În campania electorală din primăvara lui 2005, actualul Primar general, domnul Adriean Videanu, a preluat programele şi subiectele de discuţie publică, altfel spus promisiunile, de la mult mai popularul său înaintaş, Traian Băsescu. Acesta nu putea să îşi permită să priveze ţara de cel mai carismatic Preşedinte dintre marinari pe care România putea să îl aibă şi este de înţeles că lucruri mărunte precum curăţenia Bucureştiului, asfaltarea şi reabilitarea străzilor, fluidizarea circulaţiei, construcţia de locuinţe sociale, repararea şcolilor, reabilitarea reţelei de apă şi canalizare, curăţarea lacurilor din nordul Capitalei, etc., lucruri promise chiar de el, au fost lăsate în grija celui ce avea să îi succeadă în funcţie. Nodul gordian al disputei electorale pentru Bucureşti în 2005 a fost prioritatea pe care candidatul Alianţei DA, Videanu, o acorda construirii pasajului Basarab şi înfiinţării de parcări subterane, proiecte absolut necesare pentru fluidizarea traficului infernal din Capitală, în contradicţie cu programele PSDului de asfaltare şi introducere de reţele de apă şi canalizare pe toate străzile cartierelor mărginaşe. În august 2006, adică la aproape jumătatea mandatului de primar al domnului Adriean Videanu, singurele realizări vizibile sînt bordurile absolut impecabile pe care le are acum Bucureştiul şi cozile interminabile de maşini, maşini ce se încăpăţînează să circule mai departe prin şantierele deschise de edilul şef al Capitalei la fiecare colţ de stradă, Videanu neavînd nici o reţinere în a le recomanda şoferilor ca pe timpul mandatului său să mai meargă şi pe jos, că face bine la sănătate. În timp ce România a cerut de la Uniunea Europeană o amînare a termenului pînă la care să elimine veceurile din fundul curţilor, spunînd că este foarte greu să realizeze acest lucru în toate comunele şi satele izolate, în Bucureşti nu se mai spune nimic despre miile de gospodării care nu au canalizare şi apă curentă, poate pentru că asta a fost promisiunea lui Vanghelie, iar despre curăţarea lacurilor Colentinei se aude cîte ceva doar cînd răceşte vreo găină şi un cartier întreg este pus în carantină datorită suspiciunii de gripă aviară.
Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.26 (163), 24 – 30 august 2006
Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.26 (163), 24 – 30 august 2006
Comentarii
Trimiteți un comentariu