Treceți la conținutul principal

Politică cu delicatesuri

Din ciclul: „Dau zacuscă la tot cartierul”


Inundaţiile din Moldova i-au făcut pe oameni să uite de neînţelegeri, pentru a sări, cu mic, cu mare, în ajutorul celor loviţi de ape și soartă. Nici politicienii nu s-au lăsat mai prejos, pentru că, nu-i aşa, şi ei fac parte din categoria intitulată generic „oameni”. Sinistraţii suceveni au avut cu această ocazie aleasa cinste să fie vizitaţi de Elena Udrea în persoană, care a luat o mică pauză de la mitraliatul liberalilor pentru a-i ferici pe moldovenii rămaşi fără case cu augusta-i prezenţă, dar şi cu merindele pe care Blonda de la Cotroceni le-a adus cu ea. Astfel, Udrea i-a tratat pe sinistraţi nu cu supă de cocoş sau cîrnat marinăresc, cum poate ne-am fi aşteptat, ci cu nici mai mult, nici mai puţin de 11.000 de borcane de zacuscă, calitatea prima-întîi. Gurile rele spun că, la urma urmei, nici nu a fost aşa un efort pentru cea mai blondă dintre pedelişti să strîngă atît amar de zacuscă. Ar fi fost de ajuns doar ca fiecare angajat Dalli să aducă cîte un borcan de acasă. În plus, gestul contează. Au visat oare vreodată amărăştenii ăia din Suceava că vor mînca zacuscă ce, dacă stăm mai bine să ne gîndim, ar fi putut chiar să fie plimbată cu Mercedesul? Surse extrem de bine informate au anunţat deja că sinistraţii din Moldova se pot aştepta la noi vizite din partea liderilor PD-L. Chiar dacă descinderile în teritoriu ale celorlaţi pedelişti nu vor fi nici pe departe la fel de plăcute ca descălecarea doamnei Udrea, oamenii rămaşi fără case vor fi alimentaţi în continuare cu hrană, ca să aibă ce pune lîngă zacuscă. Se pare că Emil Boc a anunţat deja că va aduce moldovenilor foarte multă limbă cu măsline, pentru a fi urmat îndeaproape de colegii săi de partid, fiecare cu felul lui de mîncare, respectiv, Vasile Blaga cu un proiect de friptură cu cartofi, Adriean Videanu aduce varză de Videless cu borduri asortate iar Liviu Negoiţă e specialist în gogoşi prigonite la foc iute. Gheorghe Flutur va aduce găină gazată la tomberon, Raluca Turcan – turcan umplut, Valeriu Stoica – peltică sssssssfîrîită în tigaie, iarTheodor Stolojan – fazan bătrîn uns cu toate alfiile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic