Amenda Lear

Săptămîna trecută mi-am luat o amendă de circulaţie, că tot e taxa pe viciu în actualitate, iar şofatul în condiţii normale dacă nu este vicios, măcar încalcă legea. Adică, încăpăţînîndu-mă eu să nu merg ca după mort cu 50 de km la oră, am fost luat de radar cum goneam pe şoselele Capitalei cu ameţitoarea viteză de 65 de km la oră. Viciul fiind recunoscut şi acceptat, a urmat partea cea mai grea şi anume plata amenzii. Avînd în vedere că agentul de circulaţie, după ce mi-a recomandat extrem de amabil să mă grăbesc încet, m-a sfătuit să mă îndrept către cea mai apropiată unitate CEC pentru a plăti amenda, asta am şi făcut. Se ştie că pe principiul ’’greşeala recunoscută este pe jumătate iertată’’ amenzile de circulaţie plătite în maxim 48 de ore de la data faptei se înjumătăţesc. La CEC însă, stupoare. Funcţionara de acolo mi-a spus cu un zîmbet înţelegător că amenzile de circulaţie se plătesc doar la Administraţia Financiară a sectorului în raza cărui locuiesc. ’’ Ce oameni drăguţi’’ mi-am zis şi, cum tot aveam o groază de treabă, m-am îndreptat către Administraţia Financiară a sectorului 3. Tot scapam ieftin, dacă plăteam direct la ei, nu mai trebuia să le trimit prin poştă o copie a chitanţei, cum s-ar fi întîmplat dacă plăteam la CEC. Nici nu are rost să vă mai povestesc faptul că funcţionarul de la Administraţia Financiară nu recunoştea procesul verbal ca fiind încheiat chiar în acea zi şi că vroia sa plătesc toată amenda, pe motiv că scrisul agentului de circulaţie e ilizibil. Sau că a trebuit să fac pe banii şi timpul meu o copie a procesului verbal, că îi trebuia omului. Într-un final victorios, după mai multe drumuri (căci, de fapt, a trebuit să mă duc cu procesul verbal la Direcţia Taxe şi Impozite Locale, care e la cîteva clădiri distanţă de Administraţia financiară) şi doar cîteva ore pierdute, am reuşit să găsesc şi casieria. Doamna casieră a fost extrem de drăguţă şi mi-a luat banii, spre marea mea uşurare. Acum nu mai trebuie decît să fac o copie după chitanţă, dar şi după procesul verbal şi să le trimit prin poştă la poliţia rutieră, ca să ştie şi dumnealor că mi-am achitat amenda. Şi toate astea pentru că sînt un vicios şi îndrăznesc să circul prin oraş cu 65 de km pe oră.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.11 (148), 12 – 18 mai 2006