Politicianul trece, sinistraţii rămîn

Inundaţiile din Banat, din primăvara lui 2005, au fost primele dintr-un lung şir de evenimente tragice cărora România a trebuit să le facă faţă în ultimii doi ani. Supărarea fără margini a celor loviţi de natură a fost, pentru a cîta oară, egalată doar de ridicolul şi grotescul comportamentului politicienilor, care au avut de multe ori prestaţii de-a dreptul rocamboleşti. În luna iunie a acestui an, în timp ce morţii erau încă scoşi din mîl la Târlişua, în urma dezastrului de pe valea Ţibleşului, judeţul Bistriţa-Năsăud, preşedintele Băsescu, aflat în zonă pentru deja obişnuitele băi de mulţime printre sinistraţi, împărţea autografe şi hohote localnicilor din Căianu Mic, comună învecinată, dar mai puţin afectată de torent. Premierul Tăriceanu a intrat, la rîndul său, în panteonul gafeurilor atunci cînd s-a răstit nervos (probabil că îl strîngeau cizmele) la o femeie nemulţumită de condiţiile oferite sinistraţilor bănăţeni, întrebînd-o pe aceasta dacă nu cumva vrea să îi construiască hotel. Vizitînd în aprilie 2005 "Delta Banatului", Preşedintele Băsescu constata copil că "e greu să lupţi cu apa", aceasta dovedindu-se un inamic de temut chiar şi în afara restaurantelor. Mai ales atunci cînd autorităţile centrale şi locale nu au nici un plan de prevenire a dezastrelor, sistemul hidrotehnic Bega Timiş fiind vechi de două secole şi beneficiind de ultimele lucrări de întreţinere tot cam pe atunci. Băsescu a spus, însă, în cadrul aceleiaşi vizite în Banat, că "sinistraţii trebuie despăgubiţi inclusiv pentru pierderea culturilor şi trebuie alocaţi bani pentru refacerea infrastructurilor, podeţelor, căii ferate şi drumurilor afectate de inundaţiile din ultima perioadă". Că doar nu te doare gura să spui. Cum nici Premierul nu a găsit de cuviinţă că ar fi desuet să promită sinistraţilor bănăţeni că Guvernul le va reconstrui tuturor casele. Între timp însă, pînă să fie rezolvată situaţia sinistraţilor din vestul ţării, au urmat dezastrele din Moldova şi imaginile apocaliptice cu casele din Vadu Roşca, Vrancea, acoperite de apă. Inundaţiilor de anul trecut din Moldova – Galaţi, Bacău, Iaşi, le-a urmat prăpădul făcut de Dunăre în primăvara acestui an în sudul ţării, în Oltenia, Călăraşi şi Delta Dunării, dar şi dezastrele din vară de la Arbore – Suceava şi Valea Ţibleşului – Bistriţa Năsăud. În timp ce Premierul s-a mulţumit să survoleze, de cele mai multe ori, zonele calamitate din elicopter, probabil pentru a nu mai fi stropit de sinistraţii plini de noroi ce, culmea tupeului, se îmbulzeau să se plîngă că au fost lăsaţi de Guvern în voia sorţii, preşedintele Băsescu a efectuat, întocmai unei vedete rock, adevărate turnee prin ţară, dînd recital de cîte ori s-a aflat printre sinistraţi. Invariabil, promisiunile au constat refacerea locuinţelor pînă la venirea iernii, căci, nu-i aşa, iarna nu e ce vara şi nu se ştie cum îi vor supravieţui cei rămaşi fără case din corturile, barăcile şi grajdurile în care se adăpostesc şi acum. Chiar şi băieţelul cu chibriturile al opoziţiei, Mircea Geoană, a reuşit să nu se rătăcească şi să găsească drumul pînă la Arbore, Suceava, pentru a promite că PSD va iniţia un proiect de lege prin care cei afectaţi de inundaţii să fie scutiţi de plata dărilor către stat pe perioada cît se află în dificultate şi să fie despăgubiţi pentru bunurile pierdute. Imediat, sinistraţii din zonele afectate de inundaţii au primit de la deputaţi un ajutor în valoare de aproximativ 2 miliarde lei vechi constînd în calculatoare, copiatoare şi faxuri depăşite moral de care parlamentarii trebuiau să scape, pentru a-şi cumpăra unele noi. Nici pînă acum nu au fost înaintate de către autorităţile centrale sau locale soluţii de finanţare pentru reconstrucţia zonelor afectate sau legi menite să acorde un sprijin real sinistraţilor. Cu excepţia unui număr redus de case contruite de guvern sinistraţilor bănăţeni, principalele ajutoare au venit către cei loviţi de soartă mai ales din partea organizaţiior umanitare străine sau autohtone, din partea bisericii sau a diverselor persoane fizice şi juridice cuntremurate de drama sinistraţilor. Deşi, în numele ajutorării celor aflaţi în nevoie, pînă şi divele certate ale showbizului românesc, Andreea Marin şi Mihaela Rădulescu, au făcut gestul unei îmbrăţişări istorice în direct, stîrnind lacrimile gospodinelor telenoveliste, divele din politică, Preşedintele şi Premierul, au preferat să ramînă distante atunci cînd s-au întîlnit din întîmplare pe podul de la Târlişua, preferînd să îşi vadă fiecare de promisiunile pentru care venise în zonă şi de destinul lui luminos de om politic de care mai mult ca sigur că nu îşi va mai aminti nimeni peste cîţiva ani.

Articol publicat în Aspirina, anul 4, nr.31 (168), 28 septembrie - 4 octombrie 2006