Treceți la conținutul principal

Recesiunea, agent electoral

De la voucherele pentru agricultură ale lui Victor Ciorbea și pînă acum economia națională nu a mai simțit asemenea frisoane. Ce mai tensiune, ce mai emulație! Așa cum stăteau acum 13 ani țăranii cu ochii în zare, așteptînd să vină voucherele lui Ciorbea să le are ogoarele, așa este acum așteptată recesiunea de gospodinele din fața blocului și de băbuțele din piață. Că doar așa le-a zis lor Președintele, că vine recesiune mare, să iasă tot poporul cu fața la soare, să se bucure de ea. De venit, recesiunea o să vină, nu asta e problema. Dar parcă prea este împinsă din spate și umflată de (i)responsabilii cu treburile țăriii ăsteia lăsate de izbeliște. Asemeni surferilor care călăresc valurile în căutare de senzații tari, politicienii noștri, pardon, călăresc fără nici un fel de rușine zvonul recesiunii ce amenință economia autohtonă, în căutarea adrenalinei date de procentele din sondaje. De criză economică se vorbește încă de la sfîrșitul anului trecut, deși cei aflați acum la putere se jură cu mîinile pe portofele că habar nu au avut de așa ceva cînd au făcut promisiuni electorale deșănțate. Din criză, iată, Președintele a căzut în recesiune și fandaxia-i gata. Să ne mai mirăm că leul a luat-o iar vertiginos în jos? Cînd clasa politică, de la vlădică la opincă, e tot timpul cu recesiunea în gură? Marean Vanghele mai lipsește, să se apuce de conjugat: eu recesionez, tu recesionezi, ei recesionează. Mai ales ei, oamenii de afaceri, care cu o mînă se luptă disperați să atenueze efectele negative importate de afară și cu cealaltă fac joc de glezne să evite măsurile aberante adoptate de guvernul Băsescu, cum ar fi impozitul pe venitul minim, dar și altele. În inconștiența și nepăsarea lor, guvernanții de astăzi au transformat criza economică în armă de propagandă electorală, au pus-o lîngă alte vorbe mari și goale rostite de ei fără nici o apăsare, precum reforma în Justiție, corupția, sistemul de educație și de sănătate, infrastructura rutieră și așa mai departe. Pentru acest lucru, pentru măsurile contra-economice pe care le-au adoptat pînă acum și pentru risipa fără limite a resurselor publice, dar mai ales pentru răul imens pe care l-au făcut prin îngroșarea nejustificată, în scopuri electorale, a accentelor dramatice, ce a contribuit și va contribui și de acum încolo la zădărnicirea eforturilor de a limita criza economică, Băsescu & co. se fac vinovați fără doar și poate de subminarea economiei naționale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic