Treceți la conținutul principal

Civilul şi extratereştrii

Acum citeva zile mă plimbam agale şi fără griji pe stradă, cînd deodată am avut neplăcutul sentiment că sînt urmărit. Şi cum povestirile despre extratereştrii care răpesc pămînteni în scopuri nu tocmai binevoitoare sînt destul de sumbre ca să îmi doresc să fiu eu primul bucureştean răpit de OZN-uri în cartierul Sălăjean din Balta Albă, m-am întors brusc şi destul de nervos să văd cine sînt cei care aveau o treabă cu mine. Speriaţi însă, probabil, de chipul meu de pămîntean, extratereştrii au turat OZN-ul şi au demarat în trombă. Am apucat totuşi să văd că OZN-ul era de fapt o Dacie Logan albă, iar dinăuntrul lui patru extratereştrii costumaţi cu uniformele albastre din dotare şi cu şepci asortate mă studiau cu interes. Pe portiera portiera Loganului scria, cu litere de-o şchioapă: Poliţia comunitară, Primăria sectorului 3. De extratereştrii de la circa 13 (cu respectul cuvenit, Garda) şi de Jandarmerie ştiam, îi văd mereu cum patrulează prin cartier. Cu poliţia comunitară recunosc însă că nu am avut de-a face pînă acum, probabil că sînt o specie nouă. Ce e însă de mirare este faptul că, în timp ce primăriile de sector se plîng că nu au bani pentru lucruri cum ar fi asfaltarea, introducerea de canalizare şi apă curentă pe multe din străzile cartierelor mărginaşe sau construirea de noi grădiniţe (mai nou am văzut că se stă la coadă ca să îţi înscrii copilul la o grădiniţă de stat), se găsesc fonduri suficiente pentru înfiinţarea şi dotarea unei Poliţii a primăriilor, care să îi urmărească pe pietoni dacă circulă regulamentar pe trotuare. De data asta am scăpat ieftin, dar pe viitor voi fi atent cînd voi ieşi la plimbare să trag de ureche căţeii care nu ajută persoanele în vîrstă să traverseze strada, să nu depăşesc pe bordură sau să semnalizez din timp schimbarea direcţiei de mers.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.15 (152), 8 – 14 iunie 2006

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic