Daca primesti un telefon de la Romtelecom prin care esti momit cu fel de fel de cadouri si avantaje, numai-numai sa nu renunti la serviciile lor de tot rahatul, cel mai bine este sa nu raspunzi, ti-o spun eu din proprie experienta. Sau, daca raspunzi, zi-le ca nu esti acasa, inchide si dupa aia pune telefonul intru-un dulap, incuie-l acolo si inghite cheia. In caz contrar te vei trezi cu o oferta telefonica generoasa, facuta de vajnicii agenti de vinzari ai companiei, prin care vei fi blagoslovit cu un abonament mult mai scump, fara ca tu sa vrei sau sa te exprimi in vreun fel in acest sens. Ba, chiar daca le spui in mod explicit ca esti un cetatean modest, care nu aspira la abonamentele lor pentru moguli, demersul tau va fi lovit de inutilitate. Vei primi acasa in scurt timp o scrisoare care te va instiinta plina de curtoazie ca ai mai multi bani de platit, ca doar te-au intrebat si tu ai refuzat categoric. Acum, ca Romtelecom a ales sa iasa din criza (cum altfel decit) pe spatele clientilor sai, e una, dar la atita insistenta si mojicie parca nu m-as fi asteptat nici din partea grecilor. Pentru ca, desi le-am dat un mail prin care refuz categoric trecerea la un abonament mai scump, (asa cum am fost instruit in scrisoarea prin care am fost instiintat ca "in urma acceptului meu telefonic am acceptat oferta Romtelecom'') am primit acasa factura (cum? ati ghicit!) umflata, prin prisma noului abonament. Daca la astfel de practici se rezuma modernizarea companiei nationale de telefonie, singurul motiv pentru care am inteles dealtfel ca Romtelecomul a fost vindut grecilor, mersi, dar pe viitor voi prefera sa aleg serviciile unor operatori mai putini moderni, dar cu mai mult respect pentru clientii care nu agreeaza sa le fie in acest fel jignita inteligenta de catre niste magari.
extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit
Comentarii
Trimiteți un comentariu