Treceți la conținutul principal

Echipa de fotbal a Braziliei s-a retras în junglă

Nu îmi mai place echipa de fotbal a Braziliei.

Mie îmi plăcea echipa de sandilăi frumoși în care fundașii erau mai degrabă prinși în off side în careul advers, decît să încerce să îi lase în poziție afară din joc, în propriul careu, pe atacanții celeilalte echipe.

Adevăratul spirit al fotbalului brazilian este spiritul fotbaliștilor săraci, care se iroseau pe plajă și prin mahalale și care printr-o fericită turnură a sorții au ajuns fotbaliști profesioniști.

Brazilia pe care o știu eu joacă fotbal de plăcere, nu fotbal ”profesionist”. Și în nici un caz nu cîștigă meciuri cu arbitrul, chiar dacă joacă la un turneu mondial organizat la ea acasă.

O echipă în care doar un fotbalist joacă în campionatul intern nu mai este braziliană. Este orice, echipă a globalizării, a Champions League, a Uniunii Europene, dar nu mai este braziliană.

Și nici fotbalul pe care îl prestează.



Spiritul brazilian a fost ieri pe stradă, protestînd și strigînd ”fuck FIFA”. Fotbalul brazilian nu a fost la meciul de ieri pe teren, ci la porțile stadionului, pe dinafară, bătut de poliția cu scuturi și ”tratat” cu gaz lacrimogen.

Mulțumim FIFA, mulțumim globalizare și interesele tale economice!

Ne-ați luat și fotbalul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic