Treceți la conținutul principal

Minunea de Crăciun

În societatea în care trăim, în vremurile astea, am ajuns să caut, să vînez, efectiv, momentele normale de interacțiune inter-umană, cu oameni normali.

Ieri, de exemplu, mi-am petrecut ziua de dinaintea Ajunului creștinește, ca tot românul procopsit, la supermarket, pregătindu-mi sufletul, prin munca istovitoare de căra niște sacoșe mai mari decît mine, pentru Nașterea Domnului.

Ajuns la mașină, am făcut un ultim efort și am urcat cumpărăturile în portbagaj, după care, băgat pe jumătate în compartimentul de depozitare a bagajelor, am mai petrecut ceva timp încercînd să le amarez, pe cît de bine m-am priceput eu.

Trebuie spus că, dacă nu sînt un Van Damme, care să facă șpagatul între sacoșe, mă pot numi fără probleme un mic Carlos Sainz al străzilor din București, care dă cu bagajele de toți pereții.

Sau, ca să o citez pe mama, care foarte plastic a descris stilul meu de a conduce - ”ne zdruncină băiatul ăsta de parcă ar căra cartofi”.


Cum eram eu băgat cu capul în portbagaj, aud că îmi spune cineva, dispre fața mașinii: ”Vă supărați dacă închid ușa, să pot trece și eu?”

Trebuie spus că, în lupta mea glorioasă cu sacoșele, lăsasem ușa de la șofer deschisă, iar printre mașina mea și cea alăturată, parcate perpendicular pe bordură, nu avea loc un om să treacă. Iar cetățeanul respectiv, împreună cu soția, victime ale sacoșelor, la rîndul lor, speraseră că scurtează drumul către propria mașină prin parcare.

Am întins mîna și am închis ușa chiar eu, după care a avut loc următorul dialog:

Eu: ”Vă rog.”
El: ”Mulțumim frumos. Sărbători Fericite.”
Eu: ”Cu plăcere. Sărbători Fericite.”

Un dialog și un comportament civilizate, între doi oameni civilizați, într-o țară civilizată. Nu a țipat la mine - închide, bă, ușa, în p... mea, sau - ce p... mea ai lăsat, bă, ușa deschisă, să nu putem trece, sau alte asemenea. Nu s-a frecat cu nesimțiere de ușa mașinii sau de mașină cu sacoșele, ca să îmi dea, la rîndul meu, prilejul să îl apostrofez.

Poate că spiritul Crăciunului o fi responsabil. Sau poate că țara asta mai are o șansă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

III DINAMICA OPINIEI PUBLICE

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Fabricarea ştirilor: construcţia socială a realităţii. Agenda media
http://ionalecsandru.blogspot.com/2008/01/fabricarea-tirilor-construcia-social.html

2. Mass media şi spirala tăcerii. Opinii majoritare. Opinii minoritare

Mass media nu au doar capacitatea de a stabili ceea ce este important, ele stabilesc, simultan, ce este important şi legitim. Mai mult, mijloacele de informare în masă chiar conferă legitimitate, atrag atenţia asupra unor aspecte de o importanţă uneori discutabilă, aruncând altele în obscuritate. Mass media au capacitatea de a legitima o…

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu.

1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate

Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în literat…

Cavaleria usoara

Cavaleria usoara





Eram cu un prieten
ne plimbam prin oras
pe Magheru
agatam gagici.

Cind, pe celalalt trotuar
pe cine vedem?
Era chiar Ecaterina Andronescu!
Coborise dintr-o limuzina neagra
si se indrepta pe jos
unde avea treaba.

Am alergat intr-un suflet
trap-galop
amindoi
catre celalat trotuar
doi tineri naravasi
strigind
cit ne tineau puterile:
"Doamna ministru! Doamna ministru!"

Doamna ministru este foarte mica
de statura
mica, mica
pe tocuri mari
mica.

S-a speriat teribil
s-a panicat
cit pe ce sa o ia la fuga
daca nu era pe tocuri
vazind doi tineri naravasi
care alergau spre dinsa.

Atunci, noi am strigat mai incet:
"Doamna ministru! Doamna ministru!"

Vroiam doar sa va spunem "sarut mina".