Motto: „E ușor a scrie versuri, cînd nimic nu ai a spune.”
Probabil, cu atît mai ușor e să scrii proza, cînd nu ai nimic de zis. Mă rog, proză – vorba vine. Căci nu poate fi vorba de proză, decît arareori, în cazul blogosferei românești. Nici proză, nici informație, nici teorie, nici practică, nici nimic altceva folositor. Doar o flecăreală interminabilă și nefolositoare, la fel de superficială ca și cei ca o emit. „M-am trezit, mi-am băut cafeaua, mă doare burta, mă scarpin în fund și cît de mult îmi place, ies afară, m-am întors în casă, mi-e somn, mă culc, șamd, șamd.” Plus o vulgaritate înspăimîntătoare asezonată cu o violență omniprezentă, ca semne clare ale manelizării generalizate a societății românești. De fapt, probabil că asta este explicația calității deplorabile a blogosferei – materialul uman foarte îndoielnic al celor ce se hotărăsc să își verse lăturile prin intermediul unei pagini personale.
Ce m-a făcut să scriu aceste rînduri? Faptul că, în căutările mele interminabile pe net, am găsit ceea ce poate fi numit adevărata blogosferă. Un spațiu virtual, denumit „masa rotundă economică” (http://www.rtable.net/), în care zeci de economiști de pe vechiul și noul continent se confruntă, prin intermediul paginilor personale. Cînd am zis „se confruntă”, m-am referit la confruntări de idei, de teorii, de puncte de vedere, care mai de care mai interesante și mai spectaculoase. O adevărată desfătare pentru sprit și suflet. Nu înjurături, nu mîrlănii, nu exhibarea micilor ambiții și răfuieli personale. Un exemplu de adevărat spațiu intrelectual în care eu, unul, mă pot pierde ore întregi. Nu este neapărat vorba despre caracterul de natură economică al conținutului. Dealtfel, paginile economiștilor repectivi au un conținut mai general, nu neapărat cu trimitere la teorii sau realități economice. Cu ocazia asta, am mai avut o revelație – economiștii sunt niște retardați încuiați cu costum și cravată, închistați în cultura bancară, doar la noi. În lumea civilizată un economist este viu, gîndește, are păreri și nu se teme să și le facă publice, chiar dacă ele contravin opiniei generale. În fine, asta e o altă discuție – eu aici mă refeream la blogosfera de pe la noi.
Recent, mi-a trecut pe la urechi scandalul dintre bloggeri și jurnaliști. Sau, dintre bloggeri și Marius Tucă. Habar nu am despre ce este vorba, pentru că nu m-a interesat subiectul. Am avut lucruri mai bune de făcut, chestii mai deștepte de descoperit. Doar că nu mi-a plăcut generalizarea că toți bloggerii sînt niște cretini. Generalizare pe care, după cum sper că ați realizat, nici eu nu o fac. Sau, încerc să nu o fac. De fapt, poate că eu nici nu sunt un blogger veritabil. Sincer, habar nu am. Eu, de exemplu, prefer să stau ore întregi și să citesc chestii deștepte scrise de alții, decît să am orgoliul de a așterne pe hîrtie o banalitate creație proprie. Poate nu sînt în stare să scriu și eu chestii deștepte – ar putea spune răuvoitorii. Vă asigur că nu e chiar așa. Urmăriți acest blog și vă veți convinge.
Probabil, cu atît mai ușor e să scrii proza, cînd nu ai nimic de zis. Mă rog, proză – vorba vine. Căci nu poate fi vorba de proză, decît arareori, în cazul blogosferei românești. Nici proză, nici informație, nici teorie, nici practică, nici nimic altceva folositor. Doar o flecăreală interminabilă și nefolositoare, la fel de superficială ca și cei ca o emit. „M-am trezit, mi-am băut cafeaua, mă doare burta, mă scarpin în fund și cît de mult îmi place, ies afară, m-am întors în casă, mi-e somn, mă culc, șamd, șamd.” Plus o vulgaritate înspăimîntătoare asezonată cu o violență omniprezentă, ca semne clare ale manelizării generalizate a societății românești. De fapt, probabil că asta este explicația calității deplorabile a blogosferei – materialul uman foarte îndoielnic al celor ce se hotărăsc să își verse lăturile prin intermediul unei pagini personale.
Ce m-a făcut să scriu aceste rînduri? Faptul că, în căutările mele interminabile pe net, am găsit ceea ce poate fi numit adevărata blogosferă. Un spațiu virtual, denumit „masa rotundă economică” (http://www.rtable.net/), în care zeci de economiști de pe vechiul și noul continent se confruntă, prin intermediul paginilor personale. Cînd am zis „se confruntă”, m-am referit la confruntări de idei, de teorii, de puncte de vedere, care mai de care mai interesante și mai spectaculoase. O adevărată desfătare pentru sprit și suflet. Nu înjurături, nu mîrlănii, nu exhibarea micilor ambiții și răfuieli personale. Un exemplu de adevărat spațiu intrelectual în care eu, unul, mă pot pierde ore întregi. Nu este neapărat vorba despre caracterul de natură economică al conținutului. Dealtfel, paginile economiștilor repectivi au un conținut mai general, nu neapărat cu trimitere la teorii sau realități economice. Cu ocazia asta, am mai avut o revelație – economiștii sunt niște retardați încuiați cu costum și cravată, închistați în cultura bancară, doar la noi. În lumea civilizată un economist este viu, gîndește, are păreri și nu se teme să și le facă publice, chiar dacă ele contravin opiniei generale. În fine, asta e o altă discuție – eu aici mă refeream la blogosfera de pe la noi.
Recent, mi-a trecut pe la urechi scandalul dintre bloggeri și jurnaliști. Sau, dintre bloggeri și Marius Tucă. Habar nu am despre ce este vorba, pentru că nu m-a interesat subiectul. Am avut lucruri mai bune de făcut, chestii mai deștepte de descoperit. Doar că nu mi-a plăcut generalizarea că toți bloggerii sînt niște cretini. Generalizare pe care, după cum sper că ați realizat, nici eu nu o fac. Sau, încerc să nu o fac. De fapt, poate că eu nici nu sunt un blogger veritabil. Sincer, habar nu am. Eu, de exemplu, prefer să stau ore întregi și să citesc chestii deștepte scrise de alții, decît să am orgoliul de a așterne pe hîrtie o banalitate creație proprie. Poate nu sînt în stare să scriu și eu chestii deștepte – ar putea spune răuvoitorii. Vă asigur că nu e chiar așa. Urmăriți acest blog și vă veți convinge.
Comentarii
Trimiteți un comentariu