Treceți la conținutul principal

Se pupă contentul cu responsabilitatea socială?

Responsabilitatea socială este o prinţesă pretenţioasă căreia prea puţini cavaleri nevolnici au putut să îi intre în graţii. Însă, aşa mofturoasă şi plină de ifose cum este, responsabilitatea socială este o prinţesă bună.

Asta pentru că acţiunile ei au, până la urmă, un caracter pozitiv, sunt în folosul societăţii în care trăim cu toţii, vrând-nevrând. Iar urmările gesturilor ei pline de pilde responsabile lasă, întocmai ca în poveste, o rază de lumină ce atinge şi înnobilează pe toată lumea.

Publicitatea este o altă nobilă prinţesă, mai capricioasă şi mai greu de mulţumit chiar decât prima. Probabil că aşa sunt ele, prinţesele: cu cât mai bune şi mai frumoase sunt, cu atât mai greu este să le intri în graţii.

Totuşi, în ciuda caracterului lor nestatornic, Responsabilitate Socială şi Publicitatea sunt bune prietene între ele. Deşi cea de-a doua, fire sprinţară şi, de multe ori, pusă pe şotii, îi mai joacă feste primeia, relaţia dintre ele intră, până la urmă, în normal, pentru că, nu-i aşa, publicitatea pune tuşe pe modelele sociale, scoate în evidenţă tipologii de personalităţi, stabileşte mode şi tendinţe.




Între cele două frumoase prinţese şi-a iţit capul, în ultimii ani, un pretendent. Contentul, căci despre el este vorba, s-a dovedit destul de şovăielnic la început, cochetând când cu una, când cu cealaltă.

Destul de nesigur, a lăsat impresia că nu prea ştie ce vrea. Deşi aruncă ocheade timide şi către Responsabilitatea Socială, pare a fi totuşi mai atras de Publicitate. Ba, chiar s-a dovedit că încearcă să intre pe sub pielea fratelui mai mare şi destul de puţin şlefuit al Publicităţii, Marketingul.

Nu se ştie dacă va reuşi, în cele din urmă, Contentul să o cucerească pe Responsabilitatea Socială. Deocamdată probabil că nici nu s-a decis dacă vrea, însă totul depinde de el. Rămâne doar să se hotărască dacă alege să joace rolul Prinţului Fermecat sau al Broscoiului cel Râios şi plin de bube. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic