Distinsa primă doamnă a Franţei, fostul fotomodel Carla Bruni, a făcut de curînd publice motivele pentru care s-a îndrăgostit iremediabil de soţul său, cel care în timpul liber ocupă şi onoranta funcţie de preşedinte al ţării. Astfel, doamna Bruni a declarat că domnul Bruni, scuzaţi, Sarkozy, este de-a dreptul irezistibil pentru că este dotat nici mai mult, nici mai puţin, cu şase creiere, de-aici rezultînd cumva că ar fi foarte inteligent. În acest fel a fost lămurit un mister care macină omenirea de o bucată de vreme. În ultimul timp s-a putut observa că o modă (Doamne-fereşte să nu fie o boală!) bîntuie printre oamenii de partid şi de stat. Nici nu se caţără bine în funcţii şi mulţi dintre vajnicii reprezentanţi ai naţiunilor -preşedinţi, premieri, membri ai parlamentelor şi guvernelor- divorţează (sau nu), pentru ca la scurt timp să fie văzuţi în compania unor femei mult mai tinere. Şi, cu excepţia lui Bill Clinton, frumoase. Lista oamenilor de stat cu soţii/amante tinere şi atrăgătoare este, numai pentru ultimii ani, lungă (scuzaţi !) şi spectaculoasă. Clinton, Putin, Kohl, Băsescu, Tăriceanu, Sarkozy sunt doar cîteva nume de oameni cu funcţii de stat care, pe modelul lui Nicolas Sarkozy, probabil că posedă mai multe creiere. Dacă îl luăm în considerare şi pe deja foarte celebrul Iri, care nu deţine nici o funcţie publică, dar reprezintă el însuşi o instituţie (sic!), datorită celebrităţii aduse de emisiunea televizată în care îşi, pardon, iubeşte, soţia mult mai tînără în direct, putem să ne gîndim foarte serios că numărul creierelor la purtător a crescut spectaculos în ultimii ani. Deci cei care îşi făceau probleme în legătură cu o eventuală scădere a nivelului intelectual al omenirii pot să doarmă liniştiţi. Revenind la Nicolas Sarkozy, cu adevărat fantastic nu este, în viziunea soţiei sale, neapărat numărul creierelor pe care le posedă, ci faptul că le poate utiliza pe toate simultan. Ceea ce ne duce cu gîndul la o posibilă confuzie pe care doamna Sarkozy, obişnuită ma mult cu prezentările de pe podiumul de modă decît cu anatomia umană, o poate face. Căci, oricît de versatilă este şi indiferent de complexitatea ei ca organ al corpului omenesc, o limbă umană poate fi cu greu asimilată unui creier.
extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit
Comentarii
Trimiteți un comentariu