Treceți la conținutul principal

Cacealmaua gripei aviare

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

IV STUDIU DE CAZ

1. Premise. Prezentarea crizei gripei aviare din România (opinii majoritare)

Procesul de spirală a tăcerii ia naştere atunci când mecanismele de formare a opiniei publice urmăresc anumite tendinţe. Se poate vorbi de existenţa spiralei tăcerii atunci când o majoritate care este considerată minoritate va cunoaşte în viitor un declin, sau când o minoritate percepută ca majoritate înregistrează un proces de extindere. Dacă membrii unei majorităţi nu au încredere în menţinerea opiniei majoritare şi în viitor, opinia respectivă va cunoaşte o tendinţă de scădere, în timp ce membrii unei majorităţi care au încredere că, şi pe viitor, opinia lor va fi majoritară, vor avea opinii ferme, foarte greu de schimbat. Dacă incertitudinea cu privire la ceea ce este sau va deveni opinia dominantă va creşte, aceasta este vulnerabilă la schimbare, va intra în declin. În plus, dacă două grupuri se deosebesc net în ceea ce priveşte disponibilitatea de a-şi exprima public punctul de vedere, cel a cărui disponibilitate este mai puternică va deveni, în timp, dominant.
Studiul de caz intenţionează să demonstreze, pornind de la premisele caracteristice spiralei tăcerii enunţate mai sus, că în cazul crizei gripei aviare din România mass media au avut un rol determinant în declanşarea fenomenului de spiralare. Aşadar, membrii unei majorităţi care au încredere că, şi pe viitor, opinia lor va fi majoritară, vor avea opinii ferme, foarte greu de schimbat. Cei ce au disponibilitatea de a-şi exprima public punctul de vedere mai puternică vor deveni, în timp, purtătorii opiniei dominante. Cât timp această opinie, exprimată ,,zgomotos” de către susţinătorii ei, nu este contestată în cadrul scenei sociale şi nu există incertitudini la adresa ei manifestate în mod public (deci, în contemporaneitate, prin mass media), ea nu va intra în declin, nu va fi în nici un fel vulnerabilă la schimbare. Deşi, aşa cum se va vedea, au existat numeroase controverse şi opinii în ceea ce priveşte gripa aviară din România, ele au fost reflectate foarte puţin sau deloc în mijloacele de informare, cu precădere în ştirile difuzate de televiziuni, care s-au mulţumit să prezinte aproape exclusiv şi, implicit, să susţină, punctul de vedere oficial al autorităţilor şi măsurile luate de acestea. Conform teoriei spiralei tăcerii, puternica susţinere media a opiniilor oficiale, majoritare, a condus la formarea unui climat de opinie dominant. Opiniile majoritare au devenit tot mai pregnante, în detrimentul celor care aveau alte păreri şi care nu au putut sau au ajuns să refuze să şi le mai expună, din teama de a nu rămâne izolaţi, sau, mai rău, din frica de a nu deveni personaje infame. În acest mod, criza aviară a cunoscut o amplificare artificială în România datorită modului în care mijloacele de informare au prezentat situaţia. Prin faptul că au contribuit la susţinerea şi întărirea opiniilor dominante, care au devenit mult mai puternice, mai ferme, mai de neclintit, în dauna opiniilor minoritare, care au fost practic copleşite şi au rămas neauzite în spaţiul public, mass media din România au jucat un rol nemijlocit în declanşarea fenomenului de spirală a tăcerii.
România a fost cuprinsă, în toamna anului 2005 şi primăvara lui 2006, de o adevărată isterie cauzată de apariţia gripei aviare. Mii de proprietăţi private au fost încălcate, fiind omorâte peste un milion de păsări din curţile oamenilor. Ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, s-a autodeclarat ca fiind un luptător împotriva gripei păsăreşti, cheltuind 40 de milioane de euro din bugetul statului la care se adaugă alte 30 alocate în prezent pentru continuarea măsurilor luate de el. Lupta autorităţilor române cu gripa aviară a început pe 7 octombrie 2005. Virusul aviar şi-a făcut apariţia iniţial în zona Deltei, în judeţul Tulcea, iar apoi s-a extins treptat către sud şi est, afectând şi alte judeţe. Au fost izolate sute de focare de gripă aviară, în primă fază în judeţe precum Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Ialomiţa, Ilfov, Tulcea şi ulterior în întreaga ţară. Toate au fost însă lichidate până pe 26 mai 2006, după ce zonele au fost dezinfectate şi repopulate cu pui santinelă. Pe 28 octombrie 2005 virusul a depăşit pentru prima dată zona de sud-est a României, fiind identificat la o pasăre moartă din judeţul Vaslui, iar pe 14 februarie 2006, gripa aviară a ajuns şi în localitatea Cetate, din judeţul Dolj. Pe 21 martie, virusul gripei aviare este semnalat foarte aproape de Capitală. Şefii direcţiilor de sănătate publică Bucureşti şi Ilfov au confirmat prezenţa gripei aviare la păsările dintr-o gospodărie din localitatea Pruni, aflată la doar 22 de kilometri de Capitală. Cel mai afectat judeţ a fost însă Constanţa, unde au fost depistate 15 focare de H5N1, iar teama de o posibilă epidemie a determinat mii de turişti străini să renunţe, în 2006, la planurile de vacanţă pe litoralul Mării Negre. Şi turismul din Delta Dunării a avut de suferit după ce, treptat, peste 20 de focare au fost depistate în judeţele Tulcea şi Brăila, iar alte zeci de localităţi au fost declarate cu risc mare de contaminare.[1]
În 13 mai 2006 a izbucnit pe platforma avicolă Codlea cel mai mare scandal al crizei aviare româneşti. După declararea carantinei la toate crescătoriile din Codlea, cinci persoane au fost arestate pentru răspândirea cu bună ştiinţă a virusului, respectiv că au comercializat păsări bolnave. Scandalul de la platforma avicolă de la Codlea îşi are originile în data de 28 aprilie 2006, când mai mulţi pui de curcă au murit. Angajaţii societăţii ce deţine ferma au dus probele prelevate de la păsări la Direcţia Sanitar Veterinară Braşov (DSVBv), care a stabilit că puii de curcă au murit sufocaţi. Păsările au fost îngropate apoi în curtea fermei, aşa cum cere legea. Peste puţin timp, la aceeaşi platformă avicolă au început să moară şi puii de găină peste limitele tehnologice normale. Începând cu data de 8 mai 2006, reprezentanţii societăţii au dus zilnic probe prelevate din toate fermele de pe platformă la DSVBv. Testele H5N1 au ieşit negative, stabilindu-se că puii au murit de colibaciloză. Cu toate acestea, la 13 mai 2006 societatea a fost anunţată de la Bucureşti că există suspiciuni de gripă aviară la crescătorie. În aceeaşi zi au fost efectuate teste care au ieşit negative pentru aviară. Probele prelevate au continuat să fie trimise spre analiză, iar livrarea păsărilor către exterior a fost sistată. Situaţia ia însă o turnură neaşteptată în data de 15 mai, atunci când reprezentanţii societăţii sunt acuzaţi că au ascuns cadavrele de curcă, cele din 28 aprilie, pentru că aveau gripa aviară. Acestea au fost dezgropate, fiind prelevate probe care au fost trimise pentru analiză. DSVBv emite un buletin de analiză care specifica faptul că probele sunt improprii, deoarece putreziseră. În data de 16 mai toate testele H5N1 continuă să iasă negative la puii vii din ferme. Brusc însă, în data de 24 mai apare gripa aviară dintr-o probă recoltată de la un pui de carne din ferma 5 de pe platforma avicolă. Puţin ciudat întrucât ferma 5 era exclusiv fermă de nutreţuri, astfel că nu aveau cum să existe pui acolo. De această dată, buletinul de analiză nu a mai fost emis de Direcţia din Braşov, ci direct de Autoritatea de la Bucureşti - ANSVSA. În data de 25 mai, tot Bucureştiul emite un alt buletin de analiză care spune ca s-a găsit gripa aviară şi la curcile îngropate cu o lună în urmă, adică pe 28 aprilie, la ferma 5. Astfel, în acelaşi lot de păsări moarte, după două examinări care nu au găsit aviara, apare o probă infectată la o pasăre moartă de o prin care s-a stabilit existenţa gripei aviare nu a fost recoltată în prezenţa lor, iar buletinul de patogenitate (care stabileşte dacă germenul generează boala) lipseşte.[2]
În data de 22 mai 2006 gripa aviară a fost pentru prima oară confirmată în Bucureşti. Iniţial, sectorul 2 a fost afectat de măsurile impuse de autorităţi, în speţă ANSVSA şi Ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, care au instaurat carantina de gradul I în perimetrul zonei declarate ca fiind focar de gripă aviară. Accesul înspre şi dinspre perimetrul format din trei străzi din cartierul Andronache a fost interzis, peste 300 de oameni fiind afectaţi de măsurile de carantină. Persoanele care nu a plecat până la anunţul privind confirmarea virusului nu au mai avut voie să iasă din cartier mai multe zile, Ministrul Flutur declarând cu această ocazie că măsurile se impuneau pentru ca gripa aviară să nu treacă de la păsări la om.[3] În aceeaşi zi, 22 mai, autorităţile au confirmat gripa aviară şi în sectorul 4 al Bucureştiului, dispunând aceleaşi măsuri ca în cartierul Andronache, dar la o scară mai mare, pentru ca în interval de câteva zile întreaga Capitală să fie cuprinsă de isteria gripei aviare şi a măsurilor luate de autorităţi: carantină, sacrificarea a mii de păsări, filtre dezinfectante situate la intersecţii, la intrarea în şcoli şi alte instituţii publice.
Lupta dusă de autorităţi cu gripa aviară în Bucureşti a reprezentat apogeul crizei, dar şi o măsură a modului haotic şi ezitant în care acestea au gestionat întreaga situaţie. O dată cu mutarea gripei aviare în Bucureşti, criza aviară a fost mai mult ca niciodată în centrul interesului public, ceea ce a făcut ca măsurile contradictorii şi arbitrare luate de ANSVSA şi Ministerul Agriculturii să iasă şi mai mult în evidenţă. Ca o consecinţă sau nu a stării de fapt, Preşedintele Băsescu conduce în data de 24 mai 2006 o şedinţă a Guvernului în care cere clarificarea situaţiei şi dispune luarea de măsuri menite să conducă la o gestionare mai bună a întregii crize. Ca urmare, Premierul Tăriceanu preia de la Ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur conducerea Comandamentului central antiepizootic, cel înlocuit, ca şi ministrul de la Sănătate, Eugen Nicolăescu, fiind acuzaţi de preşedintele Băsescu de faptul că nu colaborează între ei. Se ajunge astfel la concluzia că este inadmisibil ca medicii veterinari să instituie carantina umană în cadrul focarelor de gripă aviară, Traian Băsescu atrăgând atenţia membrilor Guvernului că se ,,penibilizează în faţa oamenilor şi a instituţiilor europene”.[4] Cu sau fără legătură cu şedinţa de guvern prezidată de Băsescu, pe 26 mai 2006, consfiinţind practic încheierea crizei gripei aviare, purtătorul de cuvânt al Guvernului anunţă că, în toată ţara, carantina umană, instituită în urma apariţiei virusului H5N1 în România, a fost ridicată.[5] Măsura este la fel de bruscă şi insuficient argumentată ca şi hotărârea iniţială de a institui carantină în focarele de gripă aviară, iar gripa aviară însăşi dispare, practic, din România, la fel de subit cum a şi apărut. Ea va mai fi evocată doar sporadic în buletinele de ştiri şi comunicatele autorităţilor, anunţurile cu privire la gripa aviară emise ulterior acestei date având un caracter general şi mai degrabă informativ-preventiv.
O monitorizare a ştirilor difuzate de două principale televiziuni informative autohtone, Realitatea TV şi Antena 3, realizată prin intermediul website-urilor oficiale ale celor două televiziuni, conduce la rezultate sugestive, ce sprijină cele afirmate în preambulul studiului de caz. Efectuând, la nivelul lunii iunie 2007, o căutare în arhiva site-urilor de pe internet ale celor două televiziuni a ştirilor pe care acestea le-au difuzat despre criza aviară (s-au folosit pentru motorul de căutare în cadrul arhivelor cuvinte-cheie determinante pentru criza aviară din România, precum ,,gripa aviară”, ,,aviar”, ,,aviara”, ,,Ceamurlia”) au reieşit următoarele rezultate: în perioada 14 octombrie 2005 – 6 iunie 2007 Realitatea TV şi Antena 3 au difuzat 323 de ştiri cu referire directă la gripa aviară. În timp ce Antena 3 a fost mai reţinută în privinţa subiectului gripei aviare, difuzând doar 84 de ştiri, Realitatea TV a prezentat nu mai puţin de 239 de materiale informative pe acealşi subiect (Anexa). Trebuie avut în vedere că monitorizarea cuprinde şi perioadele mai ,,calme” din timpul crizei aviare, ca şi perioada de timp de după încheierea acesteia. Cele 323 de ştiri au fost difuzate preponderent pe parcursul ,,vârfurilor” de criză, adică în toamna lui 2005 şi primăvara lui 2006.
Relevantă pentru afirmaţiile făcute în această lucrare este şi o analiză de monitorizare a presei centrale realizată de Media Image Group în perioada 12-16 mai 2006,[6] din care reiese că ,,gripa aviară” a apărut în peste 100 de articole din presa scrisă, iar în buletinele de ştiri de la principalele posturi tv şi radio au fost difuzate peste 150 de materiale care făceau referire la acest fenomen. Aşa cum am afirmat, a fost creată a adevărată vâlvă mediatică cu privire la gripa aviară, televiziunile având un rol central: în monitorizarea realizată de Media Image Group, 114 de materiale referitoare la aviară aparţin televiziunilor, din totalul de 268 - pe totalul mass media ştirile difuzate de televiziuni în perioada amintită reprezenintă un procent de 42,54 %.
Sugestive sunt şi titlurile ştirilor difuzate de Realitatea TV şi Antena 3, titluri din care reiese mai mult decât evident tonul alarmist şi încadrarea panicardă pe care cele două televiziuni au aplicat-o subiectului gripei aviare. Titluri precum: ,,Un nou deces din cauza gripei aviare în China”, ,,Gripa aviară reizbucneşte în Asia”, ,,H5N1, vândut la piaţă în Moscova”, ,,Gripa aviară face noi victime”, ,,Sute de focare de gripă aviară”, ,,SEMNAL DE ALARMĂ”, ,,PERICOL DE PANDEMIE”, ,,COŞMARUL AVIAREI”, ,,PERICOLUL SE EXTINDE”, ,,AVIARA ÎNCHIDE DRUMURILE”, ,,ALERTĂ AVIARĂ”, ,,VIRUSUL UCIGAŞ”, ,,GRIPA AVIARĂ LOVEŞTE IAR”, ,,EPIDEMIA SE EXTINDE”, ş.a.m.d., (Anexa) au indus în rândul populaţiei sentimentul de pericol iminent, de ameninţare agresivă şi imediată la adresa sănătăţii indivizilor luaţi separat, dar şi la adresa sănătăţii generale, transformând păsările, în ansamblul lor, în duşmani de moarte, în inamici periculoşi ai rasei umane. La aceasta au contribuit şi imaginile extrem de violente difuzate de televiziuni, ce au prezentat păsări gazate, arse de vii, îngropate cu sutele în saci de plastic de către echipele de intervenţie ale oficialităţilor sanitar-veterinare. Deşi de o barbarie de neimaginat în condiţii de normalitate, aceste scene nu au fost contestate public de absolut nimeni, tocmai pentru că era vorba de o presupusă stare specială, de un pericol iminent, de o ameninţare a sănătăţii generale, pentru că a fost invocat interesul public.
Pentru o argumentare mai precisă, cele 323 de ştiri prezentate de Realitatea TV şi Antena 3 au fost clasificate de acest studiu de caz, în funcţie de tonul cu care au fost prezentate, în ştiri alarmante, neutre şi pozitive. Astfel, din 323 de ştiri, 137 au fost prezentate cu un vădit ton alarmist, 156 pe un ton neutru şi doar 30 au încercat să adopte un ton pozitiv, de liniştire a populaţiei (Anexa). Şi de această dată, Antena 3 a avut o poziţie mai reţinută. În timp ce pentru Realitatea TV raportul de ştiri alarmante/neutre/pozitive este de 114/109/16, Antena 3 a avut un raport de 23/47/14. Se poate vedea imediat că în cazul Realitatea TV numărul de ştiri alarmante îl depăşeşte pe cel al ştirilor prezentate cu un ton neutru şi îl depăşeşete cu mult pe cel al ştirilor pozitive, reprezentând un procent de 47,70 % din totalul ştirilor difuzate de postul de televiziune amintit despre gripa aviară, în perioada menţionată. Aşadar, raportul alarmist/ neutru/ pozitiv este pe total de 42,41/ 48,30/ 9,29 la sută, în timp ce pentru Realitatea TV este de 47,70/ 45,61/ 6,69 la sută şi pentru Antena 3 este de 27,38/ 55,95/ 16,67 la sută.
Din avalanşa de ştiri prezentate de cele două televiziuni în privinţa gripei aviare, mai puţin de o ştire din zece a fost concepută în sensul prezentării unei situaţii ţinute sub control, deşi o ameninţare iminentă, palpabilă, la adresa populaţiei din România, nu a existat. Aproape jumătate din materialele informative difuzate au preluat, în schimb, stilul hei-rupist al comunicatelor emise de către autorităţi, tonul alarmist şi prezentarea posibilelor efecte ale crizei aviare în cea mai neagră nuanţă posibilă. Alături de celelalte televiziuni şi mijloace de informare, Antena 3, dar, cu precădere, Realitatea TV, au contribuit la o amplificare superficială a fenomenului gripei aviare, la crearea unui climat de opinie caracterizat de panică, în sensul situaţiei prezentate de oficialităţi, care au hotărât uciderea fără discernământ a peste un milion de păsări domestice, instaurarea carantinei umane în multe localităţi din ţară şi aducerea în pragul falimentului, prin măsurile luate, a industriei cărnii de pasăre din România.
Mass media au capacitatea de a impune celor ce le urmăresc ceea ce este important şi legitim, ele chiar conferă legitimitate, atrag atenţia asupra unor aspecte de o importanţă uneori discutabilă, aruncând altele în obscuritate. Opiniile sau curentele de opinie susţinute de mijloacele de informare devin automat legitime, ca urmare a faptului că mass media sunt omniprezente, consonante, iar mesajele pe care le transmit se află în rezonanţă unele cu altele, se susţin şi se amplifică reciproc. Influenţa mass media are ca rezultat formarea concepţiilor, imaginilor, cu privire la ce este important, legitim, acceptat şi acceptabil într-o societate. Autoarea teoriei spiralei tăcerii acordă astfel un rol important mijloacelor de comunicare în masă în procesul de spiralare. În opinia cercetătoarei germane, elita are un aport decisiv în procesul de formare a opiniei publice, se află în fruntea conturării opiniei publice. Noelle-Neumann spune că trebuie însă evitat modul de a privi elitele în felul în care, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, au fost definiţi purtătorii opiniei publice – drept oameni dispuşi să îşi asume răspunderi, bine informaţi, capabili să ia hotărâri, de ale căror păreri este bine ca guvernele să ţină seama. Opinia publică va fi influenţată doar de acei membri ai elitei care au acces la sfera publică, care îşi fac simţită prezenţa în mass media. Nu elitele de excepţie vor influenţa opinia publică, ci doar cele care reuşesc să îşi construiască o bună vizibilitate media. În cazul crizei aviare, opinia publică a fost influenţată de conducătorii de la acea vreme ai ANSVSA şi de către Ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur, ale căror luări de poziţie au fost puternic reflectate de mass media, căpătând legitimitate şi, dacă mai era nevoie, câştigând autoritate, care se adaugă la autoritatea conferită de statutul de oficialităţi. Datorită mass media, opiniiile majoritare au devenit puternic majoritare, de necontestat, în dauna opiniilor minoritare.

2. Opiniile minoritare şi reflectarea lor în mass media

România a trecut oficial prin două crize ale gripei aviare, în toamna anului 2005 şi în primăvara lui 2006. Numai în ultimul val de H5N1 au fost izolate 123 de focare, unde au fost eutanasiate 977.000 de păsări de curte. Până în 7 martie 2006, statul cheltuise 20 de milioane de euro pe gripa aviară. Separat, Ministerul Transporturilor a avut nevoie de 22 de milioane de euro, pentru celebrele puncte de dezinfecţie, unde erau stropite maşinile cu o substanţă care, spun oficialităţile, omoară virusul. Interesant este faptul că unii specialişti au atras atenţia că virusul nu este un organism viu, ca atare nu poate fi anihilat de dezinfectanţi. Doar bacteriile purtătoare de virus ar putea fi stopate în acest fel. Mai mult, în cursul lunii noiembrie 2006, România a ratificat un acord de împrumut de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru finanţarea Proiectului privind combaterea extinderii gripei aviare, împrumut în valoare de 29,6 milioane de euro. Nu se specifică de unde s-ar putea extinde gripa aviară, din moment ce, oficial, ea a fost eradicată în România.[7] Aşa cum reiese din mai multe articole publicate în presa scrisă centrală în perioadele de vârf ale crizei aviare, singurele dovezi care să certifice existenţa crizei aviare ar fi trebuit să fie buletinele de analiză emise de laboratoare specializate. Dar buletinele de analiză sunt, oficial, secrete. Chiar existenţa gripei aviare a fost pusă de multă lume sub semnul întrebării. Cotidianul ZIUA a susţinut la acea vreme că este posibil ca această criză să fi fost creată artificial. Cu alte cuvinte, amploarea pandemiei să nu fi fost la nivelul declarat de autorităţi. Astăzi, pot fi aduse noi dovezi care ar putea să demonstreze faptul că peste un milion de păsări au fost ucise deşi nu toate erau infectate cu virusul H5N1. De asemenea, există anumite documente care arată că testele efectuate de direcţiile sanitar-veterinare la fermele din Codlea, acolo unde a existat un focar de aviară, au ieşit negative. Astfel, prezenţa gripei aviare, cel puţin în acel perimetru, este pusă serios sub semnul întrebării. Cu toate acestea, uciderea păsărilor a continuat, iar diferite societăţi au fost sancţionate şi amendate drastic. Mai mult, cinci persoane au ajuns după gratii fiind acuzate că au răspândit virusul H5N1.[8]
Pe website-ul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare (ANSVSA) sunt postate şapte buletine de analiză care atestă existenţa gripei aviare în 12 locaţii din România, deşi în ţara noastră au fost, doar la ultimul val de gripă aviară, adică în primăvara anului 2006, sute de focare. Au fost cheltuite deja circa 40 de milioane de euro pentru combaterea H5N1, cu un supliment de 30 de milioane de euro pentru prevenirea apariţiei acestui virus, toate plăţile fiind făcute din bani publici, iar documentele care să ateste existenţa gripei aviare şi să justifice astfel cheltuirea acestor bani sunt secrete. Premierul Tăriceanu a cerut, în luna mai, Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare pentru Siguranţa Alimentelor şi Corpului de Control al Guvernului demararea unui control la Ministerul Transportului după ce o anume societate comercială a primit prin încredinţare directă (fără licitaţie) contracte de dezinfecţie în valoare de peste 150 de miliarde de lei vechi, la nivelul întregii ţări. Controlul efectuat a scos la iveală mai multe nereguli, dar şi faptul că respectiva societate a ajuns într-un timp record una din cele mai profitabile firme din Iaşi. Mai exact, într-un an, profitul societăţii a crescut de aproape 40 de ori. Tot fără licitaţie au mai fost selectate alte două firme (una din Bucureşti şi alta din Ploieşti) pentru dezinfecţie în mai multe zone din ţară. Atribuirea contractelor directe cu o singură sursă a fost motivată prin criza de timp provocată de răspândirea aviarei,[9] iar prezenţa gripei aviare în România s-a dovedit a fi o mană cerească pentru unii oameni de afaceri. Puţini la număr, aceştia sunt câţiva dintre proprietarii de societăţi comerciale care produc materiale dezinfectante, kit-uri de diagnostic, materiale de protecţie - într-un cuvânt, tot arsenalul necesar pentru intervenţia în zonele de focar şi pentru prevenţie în zonele limitrofe. În presă s-a afirmat că e vorba doar de firmele agreate de conducerea ANSVSA, precum şi de Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (ICBMV), pentru că doar acestea au fost societăţile de la care s-a procurat, cu licitaţie sau fără, grosul dezinfectantelor. Producători mai mici, care deţin produse chiar mai puternice decât cele ,,agreate”, nu au fost luaţi în seamă de Direcţiile Sanitare Veterinare din judeţe, fiind invocate, de fiecare dată, tot felul de motive care i-au scos din competiţie.[10]
Foarte bine au câştigat în România şi firmele importatoare de carne, care au beneficiat, în timpul crizei, de scutiri de taxe vamale. Pe timpul crizei aviare, cu precădere în perioada scandalului de la Codlea, au intrat în România celebrii pui americani, doar la mijlocul lunii mai intrând în portul Agigea două nave, una cu 8.000 de tone, cealaltă cu 16.000 de tone de pui.[11]
Deşi televiziunile din România rareori au relatat acest lucru, sau, dacă au făcut-o, au fost mult mai puţin vocale decât atunci când au evocat acţiunile şi punctul de vedere al oficialităţilor, măsurile luate de autorităţile române pe timpul crizei gripei aviare au fost deseori contestate, în fapt, criza aviară fiind un lung şir de controverse. De exemplu, autorităţile române au luat decizia de a instaura carantina umană în presupusele focare de gripă aviară, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi-a exprimat clar punctul de vedere, şi anume că nu recomandă acest lucru.[12] Punctul de vedere al OMS a fost făcut cunoscut publicului din România abia atunci când şi oficialităţile române au hotărât ridicarea carantinei. În cazul scandalului de la Codlea, raportul final al ANSVSA nu a reuşit să determine cu exactitate sursa de la care a provenit gripa aviară. Comisia de anchetă a tras în cele din urmă nişte concluzii ce aveau valoarea de adevăr a unei probabilităţi: cel mai probabil, virusul provenea de la păsările sălbatice.[13] Mai mult decât atât, Federaţia Sindicală a Veterinarilor din România a pichetat sediul Autorităţii Sanitar-Veterinare, sindicaliştii fiind nemulţumiţi de felul cum autorităţile au finalizat ancheta în cazul apariţiei virusului gripei aviare la Codlea. Ei au spus că ancheta epidemiologică a fost incompletă şi superficială, motiv pentru care greşelile se pot repeta oricând şi au acuzat conducerea ANSVSA de opacitate şi lipsă de interes în consultarea specialiştilor din Federaţia Veterinarilor. În plus, protestatarii au solicitat primului-ministru să oblige conducerea Autorităţii Sanitar Veterinare la dialog social.[14]
Datorită modului de acţiune al autorităţilor, scandalul ,,Codlea” a aruncat o pată neagră asupra întregii industrii a cărnii de pasăre din România. De frica gripei aviare, populaţia s-a ferit să mai consume carne de pasăre, cu predilecţie provenită de la producătorii autohtoni, mai ales că au existat informaţii că s-ar fi descoperit în supermarketuri carne infectată cu virusul aviar. Nici cu această ocazie oficialităţile nu au avut o poziţie tranşantă.
Realitatea efectelor mediatice este mult mai complicată, ea se depărtează mult de modelul discuţiilor directe, cum ar fi, de exemplu, dialogul dintre doi oameni, în care unul spune ceva şi celălalt este confirmat în convingerile sale sau convertit. Caracterul public conferă legitimitate, ceea ce face ca un comportament, altfel în sine reprobabil, să ajungă să fie adoptat de marea masă dacă este susţinut de mass media. Din cauza panicii create de gripa aviară, chiar şi fermele avicole unde testele privind existenţa virusului H5N1 au ieşit negative au înregistrat pierderi imense.[15]
,,Din perioada în care a apărut pentru prima dată gripa aviară pe teritoriul României şi până acum, când problema a reapărut, a existat un gol de comunicare. Din cauza aceasta, acum, când s-a generat un nou val de informaţii, comunicarea sună a panică. Rolul celor din minister era şi de a preveni”, aprecia la acea vreme Gabriela Lungu, managing director Ogilvy Public Relations. Potrivit acesteia, campania de informare realizată la nivel guvernamental nu a avut un mesaj unitar, nu a fost integrată astfel încât românul, chiar fiind bombardat cu informaţii, să poată rămâne cu o idee clară. Nu în ultimul rând, Lungu aprecia că s-ar fi putut comunica mult mai bine dacă publicului i s-ar fi explicat ce s-a întâmplat în alte ţări afectate de virusul H5N1.[16]
O altă controversă majoră s-a declanşat atunci când ANSVSA a luat hotărârea instaurării pentru prima dată a carantinei umane în Bucureşti, în speţă în cartierul Andronache din Colentina, sectorul 2. Măsurile autorităţilor sanitar-veterinare au afectat peste 300 de oameni numai în acest caz, deşi hoărârea punerii lor în practică s-a bazat doar pe găsirea unei găini moarte într-o gospodărie din zonă.[17] Acest lucru a declanşat nemulţumirea evidentă a locuitorilor, care au dat vina pe autorităţi şi au susţinut că lipsa canalizării în cartierul respectiv, igiena precară şi condiţiile promiscue de trai, datorate neimplicării oficialităţilor în viaţa comunităţii, au dus la apariţia gripei aviare.[18] Mai mult decât atât, fapt fără precedent de-a lungul crizei gripei aviare în România, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a avut o intervenţie publică prin care a dat dreptate locuitorilor din presupusul focar de gripă aviară şi a cerut autorităţilor sanitar-veterinare ridicarea carantinei umane, invocând o presupusă eroare a ANSVSA-ului în stabilirea existenţei virusului H5N1 în cartierul Andronache.[19] Datorită intervenţiei sale, Onţanu a fost aproape imediat atacat de reprezentanţii ANSVSA, dar şi de adversarii politici, fiind acuzat că are o atitudine populistă şi că încearcă să câştige capital electoral pe seama crizei aviare.
Dar primarul sectorului 2 nu a fost singurul care a pus la îndoială măsurile autorităţilor sanitar-veterinare. Voci mult mai autorizate au criticat modul de acţiune al ANSVSA-ului şi al Ministrului Agriculturii, Gheorghe Flutur, fără să fie măcar bagate în seamă. Încă de la primele anunţuri privind existenţa virusului H5N1 în România, Colegiul Medicilor Veterinari a contestat diagnosticul de gripă aviară. În data de 14 octombrie 2005 mai mulţi medici virusologi şi experţi ai Colegiului Medicilor Veterinari din România au susţinut că panica stârnită în rândul populaţiei prin confirmarea existenţei gripei aviare ar putea să fie nejustificată. Renumitul virusolog Valentin Popovici a spus că ,,s-au dat informaţii incomplete şi greşite, care au indus o stare de confuzie în rândul populaţiei. Autorităţile ar fi trebuit să izoleze păsările din momentul când s-a anunţat existenţa riscului la graniţă. Simpla prezenţă a anticorpilor nu ne dă dreptul să spunem că există gripă aviară”. La această opinie s-a raliat şi dr. Valer Teuşdea, preşedintele Comisiei de control a gripei aviare. Alt argument a fost adus de Ion Bogza, prim-vicepreşedinte al Colegiului Medicilor Veterinari: ,,Deşi nu a fost diagnosticată gripa aviară, ci doar a fost izolat virusul, deja s-a anunţat oficial că în România este gripă. Cât timp nu se ştie gradul de agresivitate al acestuia, consecinţele sunt greu de evaluat, mai ales că nici unuia dintre oamenii care au venit în contact cu păsările moarte nu i-au fost recoltate şi analizate probe de sânge”.[20] Şi alţi specialişti din domeniu au avut, în diferite alte ocazii, luări de poziţie chiar mai tranşante şi mai critice la adresa isteriei legată de gripa aviară, provocată de autorităţile naţionale sanitar-veterinare şi, respectiv, de ministrul Flutur.
Doctor în biologie şi medicină, Mircea Ciuhrii este o somitate de nivel mondial în domeniul virusologiei. A înfiinţat primul laborator din lume de virusologie şi microscopie electronică, de cercetare a virusurilor. A fost şeful diviziei de cercetare în domeniul virusologiei al celui mai important institut din fosta URSS şi a coordonat cercetările în zona armelor biologice în întregul spaţiu al fostului Pact de la Varşovia. Descoperirile şi invenţiile sale în domeniul virusologiei sunt cunoscute în întreaga lume ştiinţifică. Este autorul a şase arme biologice care pot fi folosite împotriva unor dăunători din natură, arme biologice omologate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. A descoperit zeci de feluri de virusuri, a creat primul atlas al virusurilor din lume, a publicat sute de articole ştiinţifice în revistele internaţionale, a fost preşedintele Comisiei Internaţionale de Standardizare a Armelor Biologice. A pus la punct arme biologice pe bază de virusuri, care se folosesc şi astăzi, inclusiv în România, pentru distrugerea de pildă a unor dăunători ai pădurilor. A lucrat în Franţa, ca expert în laboratoare de biologie moleculară şi inginerie genetică a virusurilor, în cadrul unor proiecte finanţate de OMS şi Ministerul Apărării francez. A câştigat nenumărate medalii de aur pentru descoperiri în domeniul virusologiei şi a primit titlul de ,,Comandor şi mare ofiţer” în ştiinţe, din partea Regatului Belgian, ca o recunoaştere a meritelor sale ştiinţifice. În ciuda prodigioasei sale cariere şi a faptului că a încercat să îşi facă cunoscut punctul de vedere referitor la gripa aviară atât în mass media, cât şi prin contact direct cu autorităţile sanitar-veterinare, doctorul docent în virusologie Mircea Ciuhrii a fost complet ignorat, atât de mijloacele de comunicare în masă, cât şi de autorităţi. Poate şi datorită faptului că părerea sa exprimată nu lăsa loc nici unui echivoc: ,,criza gripei aviare este o isterie creată în mod deliberat”.[21]
Mircea Ciuhrii spune că ,,s-a presupus că virusul [aviar] a fost adus de păsările migratoare sau că a fost adus din ţările dimprejurul României, prin importuri insuficient controlate, în schimb a fost complet ignorată posibilitatea ca virusul să se afle deja, în stare latentă, în genomul păsărilor autohtone, timp de generaţii. Aceasta este cea mai probabilă ipoteză, ţinând cont de faptul că virusurile pot sta timp de ani de zile fără a fi activate. Faptul că (…) au fost stinse toate focarele de gripă nu înseamnă că virusul a dispărut. Acest lucru este imposibil. Virusul a existat tot timpul, dar în stare latentă. Aşadar, trebuie puşi în discuţie factorii care ar fi putut duce la activarea lui, iar cei mai importanţi factori sunt aceştia: în primul rând, densitatea prea mare a populaţiei de păsări, fie că este vorba despre crescători particulari, dar cu atât mai mult în cazul fermelor. Când zeci de mii de păsări sunt înghesuite într-un spaţiu prea mic, riscul declanşării unei epidemii este maxim. Alt factor important este calitatea hranei pe care o primesc păsările. Hrana inadecvată creşte riscul activării virusului. Ar mai fi factori externi, precum temperaturile extreme, fie prea ridicate, fie prea scăzute - cum au fost în iarnă [2005-2006], ori apariţia unor agenţi patogeni care să fi activat infecţia virală. În cazul crescătoriilor de păsări la scară industrială, în ferme, goana după profit creează automat premisele declanşării epidemiei. Cât mai multe păsări pe metru pătrat, hrănite cât mai ieftin, cu chimicale şi hormoni de creştere accelerată, iată deja mediul ideal pentru activarea unui virus latent. Această situaţie nu se petrece numai la noi, ci şi în alte ţări în care scopul este eficienţa economică.”[22] Ipoteza că gripa aviară este provocată mai degrabă de creşterea intensivă a păsărilor în combinatele şi fermele avicole şi că este mai puţin probabil să fie răspândită de păsările migratoare este susţinută si de o parte a presei internaţionale.
Astfel, în ediţia on line a cotidianului indian The Financial Express din data de 6 martie 2006 se afirmă că epicentrul izbucnirilor de epidemie aviară sunt fermele industriale din China, Asia de Sud Est şi, ulterior, India. În timp ce păsările migratoare pot căra virusurile pe distanţe scurte, se afirmă în articolul respectiv citându-se studii globale, virusurile se răspândesc prin factori de neigienă la ferme.[23] ,,În mii de eşantioane colectate în Africa în iarna lui 2006, virusul gripei aviare, tipul A (H5N1), nu a fost detectat la nici o pasăre migratoare”, citează un articol din New York Times oamenii de ştiinţă. În Europa, doar câteva cazuri au fost detectate la păsări sălbatice începând cu 1 aprilie 2006, ceea ce i-a făcut pe specialişti să spună că migrarea spre nord a păsărilor nu a jucat nici un rol în răspândirea gripei aviare.[24] ,,Fermele industriale şi comerţul internaţional cu găini sunt în mare parte responsabile pentru răspândirea gripei aviare, iar păsările migratoare / sălbatice sunt blamate nejust, conform unui nou raport”, se spune într-un alt articol, apărut în data de 11 martie 2006 în The Independent – Online Edition, la secţiunea Mediu.
Doctorul docent în virusologie Mircea Ciuhrii are şi în alte privinţe puncte de vedere total contrare de cele ale autorităţilor sanitar-veterinare române. Domnia sa afirmă că ,,cea mai mare eroare este uciderea tuturor păsărilor dintr-un focar. Într-adevăr, orice focar trebuie izolat, dar păsările în nici un caz nu trebuie ucise. În lumea virusologilor, este ştiut că orice virus omoară un anumit procent dintre organismele infectate, dar nu pe toate. În general, putem vorbi despre circa 30% din indivizi care supravieţuiesc. Acest procent este extrem de important, pentru că el constituie fondul rezistent, imun la virusul respectiv, care poate fi folosit ulterior la prevenirea unor epidemii viitoare, şi ar trebui să constituie baza unor viitoare populaţii de păsări domestice imune la virus. Aşadar, masacrarea tuturor păsărilor este nu numai un lucru inutil, dar o enormă eroare. La noi au fost ucise toate păsările fără nici o noimă, ca la Tulcea, găini, raţe, gâşte la un loc, în condiţiile în care a fost dovedit demult că virusurile sunt organisme extrem de specializate. Toate cercetările de până acum sugerează că ele nu trec de la o specie la alta, ca să nu mai vorbim despre ideea hazardată că ar putea trece la om. Acest lucru nu a fost niciodată dovedit şi este extrem de improbabil, ca să nu spun imposibil. Nu a fost dovedit nici măcar că ar putea trece de la pasărea migratoare la cea domestică, şi totuşi, auzeam păreri ale unor specialişti care propuneau îndepărtarea, inclusiv a păsărilor migratoare, cu ajutorul unor ultrasunete (…). Ar fi trebuit, simplu, să izoleze păsările bolnave şi să le lase să moară singure, câte ar fi murit. Punct. Consecinţa directă a faptului că au fost omorâte toate păsările este aceea că virusul se extinde, în loc să-şi consume forţele pe arii limitate şi controlate. De fapt, măsurile luate nu au făcut decât să conducă la extinderea virusului pe arii din ce în ce mai extinse, cu o rapiditate extraordinară.”[25] În continuarea interviului acordat pentru săptămânalul Formula AS, Mircea Ciuhrii îşi susţine părerea că ,,dincolo de tot acest spectacol pe care mass-media l-a exagerat din plin, sunt interese economice enorme, în ceea ce priveşte comercializarea în forţă a unor produse farmaceutice, a căror eficacitate este îndoielnică, şi, poate, interese economice vizând piaţa produselor din carne de pasăre. Nu există nici o primejdie pentru oameni. În schimb, depozitele producătorilor occidentali de vaccinuri împotriva gripei la om şi la animale sunt doldora. Cantităţi uriaşe stau nefolosite şi s-ar putea transforma curând în pierderi uriaşe, financiare, dacă nu am fi noi, cei proşti, cărora ei le pot impune ce măsuri să ia, ce medicamente să cumpere şi cum să administreze o falsă criză. Au creat o adevarată psihoză într-o situaţie care nu pune oamenii în pericol.”[26]
Şi aceste afirmaţii ale lui Mircea Ciuhrii sunt consonante cu mai multe articole apărute în presa internaţională. De exemplu, cotidianul britanic The Independent a publicat în vara anului 2006 un articol despre principalii beneficiari de pe urma psihozei mondiale determinată gripa aviară. Unul dintre aceştia este compania Gilead, printre acţionarii căreia se numără Donald Rumsfeld, fost Secretar al Apărării SUA. Această firmă a obţinut profituri consistente din vânzarea medicamentului Tamiflu. De asemenea, în ediţia din 4 aprilie 2006 a cotidianului Daily Times, se afirmă într-un articol că Donald Rumsfeld ar fi câştigat 5 milioane de dolari de pe urma medicamentului destinat combaterii gripei aviare – Tamiflu. În plus, SUA ar fi comandat 20 de milioane de doze de Tamiflu la preţul de 100 $ doza, ceea ce înseamnă 2 miliarde de dolari americani, urmând, conform Daily Times, ca SUA să mai achiziţioneze cel puţin 80 de milioane de doze de Tamiflu. Donald Rumsfeld a fost preşedintele companiei Gilead şi este încă acţionarul principal.
În plus, despre presupusele victime umane din Asia ale gripei aviare, Mircea Ciuhrii spune că ,,au murit de gripă obişnuită. Nu există nişte simptome ale gripei aviare diferite de cele ale gripei ordinare. A afirma că cineva a murit de gripă aviară este total neştiinţific. Cei 125 de morţi de pretinsă gripă aviară, la o populaţie a planetei de 6 miliarde, nu înseamnă nimic. Înseamnă că gripa aviară la om nu există. La fel se întâmplă şi în cazul animalelor. Dintotdeauna, la noi şi peste tot în lume, în ferme au murit animale, şi acest lucru îl ştie oricine lucrează în domeniu. Acest lucru este normal. Este o lege a naturii. Orice ţăran ştie că uneori găinile se îmbolnăvesc şi o parte mor. De-aici şi până la psihoza creată în legatură cu gripa aviară este cale lungă. Nu există nici un caz de trecere a virusului la om şi nici nu cred că va exista. Virusul nu poate trece la om. De altfel, a fost o împrejurare în care găinile dintr-o gospodărie de lângă Tulcea au murit, iar omul le-a aruncat într-o râpă. De-acolo au fost luate de nişte ţigani amărâţi care le-au mâncat şi nu s-a îmbolnăvit nici unul. Ce dovadă mai clară trebuie pentru a susţine acest adevăr? În aceste condiţii, interdicţia extremă, în anumite zone, de a mai creşte păsări, este o aberaţie totală, sau interdicţia de circulaţie a oamenilor.”[27]
Deşi mai multe voci autorizate în domeniu au încercat să protesteze la adresa măsurilor luate de autorităţile sanitar-veterinare şi de Ministerul Agriculturii, ele au fost, inclusiv cu ajutorul mass media, repede aduse la tăcere sau pur şi simplu ignorate de opinia publică, pentru că ar fi fost contrare interesului public. Aceasta este o situaţie caracteristică fenomenului de spirală a tăcerii. Spirala tăcerii se manifestă numai atunci când opiniile se reaşează, când opinia publică capătă un caracter tranzitoriu. Acolo unde opiniile şi comportamentele s-au fixat şi au un caracter dominant, acolo unde au devenit un obicei, o tradiţie, dispare elementul de controversă. Elementul controversat, premisă a potenţialului de izolare, îşi face apariţia abia în momentul în care intervine o încălcare a normei, a opiniei publice deja fixate, a tradiţiei sau obiceiului.
Dr. Ovidiu Sicoe, şeful Departamentului Diagnostic al companiei Romvac (una dintre cele mai mari societăţi producătoare de medicamente pentru uz veterinar din ţară), a fost de asemeni împotriva măsurilor luate de autorităţi. El a declarat chiar că se îndoieşte de existenţa gripei aviare în România, fiind de părere că se face confuzie între gripa aviară şi pseudopesta aviară sau boala de Newcastle.[28] Aceasta este o boală întâlnită de foarte mulţi ani, care omoară păsările, dar nu se transmite la om şi care prezintă simptome asemănătoare gripei aviare. Ovidiu Sicoe a mai susţinut că „sunt foarte mulţi specialişti cu care am stat de vorbă şi care contestă testele de laborator. Aceştia înclină să creadă, ca şi mine, că nu este vorba de gripă aviară, ci de boala de Newcastle sau pseudopesta aviară”, adăugând că „din păcate, noi nu avem însă cum să demonstrăm aceste ipoteze, deoarece singurul laborator din Europa îndreptăţit să facă politica de diagnostic este cel de la Londra. Cei de la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală se apără, deoarece spun că sunt acreditaţi de laboratorul din Londra“.[29] Ovidiu Sicoe a încercat să liniştească populaţia, declarând că „pericolul de transmitere a gripei aviare de la pasăre la om nu este chiar atât de mare pe cât spun medicii la televizor”. Nici el nu a fost de acord cu autorităţile care au decis eutanasierea păsărilor spunând că „specialiştii adevăraţi în patologie aviară sunt ignoraţi şi se ocupă de criză mulţi oameni nespecializaţi, agronomi sau politicieni“.[30]
În ciuda numeroaselor controverse, inclusiv la nivel internaţional, legate de gripa aviară, acestea şi-au găsit cu greu loc în reflectarea crizei aviare de către mass media din România, în special de către televiziuni. Media românească s-a mulţumit, cu mici excepţii, să fie doar o portavoce a poziţiei oficiale a autorităţilor, contribuind din plin la crearea unei psihoze în rândul populaţiei, atât prin numărul foarte mare de ştiri pe care mijloacele de comunicare în masă le-au difuzat despre acest subiect, cât şi prin modalitatea în care au fost realizate aceste ştiri. Bombardamentul la care a fost supus publicul cu ştiri despre criza gripei aviare a adus gripa aviară în centrul atenţiei, a pus-o în capul listei agendei cetăţeneşti (efectul de agendă), a transformat-o în principala temă de discuţie (Niklas Luhmann - tematizarea). Mai mult, modul alarmist de concepere a ştirilor, numeroasele etichetări folosite de realizatorii de ştiri şi felul în care a fost încadrat (Capitolul III) de către aceştia subiectul gripei aviare, a indus un sentiment de frică generală în rândul populaţiei, a condus la formarea unui climat de opinie dominant în care cei mai mulţi dintre cetăţeni vedeau în păsări, domestice sau sălbatice, un pericol iminent, o ameninţare la adresa sănătăţii lor şi a societăţii pe ansamblu.
Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a fost unul dintre puţinii care au îndrăznit să conteste măsurile autorităţilor sanitar-veterinare. Deşi luarea sa de poziţie a fost cât se poate de rezonabilă, mai ales dacă ar fi fost făcută în condiţii de normalitate, Neculai Onţanu a folosit un ton şi un limbaj extrem de atente şi umile, adresându-se aproape rugător ANSVSA-ului, în condiţiile în care vocea sa reprezenta locuitorii sectorului 2 - mai mult de 300 dintre aceştia aveau de suferit din cauza unei găini moarte şi a măsurilor luate de autorităţi pe fondul isteriei generale. Onţanu a susţinut că probele pe baza cărora a fost instituită carantina umană în cartierul Andronache din sectorul 2 nu erau cele prelevate de la pasărea găsită moartă, spunând că laboratorul a încurcat probele şi a trimis rezultatele de la o pasăre provenind din altă parte şi cerând ridicarea restricţiilor impuse. Edilul sectorului 2 a avut, totuşi, grijă, să scuze prestaţia autorităţilor sanitar-veterinare: ,,rezultatul ar putea să fie greşit, pentru că numai Dumnezeu nu greşeşte”.[31] Gândea oare domnul Onţanu că factorii de decizie din ANSVSA au legături cu metafizicul şi că deciziile acestora au o influenţă divină? Sau, pur şi simplu, se temea de repercusiunile intervenţiei sale, de decizia domniei sale de a se aşeza împotriva curentului opiniei publice şi de a fi, ca atare, tras la fund de acesta? Cert este că rugămintea primarului sectorului 2 a fost ignorată, acesta atrăgâdu-şi imediat criticile autorităţilor sanitar-veterinare, dar şi ale adversarilor politici. Pentru că nu a fost îndeajuns susţinută de mijloacele de informare, ecourile intervenţiei edilului sectorului 2 s-au stins repede. Se confirmă astfel premisele caracteristice spiralei tăcerii: o voce minoritară, deşi susţine lucruri argumentate, logice şi chiar de bun simţ, până la un moment dat, va deveni şi mai minoritară, fiind supusă presiunii venită dinspre opiniile majoritare. Chiar Neculai Onţanu a anticipat acest lucru, astfel explicându-se timiditatea încercării sale – frica de a nu fi pus la stâlpul infamiei l-a făcut să adopte o poziţie extrem de reţinută, umilă chiar, parcă cerându-şi scuze că a îndrăznit să îşi spună părerea şi să ,,deranjeze” astfel climatul de opinie dominant. Viaţa avea să îi dea însă ulterior dreptate, căci, în scurt timp, odată cu instalarea Premierului Tăriceanu în fruntea Comandamentului Antiepizootic, se va lua hotărârea ridicării carantinei umane în toate presupusele focare de gripă aviară din România.
Dacă primarul sectorului 2 nu a avut prea mult de suferit în urma intervenţiei sale, poate şi datorită tonului de compromis adoptat, au existat şi cazuri în care hotărârea de a contesta public existenţa gripei aviare în România a atras repercusiuni imediate. După ce a afirmat în cotidianul ,,Gardianul” că nu crede că în România este gripă aviară, doctorul Ovidiu Sicoe, şeful Departamentului Diagnostic al companiei Romvac, a fost concediat a doua zi, pe motiv că declaraţiile sale au prejudiciat grav imaginea societăţii.[32] Într-un comunicat dat publicităţii, conducerea Romvac (societate producătoare de medicamente pentru uz veterinar) a afirmat că nu împărtăşeşte opiniile doctorului Sicoe, pe care le consideră eronate. Aceasta în pofida faptului că fostul angajat este unul dintre cei mai mari virusologi din ţară.
Dealtfel, vocile care au contestat cu fermitate gripa aviară au fost cele mai în măsură să o facă. Federaţia Sindicală a Veterinarilor din România, Colegiul Medicilor Veterinari, virusologi şi medici veterinari de marcă precum Valentin Popovici, Mircea Ciuhrii,Valer Teuşdea, Ion Bogza şi Ovidiu Sicoe nu au avut susţinerea mediatică pentru a-şi putea face auzit punctul de vedere. Ei au creat o opinie minoritară slab susţinută ce, în lipsa mediatizării, concomitent cu mediatizarea excesivă a acţiunilor oficialităţilor sanitar-veterinare, nu a avut decât soarta de a deveni şi mai minoritară, fiind ignorată de opinia publică. Mijloacele de informare în masă au preferat să adopte şi să susţină frenetic poziţia autorităţilor în criza gripei aviare, fără a încerca să consulte specialiştii în domeniu sau măcar să se străduie să prezinte în mod obiectiv toate părerile şi controversele iscate în jurul subiectului. Cele mai bune exemple sunt chiar cele ale doctorilor Sicoe şi Ciuhrii, ale căror poziţii au fost prezentate doar de cotidianul, respectiv revista, în care au dat declaraţiile iniţiale. Ca urmare a practicilor utilizate de mass media, specialişti precum dr. Ovidiu Sicoe, dr. Mircea Ciuhrii, dar şi alţii ca ei, au fost în imposibilitatea de a-şi expune punctul de vedere sau, mai rău, pur şi simplu au renunţat la a mai lupta cu opinia generală, cu climatul de opinie dominant ce susţinea existenţa gripei aviare şi a pericolului extrem reprezentat de aceasta. Exemplul doctorului Sicoe, care a avut de suferit de pe urma prezentării publice a opiniei sale contrare isteriei aviare, s-a constituit într-un avertisment cât se poate de real pentru oricine ar fi încercat să mai conteste climatul de opinie dominant şi nu a făcut decât să reliefeze ce poate păţi cel ce nu se teme de opinia publică.
Specialiştii amintiţi reprezintă ceea ce autoarea teoriei spiralei tăcerii a denumit ,,nucleul dur”. Oameni de ştiinţă care au proprieatea termenilor pe care îi folosesc şi puterea să îşi susţină propriile păreri, indiferenţi la ceea ce crede opinia publică şi la eventualele repercusiuni ce pot apărea din prezentare unor opinii contrare celor majoritare. Teoria vorbeşte despre un simţ cvasistatistic, care îi ajută pe oameni să evalueze care sunt opiniile majoritare şi minoritare şi care le influenţează comportamentul general şi verbal. Dacă ei cred că se află în consens cu opinia publică iau parte la discuţie, siguri de sine, atât în sferele private, cât şi în cele publice, manifestându-şi convingerile fără reţinere. Dacă, însă, au impresia că se află în minoritate, devin precauţi şi tăcuţi, tocmai prin aceasta întărind şi mai mult impresia că tabăra din care fac parte este slabă, până când această tabără se reduce sever la un mic nucleu dur, care nu renunţă la valorile trecute, sau până când li se interzice să se exprime. Nucleul dur îşi asumă riscul izolării şi poate întoarce spatele sferei publice, devenind cu totul opac faţă de necunoscuţii din afară, închistându-se într-o atitudine sectară, îndreptându-şi faţa spre trecut sau către un viitor extrem de îndepărtat.

3. Climatul de opinie dominant - panica. Concluzii

Epizootia de gripă aviară, denumită şi ,,gripa puiului”, ,,ciuma păsărilor” sau ,,influenţa aviară”, care afectează în prezent continentul european, se transmite încă greu de la păsări infectate la om, dar face să planeze ameninţarea unei pandemii greu de controlat cu mijloacele actuale de protecţie. Gripa aviară este provocată de viruşii gripali A/H5, H7, H9, de origine aviară, care sunt responsabili de pandemii. Virusul epidemiei, H5N1, este un subtip viral care a fost depistat prima dată în urmă cu mai multe decenii la păsările sălbatice. Primele focare ce au afectat păsările au apărut la începutul anilor ‘90 în Europa şi Statele Unite ale Americii. În 1997, un baieţel care crescuse într-un centru avicol a murit de o gripă misterioasă în Hong Kong. Încă de la apariţia veştii de gripă aviară, s-a zvonit că acest virus ar putea omorî câteva sute de milioane de oameni. Nu au murit decât câteva zeci de persoane, presupus de gripă aviară. Anual mor în lume câteva sute de mii de oameni din cauza gripei comune.[33]
În România nu a fost documentat nici un caz de gripă aviară la om. Au fost doar câteva suspiciuni ce au fost repede infirmate. Cu toate acestea, în perioada crizei aviare, adică în toamna lui 2005 şi primăvara lui 2006, a existat o adevărată isterie în rândul populaţiei. Frica românilor de gripa aviară a atins paroxismul. Orice pasăre moartă întâlnită pe stradă declanşa reacţii de panică. O gaiţă moartă găsită de vizitatori în Grădina Botanică a declanşat o avalanşă de telefoane disperate la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (ANSVSA), care era solicitată să ridice pasărea şi să ia măsurile de rigoare pentru a preveni îmbolnăvirea populaţiei.[34] Un porumbel mort la Arcul de Triumf a creat panică printre bucureşteni[35], a căror reacţie a fost aceeaşi: apeluri disperate către ANSVSA şi Comandamentul Antiepizootic. Probabil că românii vedeau salvarea în intervenţia acestor autorităţi tocmai pentru că ele au fost, alături de Ministrul Agriculturii de la acea vreme şi cu largul concurs al mass mediei autohtone, responsabile de răspândirea isteriei legată de gripa aviară. Dealtfel, oficialităţile române şi autorităţile statului pe ansambul lor au avut declaraţii şi au luat sau au intenţionat să ia măsuri care privite acum, la un an de la încheierea crizei, nu pot părea decât ridicol-penibile, în cel mai bun caz populiste şi generatoare de imagine. De exemplu, Prefectul şi Primarul General al Capitalei au anunţat cu maximă promptitudine că va fi interzisă creşterea oricărei păsări domestice în Bucureşti, iar Ministerul de Interne a anunţat că în atribuţiile Poliţiei va intra şi urmărirea, respectiv capturarea spre confiscare a păsărilor de curte aflate libere, pe stradă. Deşi, în ciuda isteriei generale, au existat voci care să se opună acestor măsuri aberante, ele nu au dorit sau au fost împiedicate să se facă auzite. Cei care au îndrăznit să se opună părerii generale au fost repede reduşi la tăcere, puşi la stâlpul infamiei: riscul ca România să fi fost cuprinsă de o epidemie de gripă aviară la oameni ar fi fost mult prea mare. Cel puţin conform prezentării situaţiei de către autorităţi, cu sprijinul de nădejde al mijloacelor de informare. Cei ce nu au fost de acord cu gripa aviară pe ansamblul ei sau cu anumite aspecte petrecute în timpul crizei aviare s-au găsit în situaţia de a prefera să îşi păstreze părerile pentru ei, pentru a nu fi puşi la stâlpul infamiei, s-au găsit, cu alte cuvinte, în plină spirală a tăcerii.
Datorită mass-media, autorităţile, ca reprezentante ale opiniilor majoritare ce au declanşat fenomenul de spiralare, au devenit şi mai puternice. Intrarea mijloacelor de informare în spirala tăcerii a făcut ca opiniile minoritare, deşi de multe ori cu adevărat de specialitate, să nu aibă nici un ecou pentru opinia publică şi să fie minimale, să se constituie într-un adevărat nucleu dur. Amplificarea opiniei majoritare de către mass media a condus la o exacerbare artificială a crizei aviare, la declanşarea unei panici generale, în care oamenii care întâlneau o pasăre moartă sau vie, sălbatică sau domestică, credeau că se află în pericol de moarte. Deşi aprig contestate de virusologi şi de medicii veterinari, măsurile luate de oficialităţi - care au făcut ca mai mult de un milion de păsări de curte să fie omorâte şi mii de oameni să aibă de suferit datorită carantinei umane impuse în focarele de gripă aviară - au condus la crearea unui climat de opinie dominant în rândul opiniei publice, care ajunsese să vadă în păsări elemente de pericol iminent ce ameninţau sănătatea generală şi ordinea socială. Deşi, nu de puţine ori, măsurile luate de autorităţi au fost descrise de articole din presa centrală ca ţinând mai degrabă de satisfacerea unor interese materiale şi de imagine personale, opiniile majoritare ce au susţinut criza gripei aviare au invocat interesul public. Mass media au susţinut aceste opinii şi puncte de vedere, făcându-i pe cei care aveau alte păreri să arate aproape ca nişte inamici în ochii opiniei publice. De aici a rezultat şi tonul timid al celor care totuşi au încercat să liniştească populaţia. Faptul că nu au fost mediatizaţi nici pe departe cu intensitatea cu care mijloacele de informare au vorbit despre măsurile luate de autorităţi a făcut ca nucleul dur de opinii minoritare, deşi adeseori reprezentat de specialişti de cea mai înaltă pregătire în virusologie şi medicină veterinară, să fie practic invizibil în ochii opiniei publice. Opiniile majoritare s-au întărit şi au putut astfel să se exprime în voie, să creeze, cu sprijinul mass media, o foarte periculoasă stare de panică în rândul populaţiei. Astfel, nimeni nu a mai ripostat în situaţia în care industria românească de carne de pasăre aproape a fost pusă pe butuci şi mai multe firme au câştigat averi considerabile în urma gestionării prin contracte dubioase a măsurilor luate de autorităţi cu ocazia crizei gripei aviare. Mai mult, deşi, de multe ori, prejudiciată în mod direct de către măsurile impuse de autorităţi (carantina umană, uciderea păsărilor de curte), populaţia a asistat tăcută şi nu şi-a apărat în nici un fel interesele. Cine ar fi îndrăznit să contrazică climatul de opinie dominant ar fi fost imediat acuzat că urmăreşte subminarea interesului public, ar fi fost pus la stâlpul infamiei. Opiniile oficiale exacerbate şi impuse de mass media au făcut ca cei ale căror interese au fost prejudiciate, precum şi cei care au fost împotriva isteriei aviare în general, să nu îşi poată face auzit punctul de vedere, de teama posibilelor repercusiuni ce puteau apărea din contrazicerea climatului dominant. Aşa cum am afirmat în preambulul studiului de caz, opiniile majoritare au devenit invulnerabile, de necontestat, în timp ce opiniile minoritare au fost reduse până la a rămâne din ele doar un nucleu dur. Prin modul în care au susţinut doar o parte din opinii, pe cele oficiale, mass media au contribuit decisiv la formarea fenomenului descris de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann şi intitulat generic ,,spirala tăcerii”.


[1] Realitatea TV, 20 mai 2006, Gripa aviară în România, http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=8&stire=7965, 10.06.2007
[2] Ziua on line, 4 ianuarie 2007, Aviara a la Flutur, de I. Golea,
http://www.ziua.net/display.php?id=213590&data=2007-01-04, 10.06.2007
[3] Realitatea TV, 22 mai 2006, Gripa aviară la Bucureşti, http://www.realitatea.net/?stire=8345, 10.06.2007
[4] Cotidianul on line, 25 mai 2006, Călin e trimis să ia găina de coarne, de Cristian Oprea, George Lăcătuş, Silvia Craus, Simona Popa, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5421&art=13102&cHash=cd6a643e9c, 10.06.2007
[5] Realitatea TV, 26 mai 2006, România iese din carantină, http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=2&stire=8742, 10.06.2007
[6] Cotidianul on line, 17 mai 2006, Comunicarea, antidot în caz de gripă aviară, de Lidia Ioniţă, Alina Stanciu, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5290&art=12774&cHash=aff8d76f69, 10.06.2007
[7] Ziua on line, 4 ianuarie 2007, Idem, 12.06.2007

[8] Ibidem
[9] Ibidem
[10] Curentul on line, 14 decembrie 2005, Gripa aviară – o afacere de 110 miliarde de lei, de Ana Jităriţa,
http://www.curentul.ro/arhive/2005/curentul.php?numar=20051214&art=28501, 12.06.2007
[11] Ziua on line, 4 ianuarie 2007, Idem, 12.06.2007
[12] Realitatea TV, 26 mai 2006, OMS nu recomandă carantina, http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=2&stire=8758, 12.06.2007
[13] Realitatea TV, 24 iunie 2006, Raport final la Codlea,
http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=2&stire=10767, 12.06.2007
[14] Realitatea TV, 22 iunie 2006, Veterinarii acuză,
http://www.realitatea.net/10622_VETERINARII-ACUZA-Ancheta-de-la-Codlea-este-superficiala-si-incompleta.html, 12.06.2007
[15] Realitatea TV, 20 iunie 2006, Pierderi imense,
http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=3&stire=10531, 12.06.2007
[16] Cotidianul on line, 17 mai 2006, Idem, 15.06.2007
[17] Gardianul on line, 23 mai 2006, O ipoteză-bombă: Gripa aviară, din importuri de pui vii din Slovacia şi Ungaria, de Otilia Lungu, http://www.gardianul.ro/2006/05/23/actualitate-c24/o_ipoteza_bomba_gripa_aviara_din_importuri_de_pui_vii_din_slovacia_si_ungariat-s79322.html, 15.06.2007
[18] Realitatea TV, 22 mai 2006, Idem
[19] Gardianul on line, 23 mai 2006, Idem
[20] Adevărul on line, 14 octombrie 2005, Colegiul Medicilor Veterinari contestă diagnosticul de gripă aviară, de Talida Covaci, http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=157195&search=gripa+aviara, 15.06.2007
[21] Formula AS on line, Nr. 720 (5 - 12 iunie 2006), Criza gripei aviare este o isterie creată în mod deliberat, de Horia Turcanu, http://www.formula-as.ro/reviste_720__44__mircea-ciuhrii.html, 15.06.2007
[22] Ibidem
[23] The Financial Express net edition, Monday, March 06 2006, Industry caused the flu; why blame wild birds?, by Ashok B. Sharma, http://www.financialexpress.com/fearchive_frame.php, 15.06.2007
[24] The New York Times net edition, May 11 2006, Migrating Birds Didn't Carry Flu Between Africa and Europe, by Elisabeth Rosenthal, http://www.nytimes.com/2006/05/11/world/europe/11birdflu.html, 15.06.2007
[25] Formula AS on line, Nr. 720 (5 - 12 iunie 2006), Idem
[26] Ibidem
[27] Ibidem
[28] Gardianul on line, 25 mai 2006, Primul român răpus de H5N1, de Marilena Dan şi Otilia Lungu, http://www.gardianul.ro/2006/05/25/actualitate-c24/primul_rom_n_rapus_de_h5n1-s79471.html, 16.06.2007
[29] Ibidem
[30] Ibidem
[31] Gardianul on line, 23 mai 2006, Idem
[32] Gardianul on line, 25 mai 2006, Idem
[33] Ziua on line, 4 ianuarie 2007, Idem, 16.06.2007
[34] Ziua on line, 24 octombrie 2005, Gaiţă suspectă de aviară la Bucureşti , de L.M., http://www.ziua.net/display.php?data=2005-10-24&id=187199, 16.06.2007
[35] Adevărul on line, 20 octombrie 2005, Un porumbel mort la Arcul de Triumf a creat panică printre bucureşteni, de Mihaela Radu, http://www.adevarul.ro/articole/un-porumbel-mort-la-arcul-de-triumf-a-creat-panica-printre-bucuresteni/158196, 16.06.2007

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

III DINAMICA OPINIEI PUBLICE

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Fabricarea ştirilor: construcţia socială a realităţii. Agenda media
http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/fabricarea-tirilor-construcia-social.html

2. Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

Mass media nu au doar capacitatea de a stabili ceea ce este important, ele stabilesc, simultan, ce este important şi legitim. Mai mult, mijloacele de informare în masă chiar conferă legitimitate, atrag atenţia asupra unor aspecte de o importanţă uneori discutabilă, aruncând altele în obscuritate. Mass media au capacitatea de a legitima o…

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate

Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în literat…

Mosule, te rog, vino si la catei!

Azi, intr-o benzinarie de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, pe la ora 7 seara, o catelusa talie mica, un fel de corcitura de chihuahua, intimpina foarte increzatoare si dind din coada toate masinile care intrau in incinta peco-ului.

Cind m-am dat jos din masina, am mingiiat-o, a inceput sa sara pe mine si sa ma pupe - am vazut ca avea si catei, amarita - avea mameloanele umflate. Nu am rezistat, i-am luat un sandvich dinauntru, ca altceva mai potrivit nu am gasit, si am vrut sa i-l dau - cind am iesit cu mincarea in mina, ca din senin, am fost inconjurat de vreo 8-9 ciini, de toate taliile si virstele, veniti in goana de pe maidanele din jur, care au inceput sa sara pe mine, sa le dau sandvichul - pina la urma, unul mi l-a tras din mina, asa, in ambalaj, si a fugit cu prada pe cimp, urmat de toata haita. Bleaga mea de chihuahua a ramas linga mine, cu coada intre picioare...ce sa-i fac?


Am intrat si i-am luat alt sandvich cu sunca si cascaval, ca oricum ma dau banii afara din casa, si am…