Treceți la conținutul principal

In 18 ani, ponderea salariilor in PIB a scazut de la 38,6% la 14,8%

Forta de munca nu a fost remunerata proportional cu ritmul cresterii economice

Desi Romania a inregistrat cea mai spectaculoasa crestere economica din Europa in anii de dupa 1990, nivelul de trai al majoritatii populatiei ramane unul dintre cele mai scazute din tarile europene. Nivelul salariilor a crescut intr-un ritm mult mai lent decat avansul economic, repartizarea Produsului Intern Brut pe categorii de venituri si populatie vizand tot mai mult alte categorii de populatie, in detrimentul salariatilor.

Repartitia Produsului In­tern Brut (PIB) pe categorii de venituri si de populatie a suferit schimbari radi­cale in intervalul 1990-2007, asa cum arata datele unui studiu realizat de doi cercetatori din cadrul Academiei Romane, doctor Constatin Ciutacu si doctor Luminita Chivu. In urma acestor modificari, cei care au avut cel mai mult de suferit sunt salariatii, prin prisma reducerii puternice a masei salariale. Desi Romania a inregistrat una dintre cele mai puternice cresteri economice din Europa, cu 10 ani consecutivi de avans al PIB, nivelul salariilor si, ca atare, al conditiilor de viata ale populatiei nu a tinut pasul cu dezvoltarea economica.

Mai mult decat atat, capitalul uman a bene­ficiat din ce in ce mai putin de rezul­tatele plus-valorii pe care a creat-o, ponderea salariilor nete anu­ale pentru un salariat in cadrul PIB-ului total raportat la numarul de locuitori inregistrand o depreciere de peste 40%. In plus, o data cu restructurarile prin care a trecut economia natio­nala si cu amplele modificari aduse societatii roma­nesti, ponderea salariatilor in po­pu­latia totala a Romaniei a scazut simtitor, numarul pensionarilor si al beneficiarilor de ajutor social depa­sindu-l in prezent pe cel al celor angajati in campul muncii. La aceas­ta a contribuit si numarul foarte mare de romani care au preferat sau au fost nevoiti sa isi caute un loc de munca in afara granitelor tarii, Romania oferind in anii de dupa 1990 una dintre cele mai mari mase de emigranti in scop de munca din Europa.

Salariile, excluse din avansul PIB

Masa salariala este alcatuita din totalul salariilor platite intr-o eco­nomie. Raportata la Produsul Intern Brut, masa salariala a inregistrat o scadere constanta din 1990 si pana in prezent. Volumul salariilor nete totale a fost in 1990 de 330,9 mi­liarde de lei vechi, adica 38,6% din PIB. A urmat apoi schimbarea mo­dului de repartitie a PIB pe cate­goriile de venituri si de populatie, ceea ce a facut ca in 1995 salariile nete totale sa reprezinte 21,7% din PIB, pentru ca in 2000 si 2007 sa coboare la 14,8%. Rezulta deci o discrepanta intre avansul PIB si ritmul de crestere al salariilor.

Ast­fel, in timp ce Produsul Intern Brut al Romaniei a crescut in perioada 1990-2007 de 4,1 ori, de la 29,9 miliarde de euro la 123,8 miliarde de euro, costul salarial mediu lunar a crescut doar de 2,6 ori, de la 212,6 euro pe luna, cat era in 1990, la 549,5 euro pe luna in 2007. Mai mult decat atat, numarul mediu anual al salariatilor a scazut cu aproximativ 40% la nivelul intregii economii, de la 8,16 milioane in 1990, pana la 4,89 milioane, cat inregistra in 2007. Ra­portat la populatia totala, numarul mediu de salariati detinea in 2007 o pondere de 22,7%, in comparatie cu 35,1%, cat reprezenta in 1990.

Pensiile isi mentin ponderea

De cealalta parte, pensiile totale platite s-au mentinut la o pondere relativ constanta in PIB: 6,3% in 1990, apoi au scazut la 5,8% in 1995, pentru ca apoi sa revina la 6,7% in 2000 si la 6,5% in 2007. In ceea ce priveste insa ponderea pensionarilor si a beneficiarilor de ajutor social in totalul populatiei, aceasta a crescut. Astfel, cei 3,6 milioane de asistati sociali din 1990 reprezentau 15,5% din populatia totala, in comparatie cu 26,7%, ponderea in total a celor 5,75 de milioane de pensionari si beneficiari de ajutor social din 2007.

Se poate astfel remarca faptul ca, in timp ce numarul mediu de salariati a scazut de la 35,1% din populatia totala a tarii, cat reprezenta in 1990, la 22,7% in 2007, numarul mediu al pensionarilor si beneficiarilor de ajutor social a crescut in acelasi interval de timp de la 15,5% la 26,7%, depasind numarul persoanelor an­gajate in campul muncii.

Mai mult decat atat, desi ponderea in total a altor categorii de populatie, in afara de salariati, pensionari si persoane care beneficiaza de ajutor social, a ramas practic aceeasi, crescand de la 49,3% din totalul populatiei in 1990 la 50,6% in 2007, se poate remarca o sporire spectaculoasa a repartitiei PIB catre alte destinatii si compo­nente, in detrimentul salariilor. Astfel, daca in 1990 repartitia PIB catre alte destinatii si componente, in afara salariilor, pensiilor si aju­toarelor sociale, era de 55,1%, ponderea a crescut in 2007 la 78,7%.

Cota parte din ce in mai mica

Discrepanta dintre dezvoltarea economica si nivelul salarizarii este reflectata in mod evident de raportul dintre PIB total/locuitor si totalul salariilor nete anuale pe care le pri­meste un salariat. Astfel, daca in 1990 salariile nete anuale pentru un salariat reprezentau 109,7% din Pro­dusul Intern Brut raportat la numa­rul de locuitori, ponderea a scazut la 79,8% in 1995, 71,7% in 2000, respectiv, 65,2% in 2007. Mai mult decat atat, deprecierea se pastreaza si in cazul pensiilor.

Astfel, pensiile anuale pe care le primea un pen­sionar reprezentau 40,4% din PIB/ locuitor in 1990, pentru ca ponderea sa scada la 24,9% in 1995, respectiv, la 24,3% in 2000 si 24,4% in 2007. Se poate spune astfel ca atat pensio­narii, dar mai ales salariatii, au primit din ce in ce mai putin ceea li se cuvenea, par­ticiparea lor la cres­terea economica spectaculoasa pe care a inregistrat-o Romania pana anul trecut. In plus, ponderea altor componente ale PIB pentru alte categorii de populatie a crescut de la 111,7% din raportul PIB total/lo­cuitor, cat inregistra in 1990, pana la 155,4% in 2007.

Departarea fata de UE se va pastra

Intre 1990 si 1995, din Romania au emigrat 529.000 de persoane, la o populatie totala de 23,2 milioane de oameni. Ulterior, in perioada 2000-2005, alti 150.000 de romani au ales sau au fost nevoiti sa paraseasca tara, ceea ce a facut ca, in combinatie cu reducerea ratei natalitatii, populatia totala a Romaniei sa scada la 21,6 milioane de oameni in 2005. De altfel, Romania a fost tara europeana care a oferit cel mai mare numar de emigranti in perioada de timp amintita. Printre principalele cauze care au condus la o migratie de o asemenea amploare se afla factorul economic, imposibilitatea de a gasi un loc de munca prin care sa se poata asigura un trai decent.

In privinta costului salarial mediu lunar, Romania se afla in 2007 pe penultimul loc din Uniunea Europeana (UE), mai prost decat noi situandu-se doar vecinii bulgari. Astfel, costul salarial mediu lunar era in 2007 de 527 de euro in Romania, de peste cinci ori mai mic decat media europeana de 2.711 euro. Mai mult decat atat, studiul amintit arata ca decalajul se va pastra si in viitor. Astfel, pe baza unor prelucrari care pleaca de la actualul ritm de crestere al nivelului de trai, cei doi autori ai studiului au calculat ca veniturile unui roman in 40 de ani de viata activa,incepand cu 2006, vor fi de 5,2 ori mai mici decat media UE.

Articol scris de mine in septembrie 2009, pentru un cotidian de business:

http://www.financiarul.com/articol_32230/in-18-ani-ponderea-salariilor-in-pib-a-scazut-de-la-386-la-148.html

Comentarii

  1. Ma bucur ca am gasit acest articol pentru ca sunt incluse niste informatii de care aveam nevoie.

    "numarul mediu anual al salariatilor a scazut cu aproximativ 40% la nivelul intregii economii, de la 8,16 milioane in 1990, pana la 4,89 milioane, cat inregistra in 2007"

    Adica, 8,16 - 4,89 = 3,27 milioane de locuri de munca disparute (in industrie, agricultura, transporturi). Se adauga afacerile clientelare prin care statul nu urmareste decat sa piarda cati mai multi bani publici. Dupa care se iese din "criza" saracind populatia prin orice mijloace. Este uimitor cum, intr-o tara cu atatea lipsuri materiale, lipsesc locurile de munca.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic