Treceți la conținutul principal

MixHell & drumming heaven

În noaptea de vineri spre sîmbătă am fost la cel mai inedit concert la care am participat pînă acum. M-am dus să îl văd pe Igor Cavalera cum dă cîntare în club Fabrica, dimpreună cu soția sa și proiectul lor electro. Nu explicitez cine este Igor Cavalera – cine știe, cunoaște. Pe bilet scria că toată paranghelia începe la ora 20:00, așa că pe la 9 m-am prezentat cumințel la intrare, gata să primesc cu inima deschisă prima mea experiență electro live. În fine, nenorocirea a fost că la ora aia de-abia începeau cîntările din deschidere, așa că ne-au chinuit, timp de trei ore, de la 9 la 12, ca pe hoții de cai, pe mine și pe ceilalți 10, maxim 15 metaliști care venisem să îl vedem pe Cavalera în acțiune. După trei ore de muzică electro îndeajuns de monotonă să îl facă și pe cel mai calm om din lume să se urce pe pereți, iaca, odată ce se dă o perdea din spatele scenei la o parte și de după ea apar chiar Igor Cavalera și soția, respectiv, MixHell. Am uitat să spun că audiența era formată din 40, hai, cu indulgență, 50 de oameni, cu tot cu personalul localului și cu cei acreditați la eveniment. Între cei prezenți, și o mînă de metaliști cumsecade, care și-au călcat pe inimă și pe prejudecăți și au venit pe teren străin, doar pentru a-și putea vedea idolul de aproape. În afară de roackări, ceilalți habar nu aveau cine e Cavalera și se uitau mirați de ce, înainte de concert, se îmbulzeau niște cetățenii cu plete să se pozeze cu un altul, care stătea liniștit la o masă cu soția și sorbea tacticos dintr-un pahar Prigat de portocale. Igor a fost răbdător, a dat autografe și s-a pozat cu noi, încercînd în același timp să ne convingă de faptul că el nu este chiar Igor Cavalera, tobarul din Sepultura și unul din cei mai buni bateriști din aria metal, ci un cetățean venit incognito cu soția să presteze muzică electro. A ținut chiar să precizeze că de-acum încolo el vrea să cînte doar cu cei pe care îi iubește, respectiv, soția, fratele și nepoții, deci cei care se gîndesc la o reunire a lui cu Andreas și Paulo Jr. trebuie să își ia, cel puțin deocamdată, gîndul de la asta.


Concertul propriu-zis


Igor și soția chiar au cîntat electro. Cavalera la platane e la fel de grațios ca un elefant într-o vitrină cu bibelouri, ca să folosesc un clișeu. Mie unul mi s-a părut de-a dreptul penibil pe alocuri și nu pot să nu mă gîndesc decît că e un mare păcat de cunoștințele și talentul lui de tobar să se irosească în felul ăsta. Mai ales că, în cele 4 reprize de aproximativ 10 minute în care a intrat la tobe și a fost din nou în elementul lui, am putut vedea animalul dezlănțuit care a făcut din el obiectul admirației pentru foarte mulți din cunoscătorii genului metal. Dealtfel, pe toată durata concertului, vreo 8-9 metaliști, printre care mă aflam și eu, nu am făcut decît să îi arătăm toba și să îi facem semn să își vadă năibii de treabă și să lase mixerele în pace. Mai mult decît atît, unul din grupul strîns ca un monolit în jurul colțului de scenă în care se afla toba, a scris pe o hîrtie numele lui Igor și o săgeată către locul în care trebuia să se afle, respectiv, către tobă, și a ținut o bună bucată de vreme hîrtia deasupra capului. Cînd, în sfîrșit, Cavalera lua bețele în mînă, noi, metaliștii, îl primeam cu răcnete și urale, ca în reclama aia la bere, stîrnind mai degrabă fluierături din partea celorlalți. În schimb, cînd era Igor la mixere, restul audienței era în extaz (presupun că le plăcea ce meșterea el ecolo), iar pletoșii din colțul scenei erau mai degrabă apatici. Și așa am ținut-o timp de trei ore. Noi cu ,,Igor treci la tobe”, ăilalți cu „Igor fă-ne să dansăm”. Una peste alta, tot respectul pentru băieții care s-au aflat acolo în noaptea aia, și mă refer la metaliști, desigur. Ei, împreună cu scurtele reprize în care am avut posibilitatea să îl văd de foarte aproape pe Cavalera cum rupe toba (și ce tehnică incredibilă are să facă asta), m-au făcut să nu regret, pînă la urmă, lungile ore de mixing hell.










Şi, cu voia dumneavostră, autorul acestei relatări absolut subiective.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

III DINAMICA OPINIEI PUBLICE

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Fabricarea ştirilor: construcţia socială a realităţii. Agenda media
http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/fabricarea-tirilor-construcia-social.html

2. Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

Mass media nu au doar capacitatea de a stabili ceea ce este important, ele stabilesc, simultan, ce este important şi legitim. Mai mult, mijloacele de informare în masă chiar conferă legitimitate, atrag atenţia asupra unor aspecte de o importanţă uneori discutabilă, aruncând altele în obscuritate. Mass media au capacitatea de a legitima o…

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate

Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în literat…

Cavaleria usoara

Cavaleria usoara





Eram cu un prieten
ne plimbam prin oras
pe Magheru
agatam gagici.

Cind, pe celalalt trotuar
pe cine vedem?
Era chiar Ecaterina Andronescu!
Coborise dintr-o limuzina neagra
si se indrepta pe jos
unde avea treaba.

Am alergat intr-un suflet
trap-galop
amindoi
catre celalat trotuar
doi tineri naravasi
strigind
cit ne tineau puterile:
"Doamna ministru! Doamna ministru!"

Doamna ministru este foarte mica
de statura
mica, mica
pe tocuri mari
mica.

S-a speriat teribil
s-a panicat
cit pe ce sa o ia la fuga
daca nu era pe tocuri
vazind doi tineri naravasi
care alergau spre dinsa.

Atunci, noi am strigat mai incet:
"Doamna ministru! Doamna ministru!"

Vroiam doar sa va spunem "sarut mina".