Treceți la conținutul principal

Un hot dog la botul calului

O maşină a hingherilor a descins nu demult în trombă în Piaţa Amzei, tulburînd liniştea specifică locului. Din ea au coborît val-vîrtej doi-trei, cum spuneam, hingheri şi au început să alerge cu laţuri în mîini cîinii care au avut ghinionul să fie prin preajmă. Totul s-a petrecut în mare viteză, acţiunea fiind de o violenţă ieşită din comun, cu trecători niznai ce riscau să fie răsturnaţi de iureşul urmăriţilor şi al urmăritorilor. În urma goanei, un hingher s-a întors la maşină cu un cîine mare, negru, ce se zbătea schelălăind în laţ. ’’Sări, mamaie, că l-au prins pe Zoro’’ se aude în acelaşi timp ţipătul disperat al unui puradel răsărit ca din pămînt. Şi mamaie nu întîrzie să apară. Trecută de 70 de ani, cam la o sută de chile, îmbrobodită cu o basma înflorată şi îmbrăcată în portul specific cu mai multe fuste, mamaie începe să îi scuipe, lovească, înjure şi blesteme pe hingheri, cu precădere pe cel care îl ţinea pe Zoro în laţ. Scena este tragic-comică şi nu ştii de cine să îţi fie milă primul, asta dacă nu te-a lovit deja rîsul:de Zoro, de bietul hingher sau de ţigănuşul în maieu care plînge cu gura pînă la urechi.Toată scena durează cîteva minute bune, cu trecătorii căscînd gura ca la urs şi cu doi tineri care manîncă merdenele în apropiere, rămaşi cu gurile căscate şi cu dumicatul în gît. În cele din urmă, hingherii reuşesc să urce cîinele în maşină şi pleacă în mare viteză, aşa cum au venit.’’Să-l mîncaţi fript pe lumea ailaltă’’ conchide mamaie, după care îl ia pe ăla mic de mînă şi intră în curtea din care ieşise, lăsîndu-i pe cei doi cu merdenelele cu un gust de cîine fript în gură.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic