,,Ce începe cu p-, se termină cu –ulă şi intră în gură?” Păi, ce altceva decît o pilulă? Asta este şi Agentul-şef Dinu, de la biroul constatări accidente uşoare pentru sectorul 3 al Capitalei, de pe Calea Vitan nr.242. O ,,pilulă” de om, un organ din cale afară de scrupulos cînd vine vorba să îşi exercite atribuţiile de foncţionar cu fundu mare ce suge de pomană sîngele şi alte fluide ale poporului fraier şi degrabă plătitoriu de impozite. Adicătelea, dacă tu, cetățean onest, alegător, apropitar, ai și alte treburi decît să stai toată ziua-bunăziua ca milogul pe holurile birourilor pentru accidente ușoare, ori de cîte ori se întîmplă să intre un (o) tîmpit(ă) cu mașina lui (ei) în mașina ta și să îi ia un pic vopseaua, se cheamă, după anti-creierul organului Dinu, că ești un infractor deosebit de periculos și trebuie să fii pedepsit exemplar. Adicătelea, să ți se taie o chitanță cît mai mare, pentru a-și putea îndeplini, nu-i așa, și pilula de Dinu menirea existențială. Căci ce rol are în viața asta un organ frustrat și înfrînt de soartă, altul decît acela de chitanțier – uman? Dar să revenim la concret.
Faptele
Săptămîna trecută, am fost tamponat ușor cu mașina de o coardă care (pot să îmi pun sticla de pălincă abia cumpărată la bătaie că) habar nu are ce e ăla un semn de circulație. Din nefericire pentru mine, idioata a avut în față chiar triunghiul acela roșu cu vîrful îndreptat în jos, adică ,,cedează trecerea”. În fine, nu a cedat, a intrat în mine, s-a dat jos din mașină și a început să plîngă și să își ceară scuze, cu tot cu ochelarii și freza ei de manelistă cu tot. Cum mașina mea era doar ușor zgîriată, am zis, lasă, nu mai mergem la Miliție să facem constatarea, mai ales că de la 1 ianuarie 2009 se aplică faza cu înțelegerea amiabilă. Cu atît mai mult cu cît știam, din proprii (și foarte nefericite) experiențe, că pot pierde pe la biroul de constatări ușoare chiar și o zi întreagă, iar eu nu sînt un bugetar dugos ca organul Dinu, să îmi pot permite luxul de a lipsi de la muncă o zi complet de aiurea. Bașca, avînd în vedere modul cum brava noastră Miliție coruptă și slinoasă acordă permisele de conducere, era a treia oară cînd am fost lovit total aiurea (fie eu stînd pe loc, fie fiind lovit din spate, fără să fi pus vreo frînă mai puternică) în mai puțin de un an și chiar nu aveam nici o chemare să dau iar nas în nas cu fețele buhăite și dugoase ale organelor ce decid, în mult prea adînca lor înțelepciune, cum stă treaba cu tamponările ușoare. Așa că am hotărît să îmi văd de drum, să cad la înțelegere cu manelista că nu mergem la maneliști și să o sfătuiesc ca, pentru a obține ulterior autorizație de reparație pentru mașina ei, să declare că a gasit-o lovită în parcare, așa cum face o groază de lume. Cu asta am crezut că s-a terminat episodul ,,maneliste care conduc așa cum și arată”. Dar, spre marea mea surprindere….
O schimbare de situațiune
La o distanță de două zile am aflat că mă caută Miliția pe acasă, cum că am fost implicat într-un accident rutier. Imbecila care a intrat cu mașina în mine s-a dus și a declarat accidentul la Miliție, dar pe dos. Adică, reieșea din declarația ei că eu am lovit-o total aiurea pe ea. Eu liniștit, îi zic organului să se uite la urmele de pe mașină și să constate adevărul. Dar ce valoare poate să aibă adevărul pentru un chitanțier uman, pentru un organ cu față de pilulă și fund de hipopotam? Pentru un nemernic corupt pînă în măduva oaselor și imoral ca o curvă de pe centură? Agentul - șăf Dinu neagă evidența urmelor de pe mașini și declarația fără nici urmă de tăgadă mincinoasă a cretinei care m-a tamponat și hotărăște să mă sancționeze contravențional pe mine pentru neprezentare la Miliție, dar și pentru că am stat la originea producerii accidentului (!!!!). Alfel spus, procesul verbal de constatare este o copie fidelă a declarației date de manelistă, cu singura explicație din partea organului cum că tembela s-a prezentat la el înaintea mea și, ca atare, are dreptate. Măcar că nici ea nu a respectat termenul în care trebuia să se prezinte la biroul accidente ușoare. Deci, chiar dacă mă duceam eu primul, tot aia ar fi fost, pentru că eu nu știu și nici nu vreau să mă ocup de un organ așa cum o face o manelistă.
Concluzia
Așa îmi trebuie, că am fost Om, într-o țară de animale…
Faptele
Săptămîna trecută, am fost tamponat ușor cu mașina de o coardă care (pot să îmi pun sticla de pălincă abia cumpărată la bătaie că) habar nu are ce e ăla un semn de circulație. Din nefericire pentru mine, idioata a avut în față chiar triunghiul acela roșu cu vîrful îndreptat în jos, adică ,,cedează trecerea”. În fine, nu a cedat, a intrat în mine, s-a dat jos din mașină și a început să plîngă și să își ceară scuze, cu tot cu ochelarii și freza ei de manelistă cu tot. Cum mașina mea era doar ușor zgîriată, am zis, lasă, nu mai mergem la Miliție să facem constatarea, mai ales că de la 1 ianuarie 2009 se aplică faza cu înțelegerea amiabilă. Cu atît mai mult cu cît știam, din proprii (și foarte nefericite) experiențe, că pot pierde pe la biroul de constatări ușoare chiar și o zi întreagă, iar eu nu sînt un bugetar dugos ca organul Dinu, să îmi pot permite luxul de a lipsi de la muncă o zi complet de aiurea. Bașca, avînd în vedere modul cum brava noastră Miliție coruptă și slinoasă acordă permisele de conducere, era a treia oară cînd am fost lovit total aiurea (fie eu stînd pe loc, fie fiind lovit din spate, fără să fi pus vreo frînă mai puternică) în mai puțin de un an și chiar nu aveam nici o chemare să dau iar nas în nas cu fețele buhăite și dugoase ale organelor ce decid, în mult prea adînca lor înțelepciune, cum stă treaba cu tamponările ușoare. Așa că am hotărît să îmi văd de drum, să cad la înțelegere cu manelista că nu mergem la maneliști și să o sfătuiesc ca, pentru a obține ulterior autorizație de reparație pentru mașina ei, să declare că a gasit-o lovită în parcare, așa cum face o groază de lume. Cu asta am crezut că s-a terminat episodul ,,maneliste care conduc așa cum și arată”. Dar, spre marea mea surprindere….
O schimbare de situațiune
La o distanță de două zile am aflat că mă caută Miliția pe acasă, cum că am fost implicat într-un accident rutier. Imbecila care a intrat cu mașina în mine s-a dus și a declarat accidentul la Miliție, dar pe dos. Adică, reieșea din declarația ei că eu am lovit-o total aiurea pe ea. Eu liniștit, îi zic organului să se uite la urmele de pe mașină și să constate adevărul. Dar ce valoare poate să aibă adevărul pentru un chitanțier uman, pentru un organ cu față de pilulă și fund de hipopotam? Pentru un nemernic corupt pînă în măduva oaselor și imoral ca o curvă de pe centură? Agentul - șăf Dinu neagă evidența urmelor de pe mașini și declarația fără nici urmă de tăgadă mincinoasă a cretinei care m-a tamponat și hotărăște să mă sancționeze contravențional pe mine pentru neprezentare la Miliție, dar și pentru că am stat la originea producerii accidentului (!!!!). Alfel spus, procesul verbal de constatare este o copie fidelă a declarației date de manelistă, cu singura explicație din partea organului cum că tembela s-a prezentat la el înaintea mea și, ca atare, are dreptate. Măcar că nici ea nu a respectat termenul în care trebuia să se prezinte la biroul accidente ușoare. Deci, chiar dacă mă duceam eu primul, tot aia ar fi fost, pentru că eu nu știu și nici nu vreau să mă ocup de un organ așa cum o face o manelistă.
Concluzia
Așa îmi trebuie, că am fost Om, într-o țară de animale…
Comentarii
Trimiteți un comentariu