Treceți la conținutul principal

Duşmanii le poartă pică, ei nu are audienţa lor...

Nici nu am trecut bine cumpăna dintre ani şi Antena 1 ne-a umplut de respect. Astfel, între orele 12 şi 2, televiziunea ai cărei diriguitori se laudă deşănţat cu campanii care de care mai bombastice şi mai pline de românism, nu am mai pus ghilimelele, ne-a aruncat în faţă două ore de ţigăneală de cea mai joasă speţă, de manelism ordinar, de mîrlănie grotească ambalată sclipitor şi denumită popos "program de Anul Nou".

Aşa cum face de cîţiva ani buni, dealtfel. Şi aşa cum fac toate televiziunile comerciale, a căror goană după audienţă, însoţită de o lipsă de idei vecină cu ticăloşia, face ca cel ce vrea să se uite pe canalele romîneşti de televiziune în noaptea de Revelion, şi care nu e neapărat un manelist de cea mai joasă speţă, să regerete o dată în plus halul în care a ajuns societatea românească.

Deşi, pînă la urmă, nu am avut nici o surpriză în legătură cu programul televiziunilor în noaptea de Revelion, pentru că, nu-i aşa, asta ni se serveşte de ani buni încoace, rămîn totuşi cu o întrebare la care nu găsesc răspuns.

Cum se împacă ideile şi declaraţiile măreţe ale anteniştilor cu ceea ce dau în final pe sticlă? Cum pot convieţui idealurile umaniste ale şefului antenelor, precum şi ale celor mai importanţi directori-realizatori din trust, care se bat cu românismul şi cu bunul simţ în piept în acelaşi timp ce difuzează, aproape fără excepţie, emisiuni ce cea mai joasă speţă pe tot timpul anului şi, iată, chiar şi atunci cînd anii se îngemănează ? Cum se înţeleg reality-showurile, ţiganismele şi manelismul violent cu responsabilitatea corporativă atît de mult invocată?

Să fie vorba de ipocrizie?

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic