Treceți la conținutul principal

Întoarcerea preşedintelui risipitor

Cu ceva vreme înainte de a începe vacanţa parlamentară, prin luna iunie, preşedintele PSD Mircea Geoană declara cu convingere că pesediştii trebuie să uite în vara asta de concedii şi că trebuie să se pregătească „cu motoarele la maximum“ pentru eventualele alegeri anticipate. El a promis că va da exemplu personal şi nu îşi va lua vacanţă, ca să pregătească partidul pe care cu înţelepciune îl conduce pentru revenirea la putere. Cu toate acestea, odată cu venirea vacanţei parlamentare, domnul Geoană nici nu a mai avut răbdare să stea să ungă clădirea Parlamentului cu untură, ca să o mănînce cîinii, domnia sa plecînd cu familia într-o îndelungată vacanţă în Statele Unite. Deşi scena politică românească a fiert toată vara, preşedintele PSD a pierdut astfel ocazia să îşi facă auzit punctul de vedere în subiecte fierbinţi precum retragerea trupelor româneşti din Irak sau deconspirarea foştilor colaboratori ai Securităţii. La întoarcerea din lunga vacanţă americană Mircea Geoană a declarat candid că PSDul ’’reporneşte motoarele’’ , dar se pare că acestea sînt deja ţinute turate de planurile lui Iliescu şi Năstase de a reveni în frunte partidului şi de întîlnirile în secret ale acestora. La şcola de vară pe care PSDul a ţinut-o săptămîna trecută la Vatra Dornei, pesediştii de rînd din sală puteau fi auziţi cum critică supăraţi prestaţia lui Mircea Geoană din fruntea partidului şi cum se întreabă retoric de unde a avut acesta bani pentru 24 de zile de vacanţă petrecute în State, în condiţiile în care el însuşi a declarat că familia lui este ’’relativ înstărită’’.’’Programul de guvernare al PSD’’, despre care se spunea că va fi prezentat la Vatra Dornei, nici nu a mai fost dat publicităţii, pentru că cel ce trebuia să îl întocmească, fostul ministru pesedist al Finanţelor, Mihai Tănăsescu, a urmat neabătut modelul impus de preşedintele PSD şi s-a aflat la rîndul lui toată vara în concediu. Geoană a încercat totuşi o explicaţie, spunînd că vacanţa în care s-a aflat a fost, de fapt, una semi-activă. Odată revenit, el a reluat în forţă atacurile asupra Puterii, căci trebuie rezolvate rapid toate problemele de imagine ale PSDului, mai ales că pînă la vacanţa de Crăciun nici nu mai este aşa mult timp.


Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.27 (164), 31 august 2006 - 6 septembrie 2006

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic