Ion Alecsandru-the saga continues

Inundaţiile din Banat, din primăvara lui 2005, au fost primele dintr-un lung şir de evenimente tragice cărora România a trebuit să le facă faţă în ultimii doi ani. Supărarea fără margini a celor loviţi de natură a fost, pentru a cîta oară, egalată doar de ridicolul şi grotescul comportamentului politicienilor, care au avut de multe ori prestaţii de-a dreptul rocamboleşti. În luna iunie a acestui an, în timp ce morţii erau încă scoşi din mîl la Târlişua, în urma dezastrului de pe valea Ţibleşului, judeţul Bistriţa-Năsăud, preşedintele Băsescu, aflat în zonă pentru deja obişnuitele băi de mulţime printre sinistraţi, împărţea autografe şi hohote localnicilor din Căianu Mic, comună învecinată, dar mai puţin afectată de torent. Premierul Tăriceanu a intrat, la rîndul său, în panteonul gafeurilor atunci cînd s-a răstit nervos (probabil că îl strîngeau cizmele) la o femeie nemulţumită de condiţiile oferite sinistraţilor bănăţeni, întrebînd-o pe aceasta dacă nu cumva vrea să îi construiască h...

În campania electorală din 2004 Traian Băsescu se bătea senin cu presa în piept, declarînd cu candoare: "criticile presei ne-au ţinut proaspeţi şi am înţeles cît de utilă e presa pentru politician". Nici nu avea cum să îi fie altfel decît utilă presa actualului Preşedinte, ţinînd cont că acesta a fost în mod constant un răsfăţat al ziarelor şi al posturilor de televiziune, care nu o dată au dus adevărate campanii de imagine în favoarea sa. Declaraţia făcută de Traian Băsescu la ceremonia de depunere a jurămîntului de Preşedinte în faţa Parlamentului, prin care se angaja că "voi fi un apărător devotat al libertăţii presei", nu putea să vină decît ca o recunoaştere a faptului că domnia-sa a ajuns primul om în stat şi datorită libertăţii de exprimare şi de opinie a celor ce lucrează în presă. La nici două luni de la preluarea mandatului, Preşedintele jucător a schimbat însă miza şi a început să se plîngă de faptul că presa îi dă mari dureri de cap. În loc să îşi trate...

Luna octombrie a anului 2004 a debutat cu o premieră absolută în viaţa publică autohtonă. Românii au putut vedea pentru prima oară, cu ocazia anunţului făcut de Theodor Stolojan că se retrage din cursa pentru Preşedenţie, un politician plîngînd în public. Nu s-a stabilit pînă acum, părerile fiind încă împărţite, dacă Traian Băsescu a plîns cu lacrimi de crocodil sau doar cu lacrimi de vechi lup de mare, hîrşîit în aprigele lupte politice dîmboviţene, cert este însă că din tot ineditul evenimentului cu pricina doar lacrimile au rămas în amintirea românilor. Nimeni nu îşi mai aminteşte de misterioasa boală de care s-a îmbolnăvit subit Theodor Stolojan, nici de promisiunile făcute de acesta că va reveni cu lămuriri suplimentare atunci cînd sănătatea i-o va permite. Mult mai grav, nimeni nu mai spune nimic despre declaraţiile şocante făcute ulterior de Traian Băsescu, cum că cel căruia i-a luat locul în cursa pentru prezidenţiale s-ar fi retras de fapt datorită stresului provocat de şantaj...

Cu ceva vreme înainte de a începe vacanţa parlamentară, prin luna iunie, preşedintele PSD Mircea Geoană declara cu convingere că pesediştii trebuie să uite în vara asta de concedii şi că trebuie să se pregătească „cu motoarele la maximum“ pentru eventualele alegeri anticipate. El a promis că va da exemplu personal şi nu îşi va lua vacanţă, ca să pregătească partidul pe care cu înţelepciune îl conduce pentru revenirea la putere. Cu toate acestea, odată cu venirea vacanţei parlamentare, domnul Geoană nici nu a mai avut răbdare să stea să ungă clădirea Parlamentului cu untură, ca să o mănînce cîinii, domnia sa plecînd cu familia într-o îndelungată vacanţă în Statele Unite. Deşi scena politică românească a fiert toată vara, preşedintele PSD a pierdut astfel ocazia să îşi facă auzit punctul de vedere în subiecte fierbinţi precum retragerea trupelor româneşti din Irak sau deconspirarea foştilor colaboratori ai Securităţii. La întoarcerea din lunga vacanţă americană Mircea Geoană a declarat c...

În campania electorală din primăvara lui 2005, actualul Primar general, domnul Adriean Videanu, a preluat programele şi subiectele de discuţie publică, altfel spus promisiunile, de la mult mai popularul său înaintaş, Traian Băsescu. Acesta nu putea să îşi permită să priveze ţara de cel mai carismatic Preşedinte dintre marinari pe care România putea să îl aibă şi este de înţeles că lucruri mărunte precum curăţenia Bucureştiului, asfaltarea şi reabilitarea străzilor, fluidizarea circulaţiei, construcţia de locuinţe sociale, repararea şcolilor, reabilitarea reţelei de apă şi canalizare, curăţarea lacurilor din nordul Capitalei, etc., lucruri promise chiar de el, au fost lăsate în grija celui ce avea să îi succeadă în funcţie. Nodul gordian al disputei electorale pentru Bucureşti în 2005 a fost prioritatea pe care candidatul Alianţei DA, Videanu, o acorda construirii pasajului Basarab şi înfiinţării de parcări subterane, proiecte absolut necesare pentru fluidizarea traficului infernal din ...

METROPOLIŢIŞTII Episodul 1 - VINA INT. SECŢIA DE POLIŢIE METROU UNIRII Interiorul unei camere austere. De-a lungul pereţilor sunt aşezate birouri de lucru. Pe unul din birouri se află două monitoare şi un pupitru de control. Camera mai este mobilată cu o masă lungă, de lemn, flancată de două bănci fără spătar, tot de lemn. Se mai pot vedea scaune, atât la birouri, dar şi înşirate pe lângă pereţi, în continuarea birourilor, un cuier de haine, un calendar agăţat pe perete şi o uşă de fier ce dă spre altă încăpere. Camera este destul de mică şi senzaţia care predomină este cea de înghesuială. Lumina este stinsă, este semi-întuneric. Uşa se deschide şi pe ea intră doi poliţişti. ALEXANDRESCU Cum ai ajuns? SOCOLIU Ehhh, mersi, bine. Nu e nici dracul la ora asta pe stradă. Şi, în plus, primul metrou vine mereu la timp. Nu ştiu pentru cine, că, în afară de noi, nu se mai grăbeşte nimeni să se ducă la muncă aşa de dimineaţă. ALEXANDRESCU Hai, băi, lasă, că mai sunt şi alţi fraieri. şi, în afar...

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.27 (164), 31 august 2006 - 6 septembrie 2006 Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.28 (165), 7 - 13 septembrie 2006 Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.29 (166), 14 - 20 septembrie 2006

The Fragile Art Of Existence Same place, different time, same chase A different line A chance to heal, to allow what's real To take its course Like a brush in hand, to paint a picture Of what we would like to see And love to be The vision is clear, taking charge of fear For granted I do not take the future To be changed by triumph Tears and pain of the past I gain wisdom The fragile art of existence Is kept alive by sheer persistence The fragile art of existence No time for self-pity No time for dwelling on what should have been But is yet to be Take the plunge, take the chance Safe in the heart and soul from elements Spawned by those void of no self-worth And no sense of dreams All lyrics and music copyright (c) 1999 by Chuck Schuldiner (RIP 2001)