare va fi subiectiva. Atit pot sa spun: am fost la multe concerte in viata mea, in tara si afara, la trupe mari sau mai putin cunoscute, in cluburi cu citeva sute de spectatori sau la open-air-uri cu audiente de mii de oameni. Niciodata nu mi s-a intimplat insa ce am patit la Death DTA: cind a inceput piesa The Philosopher, prima dupa introul Out of Touch, mi s-au taiat picioarele, am simtit ca ma podideste un plins isteric si ca lesin.     Eram ca pustoaicele alea isterice, la concertele lui Michael Jackson. Eu, barbat de 40 de ani, cu ceva experienta de viata la activ, zic eu. Steve, Bobby si Gene au aratat si s-au auzit senzational, a fost o experienta cu adevarat suprarealista, demna de memoria lui Chuck Schuldiner.   Pentru mine, ...

Dupa un an presarat cu amenintari si atentate teroriste, incendii, inundatii, dezastre naturale si accidente de tot felul, care de care mai teribile, Omenirea a intrat si in 2016. Daca ni-l imprumuta Gigi Becali si noua un pic, sa ne tina Dumnezeu!

Rest in peace, Chuck. You'll always be with me, in my heart, in my head and in my soul.

Ca in fiecare an, de Ziua Nationala, televiziunile insista cu materiale despre mindria de a fi roman. Diversi cetateni sint intrebati ce simt ei in legatura cu asta, cu faptul ca s-au nascut in Romania. Nu stiu altii ce simt, ca sa parafrazez o fraza celebra, o frintura de romanism, dar eu, cind ma gindesc la Romania, si mai ales la romani, simt oboseala. Am obosit sa fiu roman. Am obosit sa fiu agresat permanent, din toate partile, de concetatenii mei, de Statul roman, de Stapinirea straina, de toata lumea. Am obosit sa vad o tara minunata furata si spoliata pina la os. Am obosit sa asist la distrugerea ei programatica, la crimele de mediu ce se infaptuiesc asupra ei. Am obosit sa fiu martor neputincios la dementa sociala generalizata din ultimii 26 de ani. Ma oboseste teribil felul de fi al celor mai multi dintre concetatenii mei, care daca nu sint ignoranti, sint dogmatici, daca nu sint bigoti, sint hoti. Ma obosesc minciuna, hotia, ticalosia, neam-prostia, incultura....

Acum multi ani in urma, pe vremea cind despre Remus si Romulus inca se stia ca au supt de la lupoaica, iar nu de la vulpe, am urmat cursurile masteratului de Comunicare si PR al SNSPA. Acolo, cursul de marketing politic era prezentat de domnul profesor Bogdan Teodorescu, "Barbosul", asa cum il stiu cei mai multi. In general, Bogdan Teodorescu afiseaza la cursuri o atitudine studiat deschisa si respectuoasa la adresa studentilor, permitind intrebarile venite din audienta si raspunzind tuturor acestor intrebari. Sau aproape tuturor... Am asistat la toate orele de curs, fiind interesat de marketingul politic, pina cind s-a intimplat urmatoarea faza: la cursul despre propaganda si manipulare, Teodorescu a vorbit, cum era si normal, despre Goebbels si nazisti, pe urma despre propaganda stalinista... si cam atit.  Atunci mi-am permis si eu sa ii adresez prima si ultima intrebare: de ce, cind vine vorba despre propaganda si manipulare, nimeni nu zice nimic de vinat...

Ieri am fost la...ei bine, da, la Caracal. Pe la jumatatea drumului intre Rosiori de Vede si Caracal, mergeam eu linstit cu peste 100 Km/ora, drum nou, facut ca lumea, dupa ultimele fite in materie, cind deodata vad ca mi se termina asfaltul. Cred ca e granita judetelor Teleorman si Olt acolo, pentru ca nu este marcata in nici un fel. Cert este ca trebuie avuta mare, mare grija, aviz amatorilor care au drum prin zona: un drum asfaltat si foarte bun se transforma brusc, fara nici o avertizare, in niste ramasite imemoriale de asfalt, pline de cratere, dar si alte capcane, cum ar fi diferenta de nivel dintre cele doua sensuri de mers. Am frinat violent si am reusit sa intru prin hirtoape cu o viteza rezonabil de mica, asa nu nu mi-am facut masina praf. Dar eu sint un sofer cu multi ani de condus si, indraznesc sa spun, destul de priceput. Altfel, locul este capcana perfecta, numai buna sa te rastorni cu masina, daca intri cu viteza prin transeele alea. Este vina mea, probab...