Treceți la conținutul principal

Angajatii ANAF nu cer bon fiscal

Desi nu pierde nicio ocazie sa se lege de paiul din ochiul contribuabililor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) nu vede barna din ochiul propriu. Astfel, evaziunea fiscala infloreste la nici 20 de metri de intrarea in sediul institutiei din strada Apolodor numarul 17, acolo unde un chiosc improvizat, plasat pe spatiul verde din apropiere, desfasoara nestingherit de nimeni activitati comerciale fara sa respecte cerintele minime impuse de ANAF in cazul unor astfel de activitati. Desi majoritatea clientilor buticului de tabla albastra este formata din angajati ai ANAF si ai Ministerului Finantelor Publice, vanzatoarea elibereaza bon fiscal pentru produsele achizitionate doar in urma cererii exprese formulate de catre client. Si, cum angajatii ministerului si ai Agentiei sunt aproape de fiecare data mult prea grabiti sa se intoarca la locul de munca, de cele mai multe ori ei uita sa ceara bonul fiscal, ceea ce ii face sa devina participanti directi la economia subterana, respectiv sa alimenteze evaziunea fiscala ce face ca veniturile incasate la Bugetul statului sa fie atat de mici. Mentionam ca Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea OUG nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede ca „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate”, precum si „nepredarea bonului fiscal clientului de catre operatorul aparatului de marcat electronic fiscal” constituie contraventii si sunt sanctionate cu amenda.

Articol publicat de mine in "Financiarul" in data de 12 mai 2009:
http://www.financiarul.com/articol_26177/angajatii-anaf-nu-cer-bon-fiscal.html
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit
5 comentarii
Citiți mai multe

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe