Satul de teatrul grotesc pe care il traiesc zi de zi in tara pentru care nu s-a gasit inca un leac, mi-am luat sotia de mina si am mers la o reprezentatie teatrala desfasurata intr-un cadru organizat. Altfel zis, am fost sa vedem Visul unei nopti de vara la TNB, caci mastile pe care le vad zi de zi sunt deja o rutina fara nici un secret pentru mine. Si, cum eram intr-un cadru familial, am zis sa renunt la atitudinea mea obisnuita de contestare a ,,normalitatii” ce s-a instaurat, mi-e teama, definitiv, in tara si in societatea astea bolnave, si am adoptat o mina si o atitudine regulamentare de cetatean. Grava eroare! Pentru ca, de cum am luat, mindru de aspectul civic al deciziei mele, hotarirea de a baga masina in parcarea cu plata a TNB-ului, mi-am si incasat o teapa de proportii. De parcare se ocupa doi cetateni mai bruneti (ce am zis ?), care nu au avut nici o jena sa imi ia o suta de mii de lei vechi pentru doua ore, fara sa catadicseasca sa imi dea vreun bon, ceva, prin care sa si dovedesc ca le-am dat banii. Parcarea, plina ochi, abia aveai loc sa strecori o masina printre cele deja parcate si prin mormanele de nameti. Iar de curatarea zapezii sau amenajarea in orice alt fel a locului nici nu se putea pune problema, doar e o parcare platita, fiecare se descurca asa cum stie si cum poate. Nu mai zic ca, la iesire, din nu stiu ce motive, am fost directionat sa scot masina prin acelasi loc prin care am intrat. Si ca in toata parcarea a fost tot timpul un haos de masini, nestiind de care sa te feresti mai abitir – de cele care intrau pe la ,,iesire”, sau de cele care ieseau pe la ,,intare”. Sau ca am asteptat o jumatate de ora sa binevoiasca cineva sa imi ridice bariera, lucru care nu s-a intimplat decit atunci cind, exasperat, am iesit din masina si am incercat sa o ridic eu insumi. Ca, in urma intregii experiente, am rasuflat usurat ca am scapat intregi, si noi, si masina, din parcare. A ramas doar regretul ca mi-am calcat pe convingeri si nu am parcat masina, asa cum o fac de obicei, pe stradutele din jur. Pentru ca in tara asta de doi lei nu se merita sa dai niciodata bani, nici pe parcare, nici pe orice alte asa-zise servicii pe care Statul smenar si hot ti le ofera. Pentru ca totul este o teapa organizata, la care, daca ai naivitatea sa participi, ti-o furi de iti zbirniie urechile.
extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit
Comentarii
Trimiteți un comentariu