Treceți la conținutul principal

Lebada sau arici ?

"Chiar lîngă mal, pe apa calmă, se zbenguie graţios cinci lebede. Mai mulţi turişti le fotografiază, căutînd unghiurile cele mai potrivite, cu seriozitatea unor profesionişti. Copiii încearcă să le atingă, dar ele se eschivează, fără să se sperie. Una dintre ele mănîncă biscuiţi, unul cîte unul, din mîna unui tînăr. Înşfacă rapid fiecare biscuit, ca şi cum ar prinde un peşte în mişcare. Apoi îl lasă pentru o clipă în apă (la înmuiat?!) şi îl recuperează de acolo, la fel de repede.
Toate mişcările pe care le fac, chiar şi cele prozaice (cum ar fi scărpinatul cu ciocul între penele de pe piept), sînt de o desăvîrşită eleganţă. Ca şi corpul lor, aceste mişcări oferă imaginea unui joc de curbe largi, trasate de un compas divin.
Frumuseţea nepămîntească a lebedelor îi intimidează pe oameni. Sînt printre ei – slavă Domnului! – destui mitocani şi totuşi nimeni, dar absolut nimeni nu le bruschează în vreun fel, nici măcar nu le adresează o expresie injurioasă.

Aşa cum aricii se apără cu ţepii lor, lebedele se apără cu frumuseţea lor neverosimilă."*

Acelasi lucru s-ar putea intimpla si cu sufletele oamenilor. Insa prea putini aleg sa fie niste oameni frumosi si se transforma inadmisibil de usor in arici. Sau, de cele mai multe ori, in animale mult mai groaznice, in serpi, hiene, sacali si alti necrofagi.

Nu ai prefera si tu sa fii o lebada, in locul unui arici?


* extras din serialul "Jurnal secret", de Alex Stefanescu, din revista lunara "Plai cu boi".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic