Treceți la conținutul principal

Liberalism la plasă de 10 kg

Ieri și alaltăieri am fost din nou la Sibiu. Nu ca să îl văd pe Iohannis de aproape, că nu este ceva extraordinar, ci cu treabă, dimpreună cu soția.

Cum Valea Oltului este moartea șoferiei, dacă ai ghinion să prinzi un T.I.R. în față, pînă la deschiderea autostrăzii Pitești – Sibiu, probabil atunci cînd România va deveni a 7-a putere economică în Europa, adică atunci cînd vor rămîne doar șapte țări pe Bătrînul Continent, noi preferăm varianta Brașov – Făgăraș – Sibiu.

Ieri, la întoarcere, nu știu din ce cauză, poate era ceva în aer, ne-a lovit pe amîndoi așa, un elan gospodăresc, și am oprit pe marginea drumului, undeva după Făgăraș, să cumpăram cartofi de la localnici.


Trei saci de cîte 10 kg am cumpărat! Azi i-am adus în casă. Stau și mă uit mîndru la ei, am așa, un sentiment de responsabilitate, de greutate socială – iarna asta, cel puțin pînă la Revelion, am rezolvat-o cu barabulele.

Trebuie spus că, în desele noastre drumuri prin țară, eu și soția mea, deși sîntem de mai bine de un cincinal împreună, am mai avut o singură dată o astfel de inițiativă de oameni serioși: am luat acum cîțiva ani o funie de ceapă de la Buzău.

Altfel, am venit acasă tot cu flori, cu porumbei, cu diferite plante, frunze, te miri ce alte nimicuri. Ba chiar am cules și doi căței de pe drumuri. Dar foarte rar ne-am manifestat în sensul ăsta, gospodăresc, de oameni așezați la casa noastră, apăsați de ce punem în cuptor sau pe masă.

Probabil că sîntem doi imaturi. Sau poate că mai degrabă doi visători. Ori ambele. Naiba știe.

Acum, că am zeci de kilograme de cartofi în casă (sic!), simt că latura mea liberală începe să iasă la suprafață. Cel puțin latura liberală - aripa Brătianu-cartof.

Caltofi, caltoafe, caltofoli!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic