Treceți la conținutul principal

Carmelita se intoarce

Incepand din a doua jumatate a lunii iunie, telespectatorii Antenei 1 vor avea ocazia sa cunoasca povestea Carmelitei, o tiganca rusoaica, frumoasa, bogata, desteapta, laptoasa si devreme-acasa, care nu vrea sa se supuna cutumelor neamului. Carmelita a fost sortita inca din copilarie, de catre tatal ei, maritisului cu fiul unui prieten, potrivit traditiei rrome. Dar ea s-a razvratit din strafundul fiintei ei de trei ori femeie si a strigat din rarunchi: ,,Nici munca fara piine, dar nici piine fara munca! Osteni, treceti Prutul!” Cum taticul ei a ramas, de nesimtit si hahalera ce era, insensbil la asemenea rugaminti fierbinti, Carmelita a apelat, in disperare de cauza, la emisiunea ,,Surprize-surprize”, insa nu a avut prea mare succes pentru ca a dat din greseala peste Banica Jr., care o data ce sa-mbarbatat, si-a strins cureaua si a spus: ,,Uap-subi-du-bap-ba-bim-bam-bam”. Atunci Carmelita nu a avut de ales decit sa se rada pe picioare si la sub nas si sa incerce un rol in ,,Fetele marinarului”, unde se ducea o concurenta acerba pe posturi intre Elena Udrea, Roberta Anastase, Raluca Turcan, Anca Boagiu si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, Mioara Mantale, care e mai laie si mai bucalaie. Cum Carmelita nu s-a putut adapta unui asa regim draconic de viata si munca in folosul comunitatii, a fost nevoita sa apeleze la cineva din public sau sa sune un prieten pentru a o scapa din asa infern, respectiv, din miinile crudului marinar, unde au mai ramas doar vreo douajdoo de milioane de oameni autointitulati masa-de-manevra. Aflata la a treia serie, „Carmelita“ este o telenovela despre misterioasa lume a tiganilor, care combina toate caracteristicile genului, pornind de la pasiune, dragoste si jeg, pana la tradare si sex onanist in grup. Altfel zis, este o mare laba.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic