Hrana pentru suflet este, fără îndoială, cel puţin la fel de importantă ca cea trupească. Aşa se poate explica hotărîrea organizatorilor unei banale conferinţe de presă de a oferi, în încheierea evenimentului, pe lîngă tradiţionalele aperitive şi deserturi, un concert cu ’’băiatul ăla care cîntă la stradivariusul lui Mădălin Voicu.’’ Care băiat s - a prezentat după conferinţă, aşa cum era înţelegerea, cu vioara în mînă, gata să mîngîie urechile fine ale specialiştilor din mediul bancar (conferinţa de presă era de fapt un seminar pe teme bancare) şi ale jurnaliştilor prezenţi la eveniment. Doar că, fideli principiului ’’nici pîine fără muncă, dar nici conferinţă fără aperitive’’, participanţii la eveniment au dat năvala la bunătăţile aranjate frumos de organizatori după nişte paravane, lăsînd artistul sedus şi neconsolat să presteze pentru pereţii încăperii şi pentru cei cîţiva invitaţi care, vrăjiţi de tema seminariului, adormiseră în scaune. Nu se poate spune însă ca cei de la mese n...
Cimilituri post-apocaliptice (inițial m-am gîndit la cimitiruli, dar af fi fost, totuși, prea mult, chiar dacă trăim în plin post-umor)…